Font Size
Ioan 6
Nouă Traducere În Limba Română
Ioan 6
Nouă Traducere În Limba Română
Isus hrăneşte peste cinci mii de oameni
6 După aceea, Isus a plecat pe celălalt mal al Mării Galileii, adică Marea Tiberiadei[a]. 2 O mare mulţime de oameni Îl urma, pentru că vedea semnele pe care le făcea cu cei bolnavi. 3 Isus S-a suit pe munte şi S-a aşezat acolo cu ucenicii Lui. 4 Paştele, sărbătoarea iudeilor, era aproape. 5 Când Isus Şi-a ridicat ochii şi a văzut că vine la El o mare mulţime, l-a întrebat pe Filip:
– De unde să cumpărăm pâini ca să mănânce oamenii aceştia?
6 Spunea lucrul acesta ca să-l încerce, însă El ştia ce urmează să facă. 7 Filip I-a răspuns:
– Pâinile pe care le-am putea cumpăra cu două sute de denari[b] n-ar fi de ajuns ca fiecare să primească măcar câte puţin!
8 Unul dintre ucenicii Lui, Andrei, fratele lui Simon Petru, I-a zis:
9 – Este aici un băieţel care are cinci pâini de orz şi doi peşti. Dar ce sunt acestea la atâţia?!
10 Isus a zis:
– Puneţi oamenii să se aşeze!
În locul acela era multă iarbă. Aşa că bărbaţii[c] s-au aşezat; ei erau în număr de aproape cinci mii. 11 Isus a luat pâinile, a adus mulţumiri şi le-a împărţit celor ce se aşezaseră. De asemenea, le-a dat şi din peşti, cât au vrut. 12 Când s-au săturat, le-a zis ucenicilor Săi:
– Adunaţi firimiturile rămase, ca să nu se piardă nimic!
13 Le-au adunat deci şi au umplut douăsprezece coşuri cu firimiturile de la cele cinci pâini de orz, firimituri pe care le lăsaseră cei ce mâncaseră.
14 Când au văzut oamenii acest semn pe care l-a făcut El, au zis: „Într-adevăr, Acesta este Profetul[d] Care urma să vină în lume!“ 15 Atunci Isus, ştiind că au de gând să vină să-L ia cu forţa ca să-L facă rege, S-a retras din nou la munte, doar El singur.
Isus umblă pe apă
16 Când s-a lăsat seara, ucenicii Lui au coborât la mare, 17 s-au urcat într-o barcă şi s-au dus înspre partea cealaltă a mării, la Capernaum. Se făcuse deja întuneric şi Isus încă nu venise la ei, 18 iar marea devenea agitată, pentru că sufla un vânt puternic. 19 După ce au vâslit cam douăzeci şi cinci sau treizeci de stadii[e], L-au văzut pe Isus umblând pe mare şi apropiindu-Se de barcă şi li s-a făcut frică. 20 El însă le-a zis: „Eu sunt! Nu vă temeţi!“ 21 Atunci ei au fost gata să-L ia în barcă. Şi barca a ajuns imediat la ţărmul spre care se îndreptau.
Isus, Pâinea vieţii
22 În ziua următoare, mulţimea care stătuse pe celălalt mal al mării a văzut că acolo nu era decât o singură barcă şi că Isus nu Se suise în barcă cu ucenicii Săi, ci că ucenicii plecaseră singuri. 23 De asemenea, şi alte bărci din Tiberiada sosiseră aproape de locul unde mâncaseră pâinea, după ce Domnul adusese mulţumiri. 24 Când mulţimea a văzut că nici Isus, nici ucenicii Lui nu sunt acolo, s-au urcat ei înşişi în bărci şi s-au dus la Capernaum, în căutarea lui Isus.
25 Când L-au găsit, de cealaltă parte a mării, I-au zis:
– Rabbi[f], când ai venit aici?
