Fiii lui Dan ridică lucruri pentru slujbă din casa lui Mica

18 În vremea^(A) aceea, nu era împărat în Israel, şi seminţia^(B) daniţilor îşi căuta o moşie ca să se aşeze în ea, căci până în ziua aceea nu-i căzuse la sorţi nicio moştenire în mijlocul seminţiilor lui Israel. ² Fiii lui Dan au luat dintre ei toţi, din familiile lor, cinci oameni viteji, pe care i-au trimis din Ţorea^(C) şi din Eştaol, să iscodească^(D) ţara şi s-o cerceteze. Ei le-au zis: „Duceţi-vă şi cercetaţi ţara”. Ei au ajuns în muntele lui Efraim, la casa^(E) lui Mica, şi au rămas peste noapte acolo. ³ Când erau aproape de casa lui Mica, au cunoscut glasul tânărului levit, s-au apropiat şi i-au zis: „Cine te-a adus aici? Ce faci tu în locul acesta? Şi ce ai aici?” ⁴ El le-a răspuns: „Mica face cutare şi cutare lucru pentru mine, îmi^(F) dă o simbrie şi eu îi sunt preot”. ⁵ Ei i-au zis: „Întreabă^(G) pe Dumnezeu^(H), ca să ştim dacă vom avea noroc în călătoria noastră”. ⁶ Şi preotul le-a răspuns: „Duceţi-vă^(I) în pace; călătoria pe care o faceţi este sub privirea Domnului.” ⁷ Cei cinci oameni au plecat şi au ajuns în Lais^(J). Au văzut poporul de acolo trăind^(K) la adăpost, în felul sidoniţilor, liniştit şi fără grijă; în ţară nu era nimeni care să le facă cel mai mic neajuns, stăpânind peste ei; erau departe de sidoniţi şi n-aveau nicio legătură cu alţi oameni. ⁸ S-au întors la fraţii lor în Ţorea^(L) şi Eştaol, şi fraţii lor le-au zis: „Ce veste ne aduceţi?” ⁹ „Haidem”^(M), au răspuns ei, „să ne suim împotriva lor, căci am văzut ţara şi iată că era foarte bună. Ce staţi^(N) şi nu ziceţi nimic? Nu fiţi leneşi şi porniţi să puneţi stăpânire pe ţara aceasta. ¹⁰ Când veţi intra în ea, veţi da peste un popor care stă fără^(O) frică. Ţara este mare, şi Dumnezeu a dat-o în mâinile voastre; este un loc^(P) unde nu lipseşte nimic din tot ce este pe pământ.” ¹¹ Şase sute de oameni din familia lui Dan au pornit din Ţorea şi Eştaol, încinşi cu armele lor de război. ¹² S-au suit şi au tăbărât la Chiriat-Iearim^(Q) în Iuda, de aceea locul acesta, care este înapoia lui Chiriat-Iearim, a fost chemat până în ziua de azi^(R) Mahane-Dan (Tabăra lui Dan). ¹³ Au trecut de acolo în muntele lui Efraim şi au ajuns până la casa lui^(S) Mica. ¹⁴ Atunci^(T), cei cinci oameni care se duseseră să iscodească ţara Lais au luat cuvântul şi au zis fraţilor lor: „Ştiţi că în^(U) casele acestea este un efod, terafimi, un chip cioplit şi un chip turnat? Vedeţi acum ce aveţi de făcut.” ¹⁵ Ei s-au abătut pe acolo, au intrat în casa tânărului levit, în casa lui Mica, şi l-au întrebat de sănătate! ¹⁶ Cei şase^(V) sute de oameni din fiii lui Dan, încinşi cu armele lor de război, stăteau la intrarea porţii. ¹⁷ Şi cei cinci^(W) oameni care se duseseră să iscodească ţara s-au suit şi au intrat în casă; au luat chipul^(X) cioplit, efodul, terafimii şi chipul turnat în timp ce preotul era la intrarea porţii cu cei şase sute de oameni, încinşi cu armele lor de război. ¹⁸ Când au intrat în casa lui Mica şi au luat chipul cioplit, efodul, terafimii şi chipul turnat, preotul le-a zis: „Ce faceţi?” ¹⁹ Ei au răspuns: „Taci, pune-ţi^(Y) mâna la gură şi vino cu noi să ne fii părinte^(Z) şi preot. Mai bine este să fii preot la casa unui singur om sau să fii preotul unei seminţii şi al unei familii din Israel?” ²⁰ Preotul s-a bucurat în inima lui, a luat efodul, terafimii şi chipul cioplit şi s-a unit cu ceata poporului. ²¹ Au pornit iarăşi la drum şi au plecat punând înaintea lor copiii, vitele şi calabalâcurile. ²² După ce se depărtaseră bine de casa lui Mica, oamenii care locuiau în casele vecine cu a lui Mica s-au strâns şi au urmărit pe fiii lui Dan. ²³ Au strigat după fiii lui Dan, care s-au întors, şi au zis lui Mica: „Ce ai şi ce înseamnă gloata aceasta de oameni?” ²⁴ El a răspuns: „Dumnezeii mei, pe care mi-i făcusem, mi i-aţi luat împreună cu preotul şi aţi plecat. Ce-mi mai rămâne? Cum puteţi dar să-mi spuneţi: ‘Ce ai?’?” ²⁵ Fiii lui Dan i-au zis: „Să nu-ţi auzim glasul, căci altfel nişte oameni amărâţi se vor arunca asupra voastră şi te vei pierde şi pe tine, şi pe cei din casa ta”. ²⁶ Şi fiii lui Dan şi-au văzut mai departe de drum. Mica, văzând că sunt mai tari decât el, s-a întors şi a venit acasă.

Cucerirea cetăţii Lais

²⁷ Au ridicat dar ce făcuse Mica şi au luat pe preotul care era în slujba lui şi s-au năpustit^(AA) asupra Laisului, asupra unui popor liniştit şi în pace; l-au trecut^(AB) prin ascuţişul sabiei şi au ars cetatea. ²⁸ Nimeni n-a izbăvit-o, căci era departe^(AC) de Sidon, şi locuitorii ei n-aveau nicio legătură cu alţi oameni: ea era în valea care se întinde spre Bet-Rehob^(AD). Fiii lui Dan au zidit din nou cetatea şi au locuit în ea. ²⁹ Au numit-o^(AE) Dan^(AF), după numele lui Dan, tatăl lor, care se născuse lui Israel, dar cetatea se chema mai înainte Lais. ³⁰ Au înălţat pentru ei chipul cioplit, şi Ionatan, fiul lui Gherşom, fiul lui Moise, el şi fiii lui au fost preoţii seminţiei daniţilor până^(AG) pe vremea robirii ţării. ³¹ Au aşezat pentru ei chipul cioplit pe care-l făcuse Mica, în tot^(AH) timpul cât a fost Casa lui Dumnezeu la Silo.