Passage Resources Hebrew/Greek Your Content
Previous Next
Add parallel Print Page Options Listen to John 6
Close HCSB

John 6
Holman Christian Standard Bible

The Fourth Sign: Feeding 5,000

6 After(A) this, Jesus crossed the Sea of Galilee(B) (or Tiberias(C)). 2 And a huge crowd was following Him because they saw the signs that He was performing by healing the sick. 3 So Jesus went up a mountain and sat down there with His disciples.

4 Now the Passover, a Jewish festival, was near. 5 Therefore, when Jesus looked up and noticed a huge crowd coming toward Him,(D) He asked Philip,(E) “Where will we buy bread so these people can eat?” 6 He asked this to test him,(F) for He Himself knew what He was going to do.

7 Philip answered, “Two hundred denarii(G) worth of bread wouldn’t be enough for each of them to have a little.”

8 One of His disciples, Andrew,(H) Simon(I) Peter’s(J) brother, said to Him, 9 “There’s a boy here who has five barley loaves and two fish—but what are they for so many?”

10 Then Jesus said, “Have the people sit down.”

There was plenty of grass in that place, so they sat down. The men numbered about 5,000.(K) 11 Then Jesus took the loaves, and after giving thanks He distributed them to those who were seated—so also with the fish, as much as they wanted.(L)

12 When they were full, He told His disciples, “Collect the leftovers so that nothing is wasted.”(M) 13 So they collected them and filled 12 baskets with the pieces from the five barley loaves that were left over by those who had eaten.

14 When the people saw the sign[a] He had done, they said, “This really is the Prophet(N) who was to come(O) into the world!”(P) 15 Therefore, when Jesus knew that they were about to come and take Him by force to make Him king,(Q) He withdrew again[b] to the mountain by Himself.

The Fifth Sign: Walking on Water

16 When(R) evening came, His disciples went down to the sea, 17 got into a boat, and started across the sea to Capernaum.(S) Darkness had already set in, but Jesus had not yet come to them. 18 Then a high wind arose, and the sea began to churn. 19 After they had rowed about three or four miles,[c] they saw Jesus walking on the sea. He was coming near the boat, and they were afraid.

20 But He said to them, “It is I.[d](T) Don’t be afraid!” 21 Then they were willing to take Him on board, and at once the boat was at the shore where they were heading.

The Bread of Life

22 The next day, the crowd that had stayed on the other side of the sea knew there had been only one boat.[e](U) They also knew that Jesus had not boarded the boat with His disciples, but that His disciples had gone off alone. 23 Some boats from Tiberias(V) came near the place where they ate the bread after the Lord gave thanks. 24 When the crowd saw that neither Jesus nor His disciples were there, they got into the boats and went to Capernaum looking for Jesus.

25 When they found Him on the other side of the sea, they said to Him, “Rabbi,(W) when did You get here?”

26 Jesus answered, “I assure you: You are looking for Me, not because you saw[f] the signs, but because you ate the loaves and were filled. 27 Don’t work for the food that perishes(X) but for the food that lasts for eternal life,(Y) which the Son of Man(Z) will give you, because God the Father(AA) has set His seal of approval on Him.”

28 “What can we do to perform the works of God?” they asked.

29 Jesus replied, “This is the work(AB) of God—that you believe in the One He has sent.”(AC)

30 “What sign then are You going to do so we may see and believe You?” they asked. “What are You going to perform? 31 Our fathers ate the manna(AD) in the wilderness,(AE) just as it is written: He gave them bread from heaven to eat.”[g](AF)[h]

32 Jesus said to them, “I assure you: Moses(AG) didn’t give you the bread from heaven, but My Father gives you the real bread from heaven. 33 For the bread of God is the One who comes down from heaven and gives life to the world.”