26 Isus le-a răspuns:
– Adevărat, adevărat vă spun că voi Mă căutaţi nu pentru că aţi văzut semne, ci pentru că aţi mâncat din pâini şi v-aţi săturat! 27 Lucraţi nu pentru mâncarea care se strică, ci pentru mâncarea care rămâne pentru viaţa veşnică şi pe care v-o va da Fiul Omului! Căci pe El Şi-a pus Dumnezeu Tatăl pecetea!
28 Atunci ei L-au întrebat:
– Ce să facem ca să înfăptuim lucrările lui Dumnezeu?
29 Isus le-a răspuns:
– Lucrarea lui Dumnezeu este aceasta: să credeţi în Acela pe Care L-a trimis El!
30 Prin urmare, ei L-au întrebat:
– Şi ce semn faci Tu, ca să vedem şi să credem în Tine? Ce lucrare faci Tu? 31 Strămoşii noştri au mâncat mană în pustie, aşa cum este scris: „Le-a dat să mănânce pâine din cer.“[g]
32 Atunci Isus le-a zis:
– Adevărat, adevărat vă spun că nu Moise v-a dat pâinea din cer, ci Tatăl Meu vă dă adevărata pâine din cer! 33 Căci pâinea lui Dumnezeu este Cel Care coboară din cer şi dă lumii viaţă.
34 Ei I-au zis:
– Domnule, dă-ne întotdeauna această pâine!
35 Isus le-a răspuns:
– Eu sunt pâinea vieţii. Cel ce vine la Mine nu va flămânzi niciodată şi cel ce crede în Mine nu va înseta niciodată! 36 Dar v-am spus că M-aţi văzut, şi tot nu credeţi! 37 Tot ce-Mi dă Tatăl va ajunge la Mine, iar pe cel ce vine la Mine nu-l voi izgoni niciodată afară. 38 Căci am coborât din cer nu ca să fac voia Mea, ci voia Celui Ce M-a trimis. 39 Şi voia Celui Ce M-a trimis este să nu pierd nimic din tot ce Mi-a dat El, ci să-l învii în ziua de pe urmă. 40 Căci voia Tatălui Meu este ca oricine Îl vede pe Fiul şi crede în El să aibă viaţă veşnică, iar Eu Îl voi învia în ziua de pe urmă.
41 Atunci iudeii au început să murmure cu privire la El, pentru că spusese: „Eu sunt pâinea care a coborât din cer.“ 42 Ei ziceau: „Nu este Acesta Isus, fiul lui Iosif, pe ai Cărui tată şi mamă îi cunoaştem?! Aşadar, cum de spune acum: «Am coborât din cer»?!“ 43 Isus le-a răspuns: „Nu murmuraţi între voi! 44 Nimeni nu poate veni la Mine dacă nu-l atrage Tatăl Care M-a trimis. Iar Eu îl voi învia în ziua de pe urmă. 45 Este scris în Profeţi: «Toţi vor fi învăţaţi de Dumnezeu.»[h] Oricine a auzit şi a învăţat de la Tatăl vine la Mine. 46 Nu că cineva L-a văzut pe Tatăl, în afară de Cel Care este de la Dumnezeu; El L-a văzut pe Tatăl. 47 Adevărat, adevărat vă spun că cel ce crede (în Mine)[i] are viaţă veşnică. 48 Eu sunt pâinea vieţii. 49 Strămoşii voştri au mâncat mană în pustie şi totuşi au murit. 50 Pâinea care coboară din cer este de aşa fel, ca cineva să mănânce din ea şi să nu moară. 51 Eu sunt pâinea vie care a coborât din cer. Dacă mănâncă cineva din pâinea aceasta va trăi în veac. Şi pâinea pe care o voi da Eu pentru viaţa lumii este trupul Meu.“
52 Atunci iudeii au început să se certe unii cu alţii şi să zică: „Cum poate Acesta să ne dea să mâncăm trupul Lui?!“ 53 Dar Isus le-a zis: „Adevărat, adevărat vă spun că, dacă nu mâncaţi trupul Fiului Omului şi nu beţi sângele Lui, nu aveţi viaţă în voi înşivă! 54 Cel ce mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu are viaţă veşnică, iar Eu îl voi învia în ziua de pe urmă. 55 Căci trupul Meu este o adevărată hrană, iar sângele Meu este o adevărată băutură. 56 Cel ce mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu rămâne în Mine, iar Eu rămân în el. 57 Aşa cum Tatăl cel viu M-a trimis, iar Eu trăiesc datorită Tatălui, tot astfel şi cel ce Mă mănâncă pe Mine va trăi datorită Mie. 58 Aceasta este pâinea care a coborât din cer, nu ca aceea pe care au mâncat-o strămoşii voştri, care totuşi au murit: cel ce mănâncă această pâine va trăi în veac!“ 59 Aceste lucruri le-a spus în timp ce dădea învăţătură în sinagogă[j], în Capernaum.
