Vindecarea slăbănogului de 38 de ani

5 După aceea^(A), era un praznic al iudeilor, şi Isus S-a suit la Ierusalim. ² În Ierusalim, lângă Poarta Oilor, este o scăldătoare^(B), numită în evreieşte Betesda, care are cinci pridvoare. ³ În pridvoarele acestea zăceau o mulţime de bolnavi, orbi, şchiopi, uscaţi, care aşteptau mişcarea apei. ⁴ Căci un înger al Domnului se pogora, din când în când, în scăldătoare şi tulbura apa. Şi cel dintâi care se pogora în ea, după tulburarea apei, se făcea sănătos, orice boală ar fi avut. ⁵ Acolo se afla un om bolnav de treizeci şi opt de ani. ⁶ Isus, când l-a văzut zăcând şi fiindcă ştia că este bolnav de multă vreme, i-a zis: „Vrei să te faci sănătos?” ⁷ „Doamne”, I-a răspuns bolnavul, „n-am pe nimeni să mă bage în scăldătoare când se tulbură apa şi, până să mă duc eu, se pogoară altul înaintea mea”. ⁸ „Scoală-te^(C)”, i-a zis Isus, „ridică-ţi patul şi umblă”. ⁹ Îndată omul acela s-a făcut sănătos, şi-a luat patul şi umbla. Ziua aceea era^(D) o zi de Sabat. ¹⁰ Iudeii ziceau, deci, celui ce fusese vindecat: „Este ziua Sabatului, nu-ţi^(E) este îngăduit să-ţi ridici patul”. ¹¹ El le-a răspuns: „Cel ce m-a făcut sănătos mi-a zis: ‘Ridică-ţi patul şi umblă’.” ¹² Ei l-au întrebat: „Cine este omul acela care ţi-a zis: ‘Ridică-ţi patul şi umblă?’” ¹³ Dar cel vindecat nu ştia cine este, căci Isus se făcuse nevăzut din norodul care era în locul acela. ¹⁴ După aceea, Isus l-a găsit în Templu şi i-a zis: „Iată că te-ai făcut sănătos, de acum să nu^(F) mai păcătuieşti, ca să nu ţi se întâmple ceva mai rău”. ¹⁵ Omul acela s-a dus şi a spus iudeilor că Isus este Acela care-l făcuse sănătos. ¹⁶ Din pricina aceasta, iudeii au început să urmărească pe Isus şi căutau să-L omoare, fiindcă făcea aceste lucruri în ziua Sabatului.

Lucrarea Fiului

¹⁷ Dar Isus le-a răspuns: „Tatăl^(G) Meu lucrează până acum şi Eu, de asemenea, lucrez”. ¹⁸ Tocmai de aceea căutau^(H) şi mai mult iudeii să-L omoare, nu numai fiindcă dezlega ziua Sabatului, dar şi pentru că zicea că Dumnezeu este Tatăl Său şi Se făcea^(I), astfel, deopotrivă cu Dumnezeu. ¹⁹ Isus a luat din nou cuvântul şi le-a zis: „Adevărat, adevărat vă spun că Fiul^(J) nu poate face nimic de la Sine; El nu face decât ce vede pe Tatăl făcând şi tot ce face Tatăl, face şi Fiul întocmai. ²⁰ Căci^(K) Tatăl iubeşte pe Fiul şi-I arată tot ce face; şi-I va arăta lucrări mai mari decât acestea, ca voi să vă minunaţi. ²¹ În adevăr, după cum Tatăl învie morţii şi le dă viaţă, tot aşa^(L) şi Fiul dă viaţă cui vrea. ²² Tatăl nici nu judecă pe nimeni, ci toată judecata a^(M) dat-o Fiului, ²³ pentru ca toţi să cinstească pe Fiul cum cinstesc pe Tatăl. Cine^(N) nu cinsteşte pe Fiul nu cinsteşte pe Tatăl, care L-a trimis. ²⁴ Adevărat, adevărat vă spun că cine^(O) ascultă cuvintele Mele şi crede în Cel ce M-a trimis are viaţa veşnică şi nu vine la judecată, ci^(P) a trecut din moarte la viaţă. ²⁵ Adevărat, adevărat vă spun că vine ceasul, şi acum a şi venit, când cei morţi^(Q) vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu şi cei ce-l vor asculta vor învia. ²⁶ Căci, după cum Tatăl are viaţa în Sine, tot aşa a dat şi Fiului să aibă viaţa în Sine. ²⁷ Şi I-a^(R) dat putere să judece, întrucât^(S) este Fiu al omului. ²⁸ Nu vă miraţi de lucrul acesta, pentru că vine ceasul când toţi cei din morminte vor auzi glasul Lui ²⁹ şi^(T) vor ieşi din ele. Cei ce au făcut binele vor învia pentru viaţă, iar cei ce^(U) au făcut răul vor învia pentru judecată. ³⁰ Eu^(V) nu pot face nimic de la Mine Însumi: judec după cum aud; şi judecata Mea este dreaptă, pentru că nu^(W) caut să fac voia Mea, ci voia Tatălui, care M-a trimis.

