Înmulţirea din nou a seminţiei lui Beniamin

21 Bărbaţii^(A) lui Israel juraseră la Miţpa, zicând: „Niciunul din noi să nu-şi dea fata după un beniamit”. ² Poporul a venit la Betel^(B) şi a stat înaintea lui Dumnezeu până seara. Au ridicat glasul, au vărsat multe lacrimi ³ şi au zis: „Doamne, Dumnezeul lui Israel, pentru ce s-a întâmplat aşa ceva în Israel, să lipsească astăzi o seminţie întreagă din Israel?” ⁴ A doua zi, poporul s-a sculat dis-de-dimineaţă, a zidit^(C) acolo un altar şi a adus arderi-de-tot şi jertfe de mulţumire. ⁵ Copiii lui Israel au zis: „Cine dintre toate seminţiile lui Israel nu s-a suit la adunare înaintea Domnului?” Căci făcuseră^(D) un jurământ mare împotriva oricui nu s-ar sui la Domnul, la Miţpa, şi ziseseră: „Să fie pedepsit cu moartea.” ⁶ Copiilor lui Israel le părea rău de fratele lor Beniamin şi ziceau: „Astăzi a fost nimicită o seminţie din Israel. ⁷ Cum să facem rost de neveste celor ce au rămas cu viaţă, fiindcă am jurat pe Domnul să nu le dăm fetele noastre de neveste?” ⁸ Ei au zis deci: „Este cineva dintre seminţiile lui Israel care să nu se fi suit la Domnul la Miţpa?” Şi nimeni din Iabes^(E) din Galaad nu venise în tabără, la adunare. ⁹ Au făcut numărătoarea poporului, şi nu era acolo niciunul din locuitorii din Iabes din Galaad. ¹⁰ Atunci, adunarea a trimis împotriva lor douăsprezece mii de ostaşi, dându-le porunca aceasta: „Duceţi-vă^(F) şi treceţi prin ascuţişul sabiei pe locuitorii din Iabes din Galaad, cu femeile şi copiii. ¹¹ Iată ce să faceţi: să nimiciţi cu desăvârşire orice bărbat^(G) şi orice femeie care a cunoscut împreunarea cu bărbat”. ¹² Au găsit între locuitorii din Iabes din Galaad patru sute de fete fecioare, care nu se culcaseră cu bărbat, şi le-au adus în tabără la Silo^(H), care este în ţara Canaanului. ¹³ Toată adunarea a trimis soli să vorbească fiilor lui Beniamin care erau^(I) la stânca Rimon şi să le vestească pacea. ¹⁴ În timpul acela, beniamiţii s-au întors şi li s-au dat de neveste acelea pe care le lăsaseră cu viaţă din femeile din Iabes din Galaad. Dar nu erau destule. ¹⁵ Poporului îi^(J) părea rău de Beniamin, căci Domnul făcuse o spărtură în seminţiile lui Israel. ¹⁶ Bătrânii adunării au zis: „Cum să facem rost de neveste pentru cei rămaşi, căci femeile lui Beniamin au fost nimicite?” ¹⁷ Şi au zis: „Cei ce au mai rămas din Beniamin să-şi păstreze moştenirea, ca să nu se şteargă o seminţie din Israel. ¹⁸ Dar noi nu putem să dăm pe fetele noastre după ei, căci copiii lui Israel^(K) au jurat zicând: ‘Blestemat să fie cine va da o nevastă unui beniamit!’ ¹⁹ Şi au zis: ‘Iată, în fiecare an este o sărbătoare a Domnului la Silo, care este la miazănoapte de Betel, la răsăritul drumului care suie din Betel la Sihem şi la miazăzi de Lebona’.” ²⁰ Apoi au dat următoarea poruncă fiilor lui Beniamin: „Duceţi-vă şi staţi la pândă în vii.” ²¹ Uitaţi-vă şi, când veţi vedea pe fetele din Silo ieşind să joace^(L), să ieşiţi din vii, să vă luaţi fiecare câte o nevastă din fetele din Silo şi să vă duceţi în ţara lui Beniamin. ²² Dacă părinţii sau fraţii lor vor veni să se plângă la noi, le vom spune: „Daţi-ni-le nouă, căci n-am luat câte o nevastă de fiecare în război. Nu voi li le-aţi dat: numai atunci aţi fi vinovaţi.” ²³ Fiii lui Beniamin au făcut aşa: şi-au luat neveste, după numărul lor, dintre jucătoarele pe care le-au răpit, apoi au plecat şi s-au întors în moştenirea lor; au zidit^(M) iarăşi cetăţile şi au locuit acolo. ²⁴ Şi, în acelaşi timp, copiii lui Israel au plecat de acolo fiecare în seminţia lui şi în familia lui şi s-a întors fiecare în moştenirea lui. ²⁵ Pe vremea aceea^(N), nu era împărat în Israel, fiecare^(O) făcea ce-i plăcea.