John 8
Names of God Bible
A Woman Caught in Adultery
8 Yeshua went to the Mount of Olives. 2 Early the next morning he returned to the temple courtyard. All the people went to him, so he sat down and began to teach them.
3 The experts in Moses’ Teachings and the Pharisees brought a woman who had been caught committing adultery. They made her stand in front of everyone 4 and asked Yeshua, “Teacher, we caught this woman in the act of adultery. 5 In his teachings, Moses ordered us to stone women like this to death. What do you say?” 6 They asked this to test him. They wanted to find a reason to bring charges against him.
Yeshua bent down and used his finger to write on the ground. 7 When they persisted in asking him questions, he straightened up and said, “The person who is sinless should be the first to throw a stone at her.” 8 Then he bent down again and continued writing on the ground.
9 One by one, beginning with the older men, the experts in Moses’ Teachings and Pharisees left. Yeshua was left alone with the woman. 10 Then Yeshua straightened up and asked her, “Where did they go? Has anyone condemned you?”
11 The woman answered, “No one, sir.”
Yeshua said, “I don’t condemn you either. Go! From now on don’t sin.”
Jesus Speaks with the Pharisees about His Father
12 Yeshua spoke to the Pharisees again. He said, “I am the light of the world. Whoever follows me will have a life filled with light and will never live in the dark.”
13 The Pharisees said to him, “You testify on your own behalf, so your testimony isn’t true.”
14 Yeshua replied to them, “Even if I testify on my own behalf, my testimony is true because I know where I came from and where I’m going. However, you don’t know where I came from or where I’m going. 15 You judge the way humans do. I don’t judge anyone. 16 Even if I do judge, my judgment is valid because I don’t make it on my own. I make my judgment with the Father who sent me. 17 Your own teachings say that the testimony of two people is true. 18 I testify on my own behalf, and so does the Father who sent me.”
19 The Pharisees asked him, “Where is your father?”
Yeshua replied, “You don’t know me or my Father. If you knew me, you would also know my Father.”
20 Yeshua spoke these words while he was teaching in the treasury area of the temple courtyard. No one arrested him, because his time had not yet come.
21 Yeshua spoke to the Pharisees again. He said, “I’m going away, and you’ll look for me. But you will die because of your sin. You can’t go where I’m going.”
22 Then the Jews asked, “Is he going to kill himself? Is that what he means when he says, ‘You can’t go where I’m going’?”
23 Yeshua said to them, “You’re from below. I’m from above. You’re from this world. I’m not from this world. 24 For this reason I told you that you’ll die because of your sins. If you don’t believe that I am the one, you’ll die because of your sins.”
25 The Jews asked him, “Who did you say you are?”
Yeshua told them, “I am who I said I was from the beginning. 26 I have a lot I could say about you and a lot I could condemn you for. But the one who sent me is true. So I tell the world exactly what he has told me.” 27 (The Jews didn’t know that he was talking to them about the Father.)
28 So Yeshua told them, “When you have lifted up the Son of Man, then you’ll know that I am the one and that I can’t do anything on my own. Instead, I speak as the Father taught me. 29 Besides, the one who sent me is with me. He hasn’t left me by myself. I always do what pleases him.”
30 As Yeshua was saying this, many people believed in him. 31 So Yeshua said to those Jews who believed in him, “If you live by what I say, you are truly my disciples. 32 You will know the truth, and the truth will set you free.”
33 They replied to Yeshua, “We are Abraham’s descendants, and we’ve never been anyone’s slaves. So how can you say that we will be set free?”
34 Yeshua answered them, “I can guarantee this truth: Whoever lives a sinful life is a slave to sin. 35 A slave doesn’t live in the home forever, but a son does. 36 So if the Son sets you free, you will be absolutely free. 37 I know that you’re Abraham’s descendants. However, you want to kill me because you don’t like what I’m saying. 38 What I’m saying is what I have seen in my Father’s presence. But you do what you’ve heard from your father.”
39 The Jews replied to Yeshua, “Abraham is our father.”
Yeshua told them, “If you were Abraham’s children, you would do what Abraham did. 40 I am a man who has told you the truth that I heard from God. But now you want to kill me. Abraham wouldn’t have done that. 41 You’re doing what your father does.”