Mărturia Tatălui şi a lui Ioan

³¹ Dacă^(X) Eu mărturisesc despre Mine Însumi, mărturia Mea nu este adevărată. ³² Este un Altul^(Y) care mărturiseşte despre mine, şi ştiu că mărturisirea, pe care o face El despre Mine este adevărată. ³³ Voi aţi trimis la Ioan, şi^(Z) el a mărturisit pentru adevăr. ³⁴ Nu că mărturia pe care o primesc Eu vine de la un om, dar spun lucrurile acestea pentru ca să fiţi mântuiţi. ³⁵ Ioan era lumina, care este aprinsă şi^(AA) luminează, şi voi^(AB) aţi vrut să vă veseliţi câtăva vreme la lumina lui. ³⁶ Dar Eu^(AC) am o mărturie mai mare decât a lui Ioan, căci lucrările pe care Mi le-a dat Tatăl să le săvârşesc, tocmai lucrările^(AD) acestea pe care le fac Eu, mărturisesc despre Mine că Tatăl M-a trimis. ³⁷ Şi Tatăl, care M-a trimis, a^(AE) mărturisit El Însuşi despre Mine. Voi nu^(AF) I-aţi auzit niciodată glasul, nu I-aţi văzut deloc faţa ³⁸ şi Cuvântul Lui nu rămâne în voi, pentru că nu credeţi în Acela pe care L-a trimis El. ³⁹ Cercetaţi^(AG) Scripturile, pentru că socotiţi că în ele^(AH) aveţi viaţa veşnică, dar tocmai ele mărturisesc despre Mine. ⁴⁰ Şi^(AI) nu vreţi să veniţi la Mine, ca să aveţi viaţa! ⁴¹ Eu^(AJ) nu umblu după slava care vine de la oameni. ⁴² Dar ştiu că n-aveţi în voi dragoste de Dumnezeu. ⁴³ Eu am venit în Numele Tatălui Meu, şi nu Mă primiţi; dacă va veni un altul, în numele lui însuşi, pe acela îl veţi primi. ⁴⁴ Cum^(AK) puteţi crede voi, care umblaţi după slava pe care v-o daţi unii altora şi nu căutaţi slava^(AL) care vine de la singurul Dumnezeu? ⁴⁵ Să nu credeţi că Vă voi învinui înaintea Tatălui; este^(AM) cine să vă învinuiască: Moise, în care v-aţi pus nădejdea. ⁴⁶ Căci, dacă aţi crede pe Moise, M-aţi crede şi pe Mine, pentru că^(AN) el a scris despre Mine. ⁴⁷ Dar, dacă nu credeţi cele scrise de el, cum veţi crede cuvintele Mele?”