Mulţi ucenici Îl părăsesc pe Isus
60 Auzind acestea, mulţi din ucenicii Lui au zis: „Vorbirea aceasta este prea de tot! Cine poate s-o asculte?!“ 61 Dar Isus, ştiind în Sine Însuşi că ucenicii Lui murmurau cu privire la aceasta, le-a zis: „Vorbirea aceasta vă face să vă poticniţi?! 62 Dar dacă L-aţi vedea pe Fiul Omului înălţându-Se acolo unde era mai înainte?! 63 Duhul este Cel Ce dă viaţă; carnea nu foloseşte la nimic. Cuvintele pe care vi le-am spus sunt duh[k] şi viaţă. 64 Dar sunt unii dintre voi care nu cred.“ Căci Isus ştia de la început cine sunt cei ce nu cred şi cine este cel ce urma să-L trădeze. 65 Apoi a zis: „Tocmai de aceea v-am spus că nimeni nu poate să vină la Mine decât dacă i-a fost dat de către Tatăl.“
66 Din această cauză[l] mulţi dintre ucenicii Lui s-au întors şi nu mai umblau cu El. 67 Atunci Isus le-a zis celor doisprezece:
– Nu vreţi să plecaţi şi voi?
68 Simon Petru I-a răspuns:
– Doamne, la cine să ne ducem?! Tu ai cuvintele vieţii veşnice, 69 iar noi am ajuns să credem şi să ştim că Tu eşti Sfântul lui Dumnezeu!
70 Isus le-a zis:
– Nu v-am ales Eu pe voi, cei doisprezece? Şi totuşi unul dintre voi este un diavol[m].
71 Vorbea despre Iuda, fiul lui Simon Iscarioteanul, pentru că acesta, deşi era unul dintre cei doisprezece, urma să-L trădeze.