34 Then they said, “Sir, give us this bread always!”

35 “I am(AH) the bread of life,” Jesus told them. “No one who comes to Me(AI) will ever be hungry,(AJ) and no one who believes in Me(AK) will ever be thirsty(AL) again. 36 But as I told you, you’ve seen Me,[i] and yet you do not believe. 37 Everyone the Father gives Me will come to Me, and the one who comes to Me I will never cast out.(AM) 38 For I have come down from heaven,(AN) not to do My will, but the will of Him(AO) who sent Me. 39 This is the will of Him who sent Me: that I should lose none of those He has given Me but should raise(AP) them up on the last day. 40 For this is the will of My Father:(AQ) that everyone who sees the Son(AR) and believes in Him may have eternal life, and I will raise(AS) him up on the last day.”

41 Therefore the Jews started complaining about Him because He said, “I am the bread that came down from heaven.” 42 They were saying, “Isn’t this Jesus the son of Joseph,(AT) whose father and mother we know? How can He now say, ‘I have come down from heaven’?”

43 Jesus answered them, “Stop complaining among yourselves. 44 No one can come to Me unless the Father who sent Me draws[j] him, and I will raise him up on the last day. 45 It is written in the Prophets:(AU) And they will all be taught by God.(AV)[k] Everyone who has listened to and learned from the Father(AW) comes to Me— 46 not that anyone has seen the Father(AX) except the One who is from God.(AY) He has seen the Father.(AZ)

47 “I assure you: Anyone who believes[l] has eternal life. 48 I am the bread of life. 49 Your fathers ate the manna(BA) in the wilderness,(BB) and they died. 50 This is the bread that comes down from heaven so that anyone may eat of it and not die.(BC) 51 I am the living bread that came down from heaven. If anyone eats of this bread he will live(BD) forever.(BE) The bread that I will give for the life(BF) of the world is My flesh.”(BG)

52 At that, the Jews argued(BH) among themselves,(BI) “How can this man give us His flesh to eat?”

53 So Jesus said to them, “I assure you: Unless you eat the flesh of the Son of Man(BJ) and drink His blood,(BK) you do not have life in yourselves. 54 Anyone who eats My flesh and drinks My blood(BL) has eternal life, and I will raise(BM) him up on the last day, 55 because My flesh is real food and My blood is real drink. 56 The one who eats My flesh and drinks My blood lives in Me, and I in him.(BN) 57 Just as the living(BO) Father sent Me and I live because of the Father, so the one who feeds on Me will live(BP) because of Me. 58 This is the bread that came down from heaven; it is not like the manna[m] your fathers ate—and they died. The one who eats this bread will live forever.”(BQ)

59 He said these things while teaching in the synagogue(BR) in Capernaum.(BS)

Many Disciples Desert Jesus

60 Therefore, when many of His disciples heard this, they said, “This teaching is hard! Who can accept[n] it?”

61 Jesus, knowing in Himself(BT) that His disciples were complaining about this, asked them, “Does this offend you? 62 Then what if you were to observe the Son of Man(BU) ascending(BV) to where He was before? 63 The Spirit(BW) is the One who gives life. The flesh doesn’t help at all. The words that I have spoken to you are spirit and are life. 64 But there are some among you who don’t believe.” (For Jesus knew from the beginning(BX) those who would not[o] believe and the one who would betray(BY) Him.) 65 He said, “This is why I told you that no one can come to Me(BZ) unless it is granted to him by the Father.”

66 From that moment many of His disciples turned back and no longer accompanied Him. 67 Therefore Jesus said to the Twelve,(CA) “You don’t want to go away too, do you?”

68 Simon Peter(CB) answered, “Lord, who will we go to? You have the words of eternal life. 69 We have come to believe and know that You are the Holy One of God!”[p](CC)

70 Jesus replied to them, “Didn’t I choose you, the Twelve?(CD) Yet one of you is the Devil!”(CE) 71 He was referring to Judas,(CF) Simon Iscariot’s son,[q][r] one of the Twelve, because he was going to betray(CG) Him.

