Răutatea oamenilor din Ghibea din Beniamin

19 Pe vremea când^(A) nu era împărat în Israel, un levit care locuia la marginea muntelui lui Efraim şi-a luat ca ţiitoare o femeie din Betleemul lui Iuda. ² Ţiitoarea nu i-a fost credincioasă şi l-a părăsit ca să se ducă în casa tatălui ei, în Betleemul^(B) lui Iuda, unde a rămas timp de patru luni. ³ Bărbatul ei s-a sculat şi s-a dus la ea, ca să-i vorbească inimii şi s-o aducă înapoi. Avea cu el pe sluga lui şi doi măgari. Ea l-a adus în casa tatălui ei şi, când l-a văzut, tatăl femeii aceleia tinere l-a primit cu bucurie. ⁴ Socrul său, tatăl femeii aceleia tinere, l-a ţinut la el trei zile. Au mâncat şi au băut şi au rămas noaptea acolo. ⁵ A patra zi, s-au sculat dis-de-dimineaţă şi levitul se pregătea să plece. Dar tatăl tinerei femei a zis ginerelui său: „Ia o bucată de pâine, ca să prinzi la inimă^(C), şi apoi veţi pleca”. ⁶ Şi au şezut de au mâncat şi au băut amândoi. Apoi, tatăl tinerei femei a zis bărbatului: „Hotărăşte-te dar să rămâi aici la noapte şi să ţi se veselească inima.” ⁷ Bărbatul se scula să plece, dar, în urma stăruinţelor socrului său, a rămas acolo şi noaptea aceea. ⁸ În ziua a cincea, s-a sculat dis-de-dimineaţă să plece. Atunci, tatăl tinerei femei a zis: „Întăreşte-ţi mai întâi inima, te rog, şi rămâi până ce se va pleca ziua spre seară”. Şi au mâncat amândoi. ⁹ Bărbatul se scula să plece, cu ţiitoarea şi sluga lui, dar socrul său, tatăl tinerei femei, i-a zis: „Iată că ziua a trecut, e târziu, rămâi dar peste noapte aici; iată că ziua se pleacă spre noapte, rămâi aici peste noapte şi să ţi se veselească inima; mâine vă veţi scula dis-de-dimineaţă ca să porniţi la drum şi te vei duce la cortul tău”. ¹⁰ Bărbatul n-a vrut să mai rămână şi în noaptea aceea, ci s-a sculat şi a plecat. A ajuns până în faţa Iebusului^(D), adică Ierusalimul, cu cei doi măgari înşeuaţi şi cu ţiitoarea lui. ¹¹ Când s-au apropiat de Iebus, ziua se plecase mult spre seară. Sluga a zis atunci stăpânului său: „Haidem să ne îndreptăm spre cetatea^(E) aceasta a iebusiţilor şi să rămânem în ea peste noapte”. ¹² Stăpânul său i-a răspuns: „Nu putem să intrăm într-o cetate străină, unde nu sunt copii de ai lui Israel, ci să mergem până la^(F) Ghibea”. ¹³ A mai zis slugii sale: „Haidem să ne apropiem de unul din locurile acestea, Ghibea sau Rama^(G), şi să rămânem acolo peste noapte”. ¹⁴ Au mers mai departe şi apunea soarele când s-au apropiat de Ghibea, care este a lui Beniamin. ¹⁵ S-au îndreptat într-acolo ca să se ducă să rămână peste noapte în Ghibea. Levitul a intrat şi s-a oprit în piaţa cetăţii. Nu s-a găsit nimeni care să-i^(H) primească în casă să rămână peste noapte. ¹⁶ Şi iată că un bătrân se întorcea seara de la munca^(I) câmpului; omul acesta era din muntele lui Efraim, locuia pentru o vreme la Ghibea, şi oamenii din locul acela erau beniamiţi. ¹⁷ El a ridicat ochii şi a văzut pe călător în piaţa cetăţii. Şi bătrânul i-a zis: „Încotro mergi şi de unde vii?” ¹⁸ El i-a răspuns: „Venim din Betleemul lui Iuda şi mergem până la marginea muntelui lui Efraim, de unde sunt. Mă dusesem la Betleemul lui Iuda şi acum mă duc la^(J) Casa Domnului. Dar nu se găseşte nimeni să mă primească în casă. ¹⁹ Avem însă paie şi nutreţ pentru măgarii noştri; avem şi pâine şi vin pentru mine, pentru roaba ta şi pentru băiatul care este cu robii tăi. Nu ducem lipsă de nimic”. ²⁰ Bătrânul a zis: „Pacea să fie^(K) cu tine! Toate nevoile tale le iau asupra mea, numai^(L) să nu rămâi în piaţă peste noapte.” ²¹ L-a^(M) dus în casa lui şi a dat nutreţ măgarilor. Călătorii^(N) şi-au spălat picioarele, apoi au mâncat şi au băut. ²² Pe când se veseleau ei, iată că oamenii^(O) din cetate, nişte fii ai lui Belial^(P), oameni stricaţi, au înconjurat casa, au bătut la poartă şi au zis bătrânului, stăpânul casei: „Scoate^(Q) pe omul acela care a intrat la tine, ca să ne împreunăm cu el”. ²³ Stăpânul^(R) casei a ieşit la ei şi le-a zis: „Nu, fraţilor, vă rog să nu faceţi un lucru aşa de rău, fiindcă omul acesta a intrat în casa mea, nu săvârşiţi^(S) mişelia aceasta. ²⁴ Iată^(T) că am o fată fecioară şi omul acesta are o ţiitoare; vi le voi aduce afară: necinstiţi-le^(U) şi faceţi-le ce vă va plăcea. Dar nu săvârşiţi cu omul acesta o faptă aşa de nelegiuită”. ²⁵ Oamenii aceia n-au vrut să-l asculte. Atunci, omul şi-a luat ţiitoarea şi le-a adus-o afară. Ei s-au împreunat^(V) cu ea şi şi-au bătut joc de ea toată noaptea, până dimineaţa, şi i-au dat drumul când se lumina de ziuă. ²⁶ Către ziuă, femeia aceasta a venit şi a căzut la uşa casei omului la care era bărbatul ei şi a rămas acolo până la ziuă. ²⁷ Şi dimineaţa, bărbatul ei s-a sculat, a deschis uşa casei şi a ieşit ca să-şi urmeze drumul mai departe. Dar iată că femeia, ţiitoarea lui, era întinsă la uşa casei, cu mâinile pe prag. ²⁸ El i-a zis: „Scoală-te şi haidem să mergem!” Ea n-a^(W) răspuns. Atunci, bărbatul a pus-o pe măgar şi a plecat acasă. ²⁹ Când a ajuns acasă, a luat un cuţit, a apucat pe ţiitoarea lui şi a^(X) tăiat-o mădular cu mădular în douăsprezece bucăţi, pe care le-a trimis în tot ţinutul lui Israel. ³⁰ Toţi cei ce au văzut lucrul acesta au zis: „Niciodată nu s-a întâmplat şi nu s-a văzut aşa ceva, de când s-au suit copiii lui Israel din Egipt până în ziua de azi; luaţi aminte dar la lucrul aceasta, sfătuiţi-vă^(Y) şi vorbiţi!”