Footnotes
- Ioan 6:1 Marea (sau Lacul) Galileii era cunoscută sub mai multe denumiri: Chineret, Ghenezaret, Tiberiadei
- Ioan 6:7 Un denar era plata obişnuită pentru o zi de muncă (soldaţii romani primeau, de asemenea, un denar pe zi); deci, câştigul pentru 8 luni de zile, luând în calcul Sabatele şi sărbătorile
- Ioan 6:10 Vezi Mt. 14:21
- Ioan 6:14 Vezi Deut. 18:15
- Ioan 6:19 O stadie (gr.: stadion) măsura aproximativ 185 m; 25-30 stadii erau aproximativ 4,6 km-5,5 km
- Ioan 6:25 Vezi nota de la 1:38
- Ioan 6:31 Un citat din Ps. 78:24; vezi şi Ex. 16:4; Neem. 9:15
- Ioan 6:45 Vezi Is. 54:13
- Ioan 6:47 Cele mai importante şi mai timpurii mss nu conţin aceste cuvinte
- Ioan 6:59 Lit.: întrunire sau loc de adunare; centru al comunităţii, loc public de rugăciune, de închinare şi de citire a Scripturilor, acolo unde existau cel puţin zece bărbaţi. Ca instituţie, Sinagoga a apărut în timpul exilului babilonian (după 586 î.Cr.); peste tot în carte
- Ioan 6:63 Sau: Duh
- Ioan 6:66 Sau: Din acel moment
- Ioan 6:70 Gr.: diabolos, care înseamnă bârfitor, defăimător, calomniator; peste tot în carte
Ioan 6
Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014
Ioan 6
Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014
Înmulţirea pâinilor
6 După aceea(A), Isus S-a dus dincolo de Marea Galileii, numită Marea Tiberiadei. 2 O mare gloată mergea după El, pentru că vedea semnele pe care le făcea cu cei bolnavi. 3 Isus S-a suit pe munte şi şedea acolo cu ucenicii Săi. 4 Paştele, praznicul iudeilor, erau(B) aproape. 5 Isus(C) Şi-a ridicat ochii şi a văzut că o mare gloată vine spre El. Şi a zis lui Filip: „De unde avem să cumpărăm pâini ca să mănânce oamenii aceştia?” 6 Spunea lucrul acesta ca să-l încerce, pentru că ştia ce are de gând să facă. 7 Filip i-a răspuns: „Pâinile, pe care le-am putea cumpăra cu(D) două sute de lei[a], n-ar ajunge ca fiecare să capete puţintel din ele”. 8 Unul din ucenicii Săi, Andrei, fratele lui Simon Petru, I-a zis: 9 „Este aici un băieţel care are cinci pâini de orz şi doi peşti, dar(E) ce sunt acestea la atâţia?” 10 Isus a zis: „Spuneţi oamenilor să şadă jos”. În locul acela era multă iarbă. Oamenii au şezut jos, în număr de aproape cinci mii. 11 Isus a luat pâinile, a mulţumit lui Dumnezeu, le-a împărţit ucenicilor, iar ucenicii le-au împărţit celor ce şedeau jos; de asemenea, le-a dat şi din peşti cât au voit. 12 După ce s-au săturat, Isus a zis ucenicilor Săi: „Strângeţi firimiturile care au rămas, ca să nu se piardă nimic”. 13 Le-au adunat, deci, şi au umplut douăsprezece coşuri cu firimiturile care rămăseseră din cele cinci pâini de orz, după ce mâncaseră toţi. 14 Oamenii aceia, când au văzut minunea pe care o făcuse Isus, ziceau: „Cu adevărat, acesta este prorocul(F) cel aşteptat în lume”. 15 Isus, fiindcă ştia că au de gând să vină să-L ia cu sila ca să-L facă împărat, S-a dus iarăşi la munte, numai El singur.
Isus umblă pe mare
16 Când(G) s-a înserat, ucenicii Lui s-au coborât la marginea mării. 17 S-au suit într-o corabie şi treceau marea, ca să se ducă în Capernaum. Se întunecase, şi Isus tot nu venise la ei. 18 Sufla un vânt puternic şi marea era întărâtată. 19 După ce au vâslit cam douăzeci şi cinci sau treizeci de stadii, văd pe Isus umblând pe mare şi apropiindu-Se de corabie. Şi s-au înfricoşat. 20 Dar Isus le-a zis: „Eu sunt, nu vă temeţi!” 21 Voiau deci să-L ia în corabie. Şi corabia a sosit îndată la locul spre care mergeau.