Footnotes

  1. John 6:14 Other mss read signs
  2. John 6:15 A previous withdrawal is mentioned in Mk 6:31-32, an event that occurred just before the feeding of the 5,000.
  3. John 6:19 Lit 25 or 30 stadia; 1 stadion = 600 feet
  4. John 6:20 Lit I am
  5. John 6:22 Other mss add into which His disciples had entered
  6. John 6:26 Or perceived
  7. John 6:31 Bread miraculously provided by God for the Israelites
  8. John 6:31 Ex 16:4; Ps 78:24
  9. John 6:36 Other mss omit Me
  10. John 6:44 Or brings, or leads; see the use of this Gk verb in Jn 12:32; 21:6; Ac 16:19; Jms 2:6.
  11. John 6:45 Is 54:13
  12. John 6:47 Other mss add in Me
  13. John 6:58 Other mss omit the manna
  14. John 6:60 Lit hear
  15. John 6:64 Other mss omit not
  16. John 6:69 Other mss read You are the Messiah, the Son of the Living God
  17. John 6:71 Other mss read Judas Iscariot, Simon’s son
  18. John 6:71 Lit Judas, of Simon Iscariot
Close RMNN

Ioan 6
Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014

Înmulţirea pâinilor

6 După aceea(A), Isus S-a dus dincolo de Marea Galileii, numită Marea Tiberiadei. 2 O mare gloată mergea după El, pentru că vedea semnele pe care le făcea cu cei bolnavi. 3 Isus S-a suit pe munte şi şedea acolo cu ucenicii Săi. 4 Paştele, praznicul iudeilor, erau(B) aproape. 5 Isus(C) Şi-a ridicat ochii şi a văzut că o mare gloată vine spre El. Şi a zis lui Filip: „De unde avem să cumpărăm pâini ca să mănânce oamenii aceştia?” 6 Spunea lucrul acesta ca să-l încerce, pentru că ştia ce are de gând să facă. 7 Filip i-a răspuns: „Pâinile, pe care le-am putea cumpăra cu(D) două sute de lei[a], n-ar ajunge ca fiecare să capete puţintel din ele”. 8 Unul din ucenicii Săi, Andrei, fratele lui Simon Petru, I-a zis: 9 „Este aici un băieţel care are cinci pâini de orz şi doi peşti, dar(E) ce sunt acestea la atâţia?” 10 Isus a zis: „Spuneţi oamenilor să şadă jos”. În locul acela era multă iarbă. Oamenii au şezut jos, în număr de aproape cinci mii. 11 Isus a luat pâinile, a mulţumit lui Dumnezeu, le-a împărţit ucenicilor, iar ucenicii le-au împărţit celor ce şedeau jos; de asemenea, le-a dat şi din peşti cât au voit. 12 După ce s-au săturat, Isus a zis ucenicilor Săi: „Strângeţi firimiturile care au rămas, ca să nu se piardă nimic”. 13 Le-au adunat, deci, şi au umplut douăsprezece coşuri cu firimiturile care rămăseseră din cele cinci pâini de orz, după ce mâncaseră toţi. 14 Oamenii aceia, când au văzut minunea pe care o făcuse Isus, ziceau: „Cu adevărat, acesta este prorocul(F) cel aşteptat în lume”. 15 Isus, fiindcă ştia că au de gând să vină să-L ia cu sila ca să-L facă împărat, S-a dus iarăşi la munte, numai El singur.

Isus umblă pe mare

16 Când(G) s-a înserat, ucenicii Lui s-au coborât la marginea mării. 17 S-au suit într-o corabie şi treceau marea, ca să se ducă în Capernaum. Se întunecase, şi Isus tot nu venise la ei. 18 Sufla un vânt puternic şi marea era întărâtată. 19 După ce au vâslit cam douăzeci şi cinci sau treizeci de stadii, văd pe Isus umblând pe mare şi apropiindu-Se de corabie. Şi s-au înfricoşat. 20 Dar Isus le-a zis: „Eu sunt, nu vă temeţi!” 21 Voiau deci să-L ia în corabie. Şi corabia a sosit îndată la locul spre care mergeau.

