A A A A A
Bible Book List

Judecători 11 Nouă Traducere În Limba Română (NTLR)

Iefta

11 Ghiladitul Iefta, fiul unei prostituate, era un războinic viteaz, fiind fiul lui Ghilad. Soţia lui Ghilad îi născuse fii, iar când aceştia au crescut mari, l-au izgonit pe Iefta, zicându-i: „Tu nu vei avea moştenire în familia noastră pentru că eşti fiul unei alte femei!“ Iefta a plecat dinaintea fraţilor săi şi a locuit în ţara Tob. Acolo nişte bărbaţi de nimic[a] s-au adunat pe lângă Iefta şi au început să-l însoţească.

Deci, după câtva timp, amoniţii au declarat război lui Israel. În timp ce amoniţii începuseră lupta cu Israel, cei din sfatul bătrânilor[b] Ghiladului s-au dus să-l aducă pe Iefta din regatul Tob. Ei i-au zis lui Iefta:

– Vino, să ne fii căpetenie ca să ne luptăm cu amoniţii!

Dar Iefta i-a întrebat pe cei din sfatul bătrânilor Ghiladului:

– Oare nu voi sunteţi aceia care m-aţi urât şi m-aţi izgonit din familia tatălui meu? De ce aţi venit la mine acum când sunteţi în primejdie?

Cei din sfatul bătrânilor Ghiladului i-au răspuns lui Iefta:

– Ne întoarcem la tine pentru că am dori să vii cu noi şi să lupţi împotriva amoniţilor. După aceea, tu vei fi căpetenia noastră, a tuturor locuitorilor Ghiladului!

Iefta i-a întrebat din nou:

– Dacă mă aduceţi înapoi ca să lupt împotriva amoniţilor şi Domnul îi va da în mâna mea, voi deveni eu cu adevărat căpetenia voastră?

10 Cei din sfatul bătrânilor Ghiladului i-au răspuns:

Domnul să ne judece dacă nu vom face întocmai cum ai zis!

11 Iefta a plecat cu cei din sfatul bătrânilor Ghiladului şi poporul l-a pus în fruntea lui drept căpetenie şi conducător. Apoi Iefta a rostit din nou aceste cuvinte, înaintea Domnului, la Miţpa.

Iefta îi învinge pe amoniţi

12 După aceea, Iefta a trimis nişte soli la regele amoniţilor ca să-i spună:

– Ce ai cu mine, de ai venit să lupţi împotriva ţării mele?

13 Regele amoniţilor le-a răspuns solilor lui Iefta:

– Pentru că atunci când venea din Egipt, Israel mi-a luat ţara, de la Arnon până la Iabok şi până la Iordan. Acum, înapoiază-mi-o pe cale paşnică!

14 Iefta a trimis din nou soli regelui amoniţilor 15 ca să-i spună:

– Aşa vorbeşte Iefta: „Nu Israel a luat ţara Moabului şi ţara amoniţilor 16 pentru că, atunci când veneau din Egipt, israeliţii au mers prin pustie până la Marea Roşie[c] şi apoi şi-au continuat drumul până la Kadeş. 17 Israel a trimis atunci soli regelui Edomului, rugându-l să-i lase să treacă prin ţara lui, dar regele Edomului nu i-a îngăduit. A mai trimis soli şi regelui Moabului, dar nici acesta nu a acceptat. Astfel, Israel a rămas la Kadeş. 18 Apoi au călătorit prin pustie, au înconjurat ţara Edomului şi ţara Moabului, au ajuns în partea de răsărit şi şi-au aşezat tabăra dincoace de Arnon. Deci nu au păşit pe hotarul Moabului, întrucât Arnon făcea parte din teritoriul Moabului. 19 Atunci Israel a trimis soli lui Sihon, regele amoriţilor, rege al Heşbonului. Israel l-a rugat să-l lase să treacă prin ţara lui ca să ajungă la locul lui. 20 Dar Sihon nu a avut încredere în Israel ca să-l lase să treacă prin teritoriul lui, ci şi-a adunat poporul, a venit la Iahaţ şi s-a luptat cu Israel. 21 Însă Domnul, Dumnezeul lui Israel, l-a dat pe Sihon şi pe toţi oamenii săi în mâna lui Israel. Ei i-au învins şi astfel Israel a ocupat tot teritoriul amoriţilor care locuiau în această ţară. 22 Ei au moştenit tot teritoriul amoriţilor de la Arnon până la Iabok şi din pustie până la Iordan. 23 Acum, după ce Domnul, Dumnezeul lui Israel, i-a izgonit pe amoriţi dinaintea poporului Său Israel, tu să-i ocupi teritoriul? 24 Oare nu vei moşteni tu ceea ce îţi dă în stăpânire zeul tău Chemoş[d]? Deci şi noi vom moşteni tot ceea ce Domnul, Dumnezeul nostru, va dezmoşteni de la alţii pentru noi! 25 Crezi că eşti mai puternic decât Balak, fiul lui Ţipor, regele Moabului? S-a certat el oare vreodată cu Israel sau s-a luptat el împotriva lui? 26 Israel locuieşte de trei sute de ani în Heşbon şi în satele dimprejurul lui, în Aroer şi în satele dimprejurul lui şi în toate cetăţile care sunt pe malurile Arnonului. De ce nu le-aţi luat în tot acest timp? 27 Eu nu ţi-am greşit cu nimic, iar tu îmi faci rău luptându-te cu mine. Domnul să judece astăzi! El să fie Judecător între israeliţi şi amoniţi!“