Pâinea vieţii
22 Norodul, care rămăsese de cealaltă parte a mării, băgase de seamă că acolo nu era decât o corabie şi că Isus nu Se suise în corabia aceasta cu ucenicii Lui, ci ucenicii plecaseră singuri cu ea. 23 A doua zi, sosiseră alte corăbii din Tiberiada, aproape de locul unde mâncaseră ei pâinea, după ce Domnul mulţumise lui Dumnezeu. 24 Când au văzut noroadele că nici Isus, nici ucenicii Lui nu erau acolo, s-au suit şi ele în corăbiile acestea şi s-au dus la Capernaum să caute pe Isus. 25 Când L-au găsit, dincolo de mare, I-au zis: „Învăţătorule, când ai venit aici?” 26 Drept răspuns, Isus le-a zis: „Adevărat, adevărat vă spun că Mă căutaţi nu pentru că aţi văzut semne, ci pentru că aţi mâncat din pâinile acelea şi v-aţi săturat. 27 Lucraţi nu pentru mâncarea pieritoare, ci pentru(H) mâncarea care rămâne pentru viaţa veşnică şi pe care v-o va da Fiul omului; căci Tatăl, adică Însuşi Dumnezeu, pe(I) El L-a însemnat cu pecetea Lui.” 28 Ei I-au zis: „Ce să facem ca să săvârşim lucrările lui Dumnezeu?” 29 Isus le-a răspuns: „Lucrarea pe care o cere Dumnezeu este aceasta(J): să credeţi în Acela pe care L-a trimis El”. 30 „Ce(K) semn faci Tu, deci”, I-au zis ei, „ca să-l vedem şi să credem în Tine? Ce lucrezi Tu? 31 Părinţii(L) noştri au mâncat mană în pustie, după cum este scris: ‘Le-a dat să mănânce pâine(M) din cer’.” 32 Isus le-a zis: „Adevărat, adevărat vă spun că Moise nu v-a dat pâinea din cer, ci Tatăl Meu vă dă adevărata pâine din cer, 33 căci Pâinea lui Dumnezeu este aceea care se pogoară din cer şi dă lumii viaţa”. 34 „Doamne(N)”, I-au zis ei, „dă-ne totdeauna această pâine”. 35 Isus le-a zis: „Eu(O) sunt Pâinea vieţii. Cine(P) vine la Mine nu va flămânzi niciodată şi cine crede în Mine nu va înseta niciodată. 36 Dar(Q) v-am spus că M-aţi şi văzut şi tot nu credeţi. 37 Tot(R) ce-Mi dă Tatăl va ajunge la Mine şi pe(S) cel ce vine la Mine, nu-l voi izgoni afară, 38 căci M-am pogorât din cer ca să fac nu(T) voia Mea, ci(U) voia Celui ce M-a trimis. 39 Şi voia Celui ce M-a trimis este să(V) nu pierd nimic din tot ce Mi-a dat El, ci să-l înviez în ziua de apoi. 40 Voia Tatălui meu este ca(W) oricine vede pe Fiul şi crede în El să aibă viaţa veşnică, şi Eu îl voi învia în ziua de apoi.” 41 Iudeii cârteau împotriva Lui, pentru că zisese: „Eu sunt Pâinea care s-a pogorât din cer”. 42 Şi ziceau: „Oare(X) nu este acesta Isus, fiul lui Iosif, pe ai cărui tată şi mamă îi cunoaştem? Cum dar zice El: ‘Eu M-am pogorât din cer’?” 43 Isus le-a răspuns: „Nu cârtiţi între voi. 44 Nimeni(Y) nu poate veni la Mine dacă nu-l atrage Tatăl, care M-a trimis; şi Eu îl voi învia în ziua de apoi. 45 În(Z) proroci este scris: ‘Toţi vor fi învăţaţi de Dumnezeu’. Aşa că oricine a ascultat pe Tatăl şi a primit învăţătura Lui vine la Mine. 46 Nu(AA) că cineva a văzut pe Tatăl, afară de(AB) Acela care vine de la Dumnezeu, da, Acela a văzut pe Tatăl. 47 Adevărat, adevărat vă spun că cine(AC) crede în Mine are viaţa veşnică. 48 Eu(AD) sunt Pâinea vieţii. 49 Părinţii(AE) voştri au mâncat mană în pustie şi au murit. 