The Jews said to Yeshua, “We’re not illegitimate children. God is our only Father.”
42 Yeshua told them, “If God were your Father, you would love me. After all, I’m here, and I came from God. I didn’t come on my own. Instead, God sent me. 43 Why don’t you understand the language I use? Is it because you can’t understand the words I use? 44 You come from your father, the devil, and you desire to do what your father wants you to do. The devil was a murderer from the beginning. He has never been truthful. He doesn’t know what the truth is. Whenever he tells a lie, he’s doing what comes naturally to him. He’s a liar and the father of lies. 45 So you don’t believe me because I tell the truth. 46 Can any of you convict me of committing a sin? If I’m telling the truth, why don’t you believe me? 47 The person who belongs to God understands what God says. You don’t understand because you don’t belong to God.”
48 The Jews replied to Yeshua, “Aren’t we right when we say that you’re a Samaritan and that you’re possessed by a demon?”
49 Yeshua answered, “I’m not possessed. I honor my Father, but you dishonor me. 50 I don’t want my own glory. But there is someone who wants it, and he is the judge. 51 I can guarantee this truth: Whoever obeys what I say will never see death.”
52 The Jews told Yeshua, “Now we know that you’re possessed by a demon. Abraham died, and so did the prophets, but you say, ‘Whoever does what I say will never taste death.’ 53 Are you greater than our father Abraham, who died? The prophets have also died. Who do you think you are?”
54 Yeshua said, “If I bring glory to myself, my glory is nothing. My Father is the one who gives me glory, and you say that he is your God. 55 Yet, you haven’t known him. However, I know him. If I would say that I didn’t know him, I would be a liar like all of you. But I do know him, and I do what he says. 56 Your father Abraham was pleased to see that my day was coming. He saw it and was happy.”
57 The Jews said to Yeshua, “You’re not even fifty years old. How could you have seen Abraham?”
58 Yeshua told them, “I can guarantee this truth: Before Abraham was ever born, I am.”
59 Then some of the Jews picked up stones to throw at Yeshua. However, Yeshua was concealed, and he left the temple courtyard.
Ioan 8
Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014
Femeia prinsă în preacurvie
8 Isus S-a dus la Muntele Măslinilor. 2 Dar, dis-de-dimineaţă, a venit din nou în Templu; şi tot norodul a venit la El. El a şezut jos şi-i învăţa. 3 Atunci, cărturarii şi fariseii I-au adus o femeie prinsă în preacurvie. Au pus-o în mijlocul norodului 4 şi au zis lui Isus: „Învăţătorule, femeia aceasta a fost prinsă chiar când săvârşea preacurvia. 5 Moise(A), în Lege, ne-a poruncit să ucidem cu pietre pe astfel de femei: Tu dar ce zici?” 6 Spuneau lucrul acesta ca să-L ispitească şi să-L poată învinui. Dar Isus S-a plecat în jos şi scria cu degetul pe pământ. 7 Fiindcă ei nu încetau să-L întrebe, El S-a ridicat în sus şi le-a zis: „Cine(B) dintre voi este fără păcat, să arunce cel dintâi cu piatra în ea”. 8 Apoi, S-a plecat iarăşi şi scria cu degetul pe pământ. 9 Când au auzit ei cuvintele acestea, s-au simţit mustraţi(C) de cugetul lor şi au ieşit afară, unul câte unul, începând de la cei mai bătrâni, până la cei din urmă. Şi Isus a rămas singur cu femeia, care stătea în mijloc. 10 Atunci, S-a ridicat în sus; şi, când n-a mai văzut pe nimeni decât pe femeie, Isus i-a zis: „Femeie, unde sunt pârâşii tăi? Nimeni nu te-a osândit?” 11 „Nimeni, Doamne”, I-a răspuns ea. Şi Isus i-a zis: „Nici(D) Eu nu te osândesc. Du-te şi să(E) nu mai păcătuieşti.”)