Pâinea vieţii

22 Norodul, care rămăsese de cealaltă parte a mării, băgase de seamă că acolo nu era decât o corabie şi că Isus nu Se suise în corabia aceasta cu ucenicii Lui, ci ucenicii plecaseră singuri cu ea. 23 A doua zi, sosiseră alte corăbii din Tiberiada, aproape de locul unde mâncaseră ei pâinea, după ce Domnul mulţumise lui Dumnezeu. 24 Când au văzut noroadele că nici Isus, nici ucenicii Lui nu erau acolo, s-au suit şi ele în corăbiile acestea şi s-au dus la Capernaum să caute pe Isus. 25 Când L-au găsit, dincolo de mare, I-au zis: „Învăţătorule, când ai venit aici?” 26 Drept răspuns, Isus le-a zis: „Adevărat, adevărat vă spun că Mă căutaţi nu pentru că aţi văzut semne, ci pentru că aţi mâncat din pâinile acelea şi v-aţi săturat. 27 Lucraţi nu pentru mâncarea pieritoare, ci pentru(H) mâncarea care rămâne pentru viaţa veşnică şi pe care v-o va da Fiul omului; căci Tatăl, adică Însuşi Dumnezeu, pe(I) El L-a însemnat cu pecetea Lui.” 28 Ei I-au zis: „Ce să facem ca să săvârşim lucrările lui Dumnezeu?” 29 Isus le-a răspuns: „Lucrarea pe care o cere Dumnezeu este aceasta(J): să credeţi în Acela pe care L-a trimis El”. 30 „Ce(K) semn faci Tu, deci”, I-au zis ei, „ca să-l vedem şi să credem în Tine? Ce lucrezi Tu? 31 Părinţii(L) noştri au mâncat mană în pustie, după cum este scris: ‘Le-a dat să mănânce pâine(M) din cer’.” 32 Isus le-a zis: „Adevărat, adevărat vă spun că Moise nu v-a dat pâinea din cer, ci Tatăl Meu vă dă adevărata pâine din cer, 33 căci Pâinea lui Dumnezeu este aceea care se pogoară din cer şi dă lumii viaţa”. 34 „Doamne(N)”, I-au zis ei, „dă-ne totdeauna această pâine”. 35 Isus le-a zis: „Eu(O) sunt Pâinea vieţii. Cine(P) vine la Mine nu va flămânzi niciodată şi cine crede în Mine nu va înseta niciodată. 36 Dar(Q) v-am spus că M-aţi şi văzut şi tot nu credeţi. 37 Tot(R) ce-Mi dă Tatăl va ajunge la Mine şi pe(S) cel ce vine la Mine, nu-l voi izgoni afară, 38 căci M-am pogorât din cer ca să fac nu(T) voia Mea, ci(U) voia Celui ce M-a trimis. 39 Şi voia Celui ce M-a trimis este să(V) nu pierd nimic din tot ce Mi-a dat El, ci să-l înviez în ziua de apoi. 40 Voia Tatălui meu este ca(W) oricine vede pe Fiul şi crede în El să aibă viaţa veşnică, şi Eu îl voi învia în ziua de apoi.” 41 Iudeii cârteau împotriva Lui, pentru că zisese: „Eu sunt Pâinea care s-a pogorât din cer”. 42 Şi ziceau: „Oare(X) nu este acesta Isus, fiul lui Iosif, pe ai cărui tată şi mamă îi cunoaştem? Cum dar zice El: ‘Eu M-am pogorât din cer’?” 43 Isus le-a răspuns: „Nu cârtiţi între voi. 44 Nimeni(Y) nu poate veni la Mine dacă nu-l atrage Tatăl, care M-a trimis; şi Eu îl voi învia în ziua de apoi. 45 În(Z) proroci este scris: ‘Toţi vor fi învăţaţi de Dumnezeu’. Aşa că oricine a ascultat pe Tatăl şi a primit învăţătura Lui vine la Mine. 46 Nu(AA) că cineva a văzut pe Tatăl, afară de(AB) Acela care vine de la Dumnezeu, da, Acela a văzut pe Tatăl. 47 Adevărat, adevărat vă spun că cine(AC) crede în Mine are viaţa veşnică. 48 Eu(AD) sunt Pâinea vieţii. 49 Părinţii(AE) voştri au mâncat mană în pustie şi au murit. 50 Pâinea(AF) care se pogoară din cer este de aşa fel ca cineva să mănânce din ea şi să nu moară. 51 Eu sunt Pâinea(AG) vie, care(AH) s-a pogorât din cer. Dacă mănâncă cineva din pâinea aceasta, va trăi în veac, şi pâinea pe care o voi da Eu este trupul Meu, pe care îl voi da pentru viaţa lumii.” 52 La auzul acestor cuvinte, iudeii se certau(AI) între ei şi ziceau: „Cum(AJ) poate omul acesta să ne dea trupul Lui să-l mâncăm?” 53 Isus le-a zis: „Adevărat, adevărat vă spun că, dacă nu mâncaţi(AK) trupul Fiului omului şi dacă nu beţi sângele Lui, n-aveţi viaţa în voi înşivă. 54 Cine(AL) mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu are viaţa veşnică, şi Eu îl voi învia în ziua de apoi. 55 Căci trupul Meu este cu adevărat o hrană şi sângele Meu este cu adevărat o băutură. 56 Cine mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu rămâne(AM) în Mine, şi Eu rămân în el. 57 După cum Tatăl, care este viu, M-a trimis pe Mine şi Eu trăiesc prin Tatăl, tot aşa, cine Mă mănâncă pe Mine va trăi şi el prin Mine. 58 Astfel(AN) este pâinea care s-a pogorât din cer, nu ca mana pe care au mâncat-o părinţii voştri, şi totuşi au murit; cine mănâncă pâinea aceasta va trăi în veac.” 59 Isus a spus aceste lucruri în sinagogă, când învăţa pe oameni în Capernaum.