50 Pâinea(AF) care se pogoară din cer este de aşa fel ca cineva să mănânce din ea şi să nu moară. 51 Eu sunt Pâinea(AG) vie, care(AH) s-a pogorât din cer. Dacă mănâncă cineva din pâinea aceasta, va trăi în veac, şi pâinea pe care o voi da Eu este trupul Meu, pe care îl voi da pentru viaţa lumii.” 52 La auzul acestor cuvinte, iudeii se certau(AI) între ei şi ziceau: „Cum(AJ) poate omul acesta să ne dea trupul Lui să-l mâncăm?” 53 Isus le-a zis: „Adevărat, adevărat vă spun că, dacă nu mâncaţi(AK) trupul Fiului omului şi dacă nu beţi sângele Lui, n-aveţi viaţa în voi înşivă. 54 Cine(AL) mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu are viaţa veşnică, şi Eu îl voi învia în ziua de apoi. 55 Căci trupul Meu este cu adevărat o hrană şi sângele Meu este cu adevărat o băutură. 56 Cine mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu rămâne(AM) în Mine, şi Eu rămân în el. 57 După cum Tatăl, care este viu, M-a trimis pe Mine şi Eu trăiesc prin Tatăl, tot aşa, cine Mă mănâncă pe Mine va trăi şi el prin Mine. 58 Astfel(AN) este pâinea care s-a pogorât din cer, nu ca mana pe care au mâncat-o părinţii voştri, şi totuşi au murit; cine mănâncă pâinea aceasta va trăi în veac.” 59 Isus a spus aceste lucruri în sinagogă, când învăţa pe oameni în Capernaum.
Unii ucenici Îl părăsesc. Mărturisirea lui Petru
60 Mulţi(AO) din ucenicii Lui, după ce au auzit aceste cuvinte, au zis: „Vorbirea aceasta este prea de tot: cine poate s-o sufere?” 61 Isus, care ştia în Sine că ucenicii Săi cârteau împotriva vorbirii acesteia, le-a zis: „Vorbirea aceasta este pentru voi o pricină de poticnire? 62 Dar(AP) dacă aţi vedea pe Fiul omului suindu-Se unde era mai înainte?… 63 Duhul(AQ) este acela care dă viaţă, carnea nu foloseşte la nimic; cuvintele, pe care vi le-am spus Eu sunt duh şi viaţă. 64 Dar sunt(AR) unii din voi care nu cred.” Căci Isus(AS) ştia de la început cine erau cei ce nu cred şi cine era cel ce avea să-L vândă. 65 Şi a adăugat: „Tocmai de aceea v-am(AT) spus că nimeni nu poate să vină la Mine dacă nu i-a fost dat de Tatăl Meu”. 66 Din(AU) clipa aceea, mulţi din ucenicii Lui s-au întors înapoi şi nu mai umblau cu El. 67 Atunci, Isus a zis celor doisprezece: „Voi nu vreţi să vă duceţi?” 68 „Doamne”, I-a răspuns Simon Petru, „la cine să ne ducem? Tu ai cuvintele(AV) vieţii veşnice. 69 Şi(AW) noi am crezut şi am ajuns la cunoştinţa că Tu eşti Hristosul, Sfântul lui Dumnezeu.” 70 Isus le-a răspuns: „Nu(AX) v-am ales Eu pe voi cei doisprezece? Şi totuşi unul(AY) din voi este un drac.” 71 Vorbea despre Iuda, fiul lui Simon Iscarioteanul, căci el avea să-L vândă; el, unul din cei doisprezece.
Footnotes
- Ioan 6:7 Greceşte: dinari.
John 6
New International Version
John 6
New International Version
Jesus Feeds the Five Thousand(A)
6 Some time after this, Jesus crossed to the far shore of the Sea of Galilee (that is, the Sea of Tiberias), 2 and a great crowd of people followed him because they saw the signs(B) he had performed by healing the sick. 3 Then Jesus went up on a mountainside(C) and sat down with his disciples. 4 The Jewish Passover Festival(D) was near.