Isus, Lumina lumii
12 Isus le-a vorbit din nou şi a zis: „Eu(F) sunt Lumina lumii; cine Mă urmează pe Mine, nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii”. 13 La auzul acestor vorbe, fariseii I-au zis: „Tu(G) mărturiseşti despre Tine Însuţi: deci mărturia Ta nu este adevărată”. 14 Drept răspuns, Isus le-a zis: „Chiar dacă Eu mărturisesc despre Mine Însumi, totuşi mărturia Mea este adevărată; căci Eu ştiu de unde am venit şi unde Mă duc, dar voi(H) nu ştiţi nici de unde vin nici unde Mă duc. 15 Voi(I) judecaţi după înfăţişare; Eu(J) nu judec pe nimeni. 16 Şi chiar dacă judec, judecata Mea este adevărată, pentru că nu(K) sunt singur, ci Tatăl, care M-a trimis, este cu Mine. 17 În(L) Legea voastră este scris că mărturia a doi oameni este adevărată: 18 deci despre Mine Însumi, mărturisesc Eu, şi despre Mine mărturiseşte(M) şi Tatăl, care M-a trimis.” 19 Ei I-au zis deci: „Unde este Tatăl Tău?” Isus a răspuns: „Voi(N) nu Mă cunoaşteţi nici pe Mine, nici pe Tatăl Meu. Dacă(O) M-aţi cunoaşte pe Mine, aţi cunoaşte şi pe Tatăl Meu.” 20 Isus a spus aceste cuvinte, pe când învăţa pe norod în Templu, în locul unde era vistieria(P); şi nimeni(Q) n-a pus mâna pe El, pentru că încă(R) nu-I sosise ceasul. 21 Isus le-a mai spus: „Eu Mă duc, şi Mă(S) veţi căuta şi veţi(T) muri în păcatul vostru; acolo unde Mă duc Eu, voi nu puteţi veni”. 22 Atunci, iudeii au zis: „Doar n-o avea de gând să se omoare, de zice: ‘Unde Mă duc Eu, voi nu puteţi veni!’ ” 23 „Voi(U) sunteţi de jos”, le-a zis El, „Eu sunt de sus. Voi(V) sunteţi din lumea aceasta, Eu nu sunt din lumea aceasta. 24 De aceea(W) v-am spus că veţi muri în păcatele voastre, căci(X), dacă nu credeţi că Eu sunt, veţi muri în păcatele voastre.” 25 „Cine eşti Tu?” I-au zis ei. Isus le-a răspuns: „Ceea ce de la început vă spun că sunt. 26 Am multe de zis despre voi şi de osândit în voi, dar Cel ce(Y) M-a trimis este adevărat, şi Eu(Z), ce am auzit de la El, aceea spun lumii.” 27 Ei n-au înţeles că le vorbea despre Tatăl. 28 Isus deci le-a zis: „Când veţi înălţa(AA) pe Fiul omului, atunci(AB) veţi cunoaşte că(AC) Eu sunt şi că nu fac nimic de la Mine Însumi, ci vorbesc după cum(AD) M-a învăţat Tatăl Meu. 29 Cel(AE) ce M-a trimis este cu Mine; Tatăl(AF) nu M-a lăsat singur, pentru că(AG) totdeauna fac ce-I este plăcut.”
