约翰福音 19
Chinese Standard Bible (Simplified)
受鞭打与戏弄
19 于是彼拉多吩咐[a]把耶稣带走，鞭打了。 2 士兵们用荆棘编了冠冕，戴在耶稣的头上，又给他披上紫色袍子。 3 他们不断地来到他面前说：“万岁，犹太人的王！”又不住地用手掌打他。
4 彼拉多再次出来对犹太人说：“看！我把他带出来给你们，是要你们知道，我查不出他有什么罪。”
彼拉多判耶稣死刑
5 这时候，耶稣出来了，他戴着荆棘冠冕，披着紫色袍子。彼拉多对他们说：“看，这个人！”
6 祭司长们和差役们一看见耶稣，就喊叫说：“钉上十字架！钉上十字架！”
彼拉多对他们说：“你们自己把他带走钉上十字架！要知道，我查不出他有罪。”
7 那些犹太人回答：“我们有律法，按照这律法，他是应该死的，因为他把自己当做神的儿子。”
8 彼拉多一听这话，就更加惧怕了， 9 又进了总督府，问耶稣：“你到底是从哪里来的？”耶稣却没有回答他。 10 彼拉多就说：“你不与我说话吗？难道你不知道我有权释放你，也有权把你钉上十字架吗？”
11 耶稣回答：“如果权柄不是从上面赐给你的，你就对我没有任何权柄。所以，把我交给你的人有更大的罪。”
12 由此，彼拉多就想要释放耶稣。可是犹太人喊叫说：“你如果释放这个人，就不是凯撒的朋友了。所有把自己当做王的，就是反对凯撒的！”
13 彼拉多听了这话，就把耶稣带到外面，并在一个叫“铺石台”的地方坐上了审判席。“铺石台”希伯来语[b]叫做“伽巴达”。 14 那天是逾越节的预备日，大约在中午十二点[c]，彼拉多对犹太人说：“看，你们的王！”
15 他们就大声喊叫：“除掉他！除掉他！把他钉上十字架！”
彼拉多问：“我可以把你们的王钉上十字架吗？”
祭司长们回答：“除了凯撒，我们没有王！”
16 于是彼拉多把耶稣交给他们去钉上十字架。
耶稣被钉十字架
他们就把耶稣带走了。 17 耶稣自己背着十字架出来，前往一个叫“骷髅地”的地方，希伯来语[d]叫做“各各他”。 18 在那里，他们把耶稣钉上十字架，还把另外两个人与耶稣一起钉上十字架，这边一个，那边一个，耶稣在中间。 19 彼拉多还写了一个牌子，挂在十字架上，写的是：“拿撒勒人耶稣，犹太人的王。”
20 许多犹太人都读了这牌子，因为耶稣被钉十字架的地方离城不远，而且牌子是用希伯来文[e]、拉丁文、希腊文写的。 21 犹太人的祭司长们对彼拉多说：“请不要写‘犹太人的王’，而要写‘这个人说：我是犹太人的王。’”
22 彼拉多回答：“我所写的，我已经写了。”
23 士兵们将耶稣钉上十字架以后，把他的衣服拿来分成四份，每人一份。他们又拿了里衣，这件里衣没有接缝，从上到下由整片织成。 24 他们彼此说：“不要把它撕开，让我们抽签，看它是谁的。”这是为要应验经上的话：“他们分了我的衣服，又为我的衣裳抽签。”[f]士兵们果然做了这些事。
儿子与母亲
25 在耶稣的十字架旁边，站着他的母亲、他母亲的妹妹、克罗帕的妻子玛丽亚，以及茉大拉的玛丽亚。 26 耶稣看到母亲和他所爱的那门徒站在旁边，就对母亲说：“母亲[g]，看哪，你的儿子！” 27 然后对那门徒说：“看哪，你的母亲！”从那时候起，那门徒就把耶稣的母亲接到自己的家里。
耶稣完成使命
28 这事以后，耶稣知道一切都已经完成了，为要应验经上的话，就说：“我渴了。” 29 那里放着一个装满酸酒的容器。他们就把蘸满了酸酒的海绵套在牛膝草上，送到他的嘴边。
30 耶稣尝了酸酒后，就说：“成了！”然后垂下头，交出了灵魂。
肋旁被扎
31 因为那天是预备日，又因为那个安息日是个大节日，那些犹太人为了不让尸体在安息日留在十字架上，就向彼拉多请求，好把他们的腿打断，把尸体拿走。 32 士兵们就来，把与耶稣一起被钉十字架的头一个人的腿打断，又把另一个人的也打断了。 33 可是，当他们来到耶稣那里，看见他已经死了，就没有打断他的腿。 34 不过有一个士兵用长矛刺入耶稣的肋旁，立刻有血和水流了出来。 35 看见这事的那人做了见证——他的见证是真实的，并且他知道他所说的是真实的——这是为了要你们也信。 36 事实上，这些事发生，是为要应验经上的话：“他的骨头，一根也不被折断。”[h] 37 另有一段经文也说：“他们将看见自己所刺的那一位。”[i]
安葬
38 这些事以后，亚利马太的约瑟请求彼拉多，要领取耶稣的遗体。约瑟也是耶稣的门徒，不过是暗暗地做门徒，因为他怕那些犹太人。彼拉多准许了，他就来把耶稣的遗体领去。 39 当初在夜里来到耶稣那里的尼克迪莫也来了。他带着没药和沉香的混合香料，大约三十公斤[j]。 40 他们领了耶稣的遗体，按犹太人预备葬礼的规矩，用细麻布条和香料把遗体缠裹起来。 41 耶稣被钉十字架的地方有一个园子，园子里有一座新墓穴，从来没有安放过人。 42 因为那天是犹太人的预备日，那墓穴又在附近，他们就把耶稣安放在那里。