5 When Jesus looked up and saw a great crowd coming toward him, he said to Philip,(E) “Where shall we buy bread for these people to eat?” 6 He asked this only to test him, for he already had in mind what he was going to do.
7 Philip answered him, “It would take more than half a year’s wages[a] to buy enough bread for each one to have a bite!”
8 Another of his disciples, Andrew, Simon Peter’s brother,(F) spoke up, 9 “Here is a boy with five small barley loaves and two small fish, but how far will they go among so many?”(G)
10 Jesus said, “Have the people sit down.” There was plenty of grass in that place, and they sat down (about five thousand men were there). 11 Jesus then took the loaves, gave thanks,(H) and distributed to those who were seated as much as they wanted. He did the same with the fish.
12 When they had all had enough to eat, he said to his disciples, “Gather the pieces that are left over. Let nothing be wasted.” 13 So they gathered them and filled twelve baskets with the pieces of the five barley loaves left over by those who had eaten.
14 After the people saw the sign(I) Jesus performed, they began to say, “Surely this is the Prophet who is to come into the world.”(J) 15 Jesus, knowing that they intended to come and make him king(K) by force, withdrew again to a mountain by himself.(L)
Jesus Walks on the Water(M)
16 When evening came, his disciples went down to the lake, 17 where they got into a boat and set off across the lake for Capernaum. By now it was dark, and Jesus had not yet joined them. 18 A strong wind was blowing and the waters grew rough. 19 When they had rowed about three or four miles,[b] they saw Jesus approaching the boat, walking on the water;(N) and they were frightened. 20 But he said to them, “It is I; don’t be afraid.”(O) 21 Then they were willing to take him into the boat, and immediately the boat reached the shore where they were heading.
22 The next day the crowd that had stayed on the opposite shore of the lake(P) realized that only one boat had been there, and that Jesus had not entered it with his disciples, but that they had gone away alone.(Q) 23 Then some boats from Tiberias(R) landed near the place where the people had eaten the bread after the Lord had given thanks.(S) 24 Once the crowd realized that neither Jesus nor his disciples were there, they got into the boats and went to Capernaum in search of Jesus.
Jesus the Bread of Life
25 When they found him on the other side of the lake, they asked him, “Rabbi,(T) when did you get here?”
26 Jesus answered, “Very truly I tell you, you are looking for me,(U) not because you saw the signs(V) I performed but because you ate the loaves and had your fill. 27 Do not work for food that spoils, but for food that endures(W) to eternal life,(X) which the Son of Man(Y) will give you. For on him God the Father has placed his seal(Z) of approval.”
28 Then they asked him, “What must we do to do the works God requires?”
29 Jesus answered, “The work of God is this: to believe(AA) in the one he has sent.”(AB)
30 So they asked him, “What sign(AC) then will you give that we may see it and believe you?(AD) What will you do? 31 Our ancestors ate the manna(AE) in the wilderness; as it is written: ‘He gave them bread from heaven to eat.’[c]”(AF)
32 Jesus said to them, “Very truly I tell you, it is not Moses who has given you the bread from heaven, but it is my Father who gives you the true bread from heaven. 33 For the bread of God is the bread that comes down from heaven(AG) and gives life to the world.”
34 “Sir,” they said, “always give us this bread.”(AH)
35 Then Jesus declared, “I am(AI) the bread of life.(AJ) Whoever comes to me will never go hungry, and whoever believes(AK) in me will never be thirsty.(AL) 36 But as I told you, you have seen me and still you do not believe. 37 All those the Father gives me(AM) will come to me, and whoever comes to me I will never drive away. 38 For I have come down from heaven(AN) not to do my will but to do the will(AO) of him who sent me.(AP) 39 And this is the will of him who sent me, that I shall lose none of all those he has given me,(AQ) but raise them up at the last day.(AR) 40 For my Father’s will is that everyone who looks to the Son(AS) and believes in him shall have eternal life,(AT) and I will raise them up at the last day.”