Adevărata slobozenie
30 Pe când vorbea Isus astfel, mulţi(AH) au crezut în El. 31 Şi a zis iudeilor care crezuseră în El: „Dacă rămâneţi în cuvântul Meu, sunteţi în adevăr ucenicii Mei; 32 veţi cunoaşte adevărul(AI), şi adevărul vă va face slobozi”. 33 Ei I-au răspuns: „Noi(AJ) suntem sămânţa lui Avraam şi n-am fost niciodată robii nimănui. Cum zici Tu: ‘Veţi fi slobozi’?” 34 „Adevărat, adevărat vă spun”, le-a răspuns Isus, „că oricine(AK) trăieşte în păcat este rob al păcatului. 35 Şi robul(AL) nu rămâne pururea în casă; fiul însă rămâne pururea. 36 Deci, dacă(AM) Fiul vă face slobozi, veţi fi cu adevărat slobozi. 37 Ştiu că sunteţi sămânţa lui Avraam, dar căutaţi(AN) să Mă omorâţi pentru că nu pătrunde în voi cuvântul Meu. 38 Eu(AO) spun ce am văzut la Tatăl Meu şi voi faceţi ce aţi auzit de la tatăl vostru.” 39 „Tatăl nostru”, I-au răspuns ei, „este Avraam(AP)”. Isus le-a zis: „Dacă(AQ) aţi fi copii ai lui Avraam, aţi face faptele lui Avraam.” 40 Dar(AR) acum căutaţi să Mă omorâţi pe Mine, un om, care v-am spus adevărul, pe(AS) care l-am auzit de la Dumnezeu. „Aşa ceva Avraam n-a făcut. 41 Voi faceţi faptele tatălui vostru.” Ei I-au zis: „Noi nu suntem copii născuţi din curvie; avem un(AT) singur Tată: pe Dumnezeu”. 42 Isus le-a zis: „Dacă(AU) ar fi Dumnezeu Tatăl vostru, M-aţi iubi şi pe Mine, căci(AV) Eu am ieşit şi vin de la Dumnezeu; n-am(AW) venit de la Mine Însumi, ci El M-a trimis. 43 Pentru(AX) ce nu înţelegeţi vorbirea Mea? Pentru că nu puteţi asculta Cuvântul Meu. 44 Voi(AY) aveţi de tată pe Diavolul şi vreţi să împliniţi poftele tatălui vostru. El de la început a fost ucigaş şi nu(AZ) stă în adevăr, pentru că în el nu este adevăr. Ori de câte ori spune o minciună, vorbeşte din ale lui, căci este mincinos şi tatăl minciunii. 45 Iar pe Mine, pentru că spun adevărul, nu Mă credeţi. 46 Cine din voi Mă poate dovedi că am păcat? Dacă spun adevărul, pentru ce nu Mă credeţi? 47 Cine(BA) este din Dumnezeu ascultă cuvintele lui Dumnezeu; voi de aceea n-ascultaţi, pentru că nu sunteţi din Dumnezeu.”
Isus este înainte de Avraam
48 Iudeii I-au răspuns: „Nu zicem noi bine că eşti samaritean şi că ai(BB) drac?” 49 „N-am drac”, le-a răspuns Isus; „ci Eu cinstesc pe Tatăl Meu, dar voi nu Mă cinstiţi. 50 Eu(BC) nu caut slava Mea; este Unul care o caută şi care judecă. 51 Adevărat, adevărat vă spun că, dacă(BD) păzeşte cineva cuvântul Meu, în veac nu va vedea moartea.” 52 „Acum”, I-au zis iudeii, „vedem bine că ai drac; Avraam(BE) a murit, prorocii de asemenea au murit, şi tu zici: ‘Dacă păzeşte cineva cuvântul Meu, în veac nu va gusta moartea’ ”. 53 „Doar n-ai fi Tu mai mare decât părintele nostru Avraam, care a murit? Şi decât prorocii, care de asemenea au murit? Cine te crezi Tu că eşti?” 54 Isus a răspuns: „Dacă(BF) Mă slăvesc Eu Însumi, slava Mea nu este nimic; Tatăl(BG) Meu Mă slăveşte, El, despre care voi ziceţi că este Dumnezeul vostru, 55 şi totuşi nu-L(BH) cunoaşteţi. Eu Îl cunosc bine şi, dacă aş zice că nu-L cunosc, aş fi şi Eu un mincinos ca voi. Dar îl cunosc şi păzesc Cuvântul Lui. 56 Tatăl vostru Avraam a(BI) săltat de bucurie că are să vadă ziua Mea; a(BJ) văzut-o şi s-a bucurat.” 57 „N-ai nici cincizeci ce ani”, I-au zis iudeii, „şi ai văzut pe Avraam?!” 58 Isus le-a zis: „Adevărat, adevărat vă spun că, mai înainte ca să se nască Avraam, sunt(BK) Eu.” 59 La auzul acestor vorbe, au(BL) luat pietre ca să arunce în El. Dar Isus S-a ascuns şi a ieşit din Templu, trecând(BM) prin mijlocul lor. Şi aşa a plecat din Templu.
The Names of God Bible (without notes) © 2011 by Baker Publishing Group.
Copyright of the Cornilescu Bible © 1924 belongs to British and Foreign Bible Society. Copyright © 2010, 2014 of the revised edition in Romanian language belongs to the Interconfessional Bible Society of Romania, with the approval of the British and Foreign Bible Society.