Footnotes
- 约翰福音 19:1 吩咐——辅助词语。
- 约翰福音 19:13 希伯来语——或译作“亚兰语”。
- 约翰福音 19:14 中午十二点——原文为“第六时刻”。
- 约翰福音 19:17 希伯来语——或译作“亚兰语”。
- 约翰福音 19:20 希伯来文——或译作“亚兰文”。
- 约翰福音 19:24 《诗篇》22:18。
- 约翰福音 19:26 母亲——原文直译“妇人”。
- 约翰福音 19:36 《出埃及记》12:46；《民数记》9:12；《诗篇》34:20。
- 约翰福音 19:37 《撒迦利亚书》12:10。
- 约翰福音 19:39 三十公斤——原文为“100力揣”；或译作“100磅”。力揣=罗马磅；1力揣=0.34公斤。
Ioan 19
Nouă Traducere În Limba Română
Condamnarea lui Isus
19 Atunci Pilat L-a luat pe Isus şi a pus să-L biciuiască[a]. 2 Soldaţii au împletit o coroană de spini, I-au aşezat-o pe cap şi L-au îmbrăcat într-o mantie purpurie. 3 Ei veneau la El şi-I ziceau: „Salutare, Împărate al iudeilor!“[b] Şi-I dădeau palme. 4 Pilat a ieşit iarăşi afară şi le-a zis:
– Iată, vi-L aduc afară, ca să ştiţi că nu găsesc nici o vină în El!
5 Isus a ieşit deci afară, purtând cununa de spini şi mantia purpurie. Pilat le-a zis:
– Iată Omul!
6 Când L-au văzut, conducătorii preoţilor şi gărzile au strigat:
– Răstigneşte-L[c]! Răstigneşte-L!
Pilat le-a zis:
– Luaţi-L voi şi răstigniţi-L, pentru că eu nu găsesc nici o vină în El!
7 Iudeii i-au răspuns:
– Noi avem o Lege şi potrivit cu Legea aceasta El trebuie să moară, pentru că S-a făcut pe Sine Fiul lui Dumnezeu.
8 Când Pilat a auzit aceste cuvinte, s-a temut şi mai tare. 9 A intrat din nou în pretoriu[d] şi L-a întrebat pe Isus:
– De unde eşti?
Dar Isus nu i-a dat nici un răspuns. 10 Atunci Pilat I-a zis:
– Nu vorbeşti cu mine? Nu ştii că am autoritate să Te eliberez şi am autoritate să Te răstignesc?
11 Isus i-a răspuns:
– N-ai avea nici o autoritate asupra Mea dacă nu ţi-ar fi fost dată de sus. De aceea cel ce Mă dă pe mâna ta are un mai mare păcat.
12 De atunci Pilat căuta să-L elibereze, însă iudeii strigau:
– Dacă-L eliberezi, nu eşti prieten al Cezarului[e]! Oricine se face pe sine împărat este împotriva Cezarului!
13 Când a auzit Pilat aceste cuvinte, L-a dus afară pe Isus şi s-a aşezat pe scaunul de judecată, în