41 At this the Jews there began to grumble about him because he said, “I am the bread that came down from heaven.” 42 They said, “Is this not Jesus, the son of Joseph,(AU) whose father and mother we know?(AV) How can he now say, ‘I came down from heaven’?”(AW)
43 “Stop grumbling among yourselves,” Jesus answered. 44 “No one can come to me unless the Father who sent me draws them,(AX) and I will raise them up at the last day. 45 It is written in the Prophets: ‘They will all be taught by God.’[d](AY) Everyone who has heard the Father and learned from him comes to me. 46 No one has seen the Father except the one who is from God;(AZ) only he has seen the Father. 47 Very truly I tell you, the one who believes has eternal life.(BA) 48 I am the bread of life.(BB) 49 Your ancestors ate the manna in the wilderness, yet they died.(BC) 50 But here is the bread that comes down from heaven,(BD) which anyone may eat and not die. 51 I am the living bread(BE) that came down from heaven.(BF) Whoever eats this bread will live forever. This bread is my flesh, which I will give for the life of the world.”(BG)
52 Then the Jews(BH) began to argue sharply among themselves,(BI) “How can this man give us his flesh to eat?”
53 Jesus said to them, “Very truly I tell you, unless you eat the flesh(BJ) of the Son of Man(BK) and drink his blood,(BL) you have no life in you. 54 Whoever eats my flesh and drinks my blood has eternal life, and I will raise them up at the last day.(BM) 55 For my flesh is real food and my blood is real drink. 56 Whoever eats my flesh and drinks my blood remains in me, and I in them.(BN) 57 Just as the living Father sent me(BO) and I live because of the Father, so the one who feeds on me will live because of me. 58 This is the bread that came down from heaven. Your ancestors ate manna and died, but whoever feeds on this bread will live forever.”(BP) 59 He said this while teaching in the synagogue in Capernaum.
Many Disciples Desert Jesus
60 On hearing it, many of his disciples(BQ) said, “This is a hard teaching. Who can accept it?”(BR)
61 Aware that his disciples were grumbling about this, Jesus said to them, “Does this offend you?(BS) 62 Then what if you see the Son of Man(BT) ascend to where he was before!(BU) 63 The Spirit gives life;(BV) the flesh counts for nothing. The words I have spoken to you—they are full of the Spirit[e] and life. 64 Yet there are some of you who do not believe.” For Jesus had known(BW) from the beginning which of them did not believe and who would betray him.(BX) 65 He went on to say, “This is why I told you that no one can come to me unless the Father has enabled them.”(BY)
66 From this time many of his disciples(BZ) turned back and no longer followed him.
67 “You do not want to leave too, do you?” Jesus asked the Twelve.(CA)
68 Simon Peter answered him,(CB) “Lord, to whom shall we go? You have the words of eternal life.(CC) 69 We have come to believe and to know that you are the Holy One of God.”(CD)
70 Then Jesus replied, “Have I not chosen you,(CE) the Twelve? Yet one of you is a devil!”(CF) 71 (He meant Judas, the son of Simon Iscariot,(CG) who, though one of the Twelve, was later to betray him.)(CH)
Nouă Traducere În Limba Română (NTLR)
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.
Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014 (RMNN) 
Copyright of the Cornilescu Bible © 1924 belongs to British and Foreign Bible Society. Copyright © 2010, 2014 of the revised edition in Romanian language belongs to the Interconfessional Bible Society of Romania, with the approval of the British and Foreign Bible Society.
New International Version (NIV) 
Holy Bible, New International Version®, NIV® Copyright ©1973, 1978, 1984, 2011 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.
NIV Reverse Interlinear Bible: English to Hebrew and English to Greek. Copyright © 2019 by Zondervan.