28 Regele amoniţilor nu a luat în seamă mesajul pe care i l-a trimis Iefta.

29 Atunci Duhul Domnului a venit peste Iefta. El a străbătut Ghiladul şi Manase, a trecut prin Miţpa Ghiladului şi din Miţpa Ghiladului a înaintat împotriva amoniţilor. 30 Iefta a făcut un jurământ înaintea Domnului, zicându-I: „Dacă îi vei da în mâna mea pe amoniţi, 31 atunci oricine mă va întâmpina la porţile locuinţei mele, când mă voi întoarce în pace de la amoniţi, va fi al Domnului şi îl voi aduce ca ardere de tot!“

32 Iefta a început lupta împotriva amoniţilor şi Domnul i-a dat în mâna lui. 33 El i-a măcelărit de la Aroer până la intrarea în Minit şi până la Abel-Cheramim, distrugând douăzeci de cetăţi. A fost un măcel foarte mare. Astfel, amoniţii au fost umiliţi înaintea Israeliţilor.

34 Iefta s-a întors acasă, la Miţpa, şi tocmai atunci fiica sa i-a ieşit în întâmpinare cu tamburine şi dansuri. Ea era singurul lui copil. Nu mai avea nici un alt fiu sau fiică. 35 Când a văzut-o, şi-a sfâşiat hainele şi a zis:

– Vai, fata mea! Mi se frânge inima de durere! Nu ştiu ce să fac, căci am făcut un jurământ înaintea Domnului şi nu pot să-l retrag!

36 Ea i-a răspuns:

– Tată, dacă ai făcut un jurământ înaintea Domnului, fă-mi potrivit cu ceea ce ai jurat, mai ales acum când Domnul te-a răzbunat pe amoniţi, duşmanii tăi! 37 Îngăduie-mi însă un lucru, a continuat ea. Lasă-mă singură două luni căci vreau să plec, să mă duc în munţi cu prietenele mele şi să-mi plâng fecioria!

38 – Du-te! i-a răspuns el.

Şi a lăsat-o singură două luni. Ea s-a dus cu prietenele ei şi şi-a plâns fecioria în munţi. 39 La sfârşitul celor două luni, s-a întors la tatăl ei şi el şi-a împlinit jurământul făcut. Ea fusese fecioară. De atunci s-a statornicit în Israel obiceiul 40 ca în fiecare an, timp de patru zile, israelitele s-o jelească pe fata ghiladitului Iefta.

Footnotes:

  1. Judecători 11:3 Vezi nota de la 9:4
  2. Judecători 11:5 Vezi nota de la 8:14; peste tot în capitol
  3. Judecători 11:16 Ebr.: Yam Suf (lit.: Marea Trestiilor sau Marea Algelor - vezi Iona 2:5, unde acelaşi termen ebraic, suf, are sensul de alge). Denumirea de Marea Roşie a fost introdusă în traducerile moderne prin LXX şi VUL; în VT însă, sintagma ebraică denumea actualul Golf Aqaba, la sud de Elat. Chiar şi astăzi localnicii numesc Golful Aqaba Yam Suf; vezi 1 Regi 9:26
  4. Judecători 11:24 Zeul suprem la moabiţi; fie în acea vreme regele amonit stăpânea şi Moabul, fie exista o alianţă militară între cele două state.
Nouă Traducere În Limba Română (NTLR)

Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.