Unii ucenici Îl părăsesc. Mărturisirea lui Petru

60 Mulţi(AO) din ucenicii Lui, după ce au auzit aceste cuvinte, au zis: „Vorbirea aceasta este prea de tot: cine poate s-o sufere?” 61 Isus, care ştia în Sine că ucenicii Săi cârteau împotriva vorbirii acesteia, le-a zis: „Vorbirea aceasta este pentru voi o pricină de poticnire? 62 Dar(AP) dacă aţi vedea pe Fiul omului suindu-Se unde era mai înainte?… 63 Duhul(AQ) este acela care dă viaţă, carnea nu foloseşte la nimic; cuvintele, pe care vi le-am spus Eu sunt duh şi viaţă. 64 Dar sunt(AR) unii din voi care nu cred.” Căci Isus(AS) ştia de la început cine erau cei ce nu cred şi cine era cel ce avea să-L vândă. 65 Şi a adăugat: „Tocmai de aceea v-am(AT) spus că nimeni nu poate să vină la Mine dacă nu i-a fost dat de Tatăl Meu”. 66 Din(AU) clipa aceea, mulţi din ucenicii Lui s-au întors înapoi şi nu mai umblau cu El. 67 Atunci, Isus a zis celor doisprezece: „Voi nu vreţi să vă duceţi?” 68 „Doamne”, I-a răspuns Simon Petru, „la cine să ne ducem? Tu ai cuvintele(AV) vieţii veşnice. 69 Şi(AW) noi am crezut şi am ajuns la cunoştinţa că Tu eşti Hristosul, Sfântul lui Dumnezeu.” 70 Isus le-a răspuns: „Nu(AX) v-am ales Eu pe voi cei doisprezece? Şi totuşi unul(AY) din voi este un drac.” 71 Vorbea despre Iuda, fiul lui Simon Iscarioteanul, căci el avea să-L vândă; el, unul din cei doisprezece.

Footnotes

  1. Ioan 6:7 Greceşte: dinari.
Next
John 5
John 7
Next
dropdown
Holman Christian Standard Bible (HCSB)

Copyright © 1999, 2000, 2002, 2003, 2009 by Holman Bible Publishers, Nashville Tennessee. All rights reserved.

Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014 (RMNN)

Copyright of the Cornilescu Bible © 1924 belongs to British and Foreign Bible Society. Copyright © 2010, 2014 of the revised edition in Romanian language belongs to the Interconfessional Bible Society of Romania, with the approval of the British and Foreign Bible Society.

Bible Society