Judecatori 11 Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014 (RMNN)

Iefta, judecător în Israel

11 Iefta, Galaaditul, era un om viteaz. El era fiul unei curve. Galaad născuse pe Iefta. Nevasta lui Galaad i-a născut fii, care, făcându-se mari, au izgonit pe Iefta şi i-au zis: „Tu nu vei avea moştenire în casa tatălui nostru, căci eşti fiul unei alte femei.” Şi Iefta a fugit de la fraţii lui şi a locuit în ţara Tob. Nişte oameni fără căpătâi s-au strâns la Iefta şi făceau plimbări cu el. După câtva timp, fiii lui Amon au pornit cu război împotriva lui Israel. Şi pe când fiii lui Amon făceau război cu Israel, bătrânii Galaadului s-au dus să caute pe Iefta din ţara Tob. Ei au zis lui Iefta: „Vino de fii căpetenia noastră şi să batem pe fiii lui Amon.” Iefta a răspuns bătrânilor Galaadului: „Nu m-aţi urât voi şi nu m-aţi izgonit voi din casa tatălui meu? Pentru ce veniţi la mine acum când sunteţi în strâmtorare?” Bătrânii Galaadului au zis lui Iefta: „Ne întoarcem la tine acum ca să mergi cu noi, să baţi pe fiii lui Amon şi să fii căpetenia noastră, căpetenia tuturor locuitorilor Galaadului.” Iefta a răspuns bătrânilor Galaadului: „Dacă mă aduceţi înapoi ca să bat pe fiii lui Amon şi dacă Domnul îi va da înaintea mea, voi fi eu oare căpetenia voastră?” 10 Bătrânii Galaadului au zis lui Iefta: „Domnul să ne audă şi să judece dacă nu vom face ce spui.” 11 Şi Iefta a pornit cu bătrânii Galaadului. Poporul l-a pus în fruntea lui şi l-a aşezat căpetenie, şi Iefta a spus din nou înaintea Domnului, la Miţpa, toate cuvintele pe care le rostise.

Înfrângerea amoniţilor

12 Iefta a trimis soli împăratului fiilor lui Amon ca să-i spună: „Ce ai cu mine de vii împotriva mea să faci război împotriva ţării mele?” 13 Împăratul fiilor lui Amon a răspuns solilor lui Iefta: „Pentru că Israel, când s-a suit din Egipt, a pus mâna pe ţara mea, de la Arnon până la Iaboc şi Iordan. Dă-mi-o înapoi acum de bunăvoie.” 14 Iefta a trimis iarăşi soli împăratului fiilor lui Amon 15 ca să-i spună: „Aşa vorbeşte Iefta: ‘Israel n-a pus mâna pe ţara Moabului, nici pe ţara fiilor lui Amon. 16 Căci, când s-a suit Israel din Egipt, a mers în pustie până la Marea Roşie şi a ajuns la Cades. 17 Atunci, Israel a trimis soli împăratului Edomului ca să-i spună: «Lasă-mă să trec prin ţara ta». Dar împăratul Edomului n-a voit. A trimis şi la împăratul Moabului, şi nici el n-a vrut. Şi Israel a rămas la Cades. 18 Apoi a mers prin pustie, a ocolit ţara Edomului şi ţara Moabului şi a venit la răsăritul ţării Moabului; au tăbărât dincolo de Arnon, fără să intre pe ţinutul Moabului, căci Arnonul era hotarul Moabului. 19 Israel a trimis soli lui Sihon, împăratul amoriţilor, împăratul Hesbonului. Şi Israel i-a zis: «Lasă-mă să trec prin ţara ta până la locul spre care mergem». 20 Dar Sihon n-a avut încredere în Israel, ca să-l lase să treacă pe ţinutul lui, şi-a strâns tot poporul, a tăbărât la Iahat şi a luptat împotriva lui Israel. 21 Domnul, Dumnezeul lui Israel, a dat pe Sihon şi pe tot poporul lui în mâinile lui Israel, care i-a bătut. Israel a pus mâna pe toată ţara amoriţilor care erau aşezaţi în ţara aceasta. 22 Au pus mâna pe tot ţinutul amoriţilor, de la Arnon până la Iaboc şi de la pustie până la Iordan. 23 Şi acum, când Domnul, Dumnezeul lui Israel, a izgonit pe amoriţi dinaintea poporului Său Israel, tu să le stăpâneşti ţara? 24 Oare ce-ţi dă în stăpânire dumnezeul tău, Chemoş, nu vei stăpâni? Şi tot ce ne-a dat în stăpânire Domnul, Dumnezeul nostru, înaintea noastră, noi să nu stăpânim?! 25 Eşti tu mai bun decât Balac, fiul lui Ţipor, împăratul Moabului? S-a certat el cu Israel sau a făcut el război împotriva lui? 26 Iată că sunt trei sute de ani de când locuieşte Israel la Hesbon şi în satele din jurul lui, la Aroer şi în satele din jurul lui şi în toate cetăţile care sunt pe malul Arnonului. Pentru ce nu i le-aţi luat în tot timpul acesta? 27 Eu nu te-am supărat deloc, şi rău te-ai purtat cu mine, făcându-mi război. Domnul să judece lucrul acesta. El să fie astăzi judecător între fiii lui Israel şi fiii lui Amon’.” 28 Împăratul fiilor lui Amon n-a ascultat cuvintele pe care a trimis Iefta să i le spună.

Fiica lui Iefta

29 Duhul Domnului a venit peste Iefta. Iefta a străbătut Galaadul şi Manase; a trecut la Miţpe, în Galaad, şi din Miţpe, din Galaad, a pornit împotriva fiilor lui Amon. 30 Iefta a făcut o juruinţă Domnului şi a zis: „Dacă vei da în mâinile mele pe fiii lui Amon, 31 oricine va ieşi pe porţile casei mele înaintea mea, la întoarcerea mea fericită de la fiii lui Amon, va fi închinat Domnului şi-l voi aduce ca ardere-de-tot.” 32 Iefta a pornit împotriva fiilor lui Amon şi Domnul i-a dat în mâinile lui. 33 Le-a pricinuit o foarte mare înfrângere, de la Aroer până spre Minit, loc care cuprindea douăzeci de cetăţi, şi până la Abel-Cheramim. Şi fiii lui Amon au fost smeriţi înaintea copiilor lui Israel. 34 Iefta s-a întors acasă la Miţpa. Şi iată că fiică-sa i-a ieşit înainte cu timpane şi jocuri. Ea era singurul lui copil; n-avea fii şi nici altă fată. 35 Cum a văzut-o, el şi-a rupt hainele şi a zis: „Ah, fata mea, adânc mă loveşti şi mă tulburi! Am făcut o juruinţă Domnului şi n-o pot întoarce.” 36 Ea i-a zis: „Tată, ai făcut o juruinţă Domnului, fă-mi potrivit cu ceea ce ţi-a ieşit din gură, acum, când Domnul te-a răzbunat pe vrăjmaşii tăi, pe fiii lui Amon.” 37 Şi ea a zis tatălui său: „Atât îngăduie-mi: lasă-mă slobodă două luni, ca să mă duc să mă pogor în munţi şi să-mi plâng fecioria cu tovarăşele mele.” 38 El a răspuns: „Du-te!” Şi a lăsat-o slobodă două luni. Ea s-a dus cu tovarăşele ei şi şi-a plâns fecioria pe munţi. 39 După cele două luni, s-a întors la tatăl ei şi el a împlinit cu ea juruinţa pe care o făcuse. Ea nu cunoscuse împreunarea cu bărbat. De atunci s-a făcut în Israel obiceiul 40 că, în toţi anii, fetele lui Israel se duc să prăznuiască pe fiica lui Iefta, Galaaditul, patru zile pe an.

Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014 (RMNN)

Copyright of the Cornilescu Bible © 1924 belongs to British and Foreign Bible Society. Copyright © 2010, 2014 of the revised edition in Romanian language belongs to the Interconfessional Bible Society of Romania, with the approval of the British and Foreign Bible Society.

Viewing of
Cross references
Footnotes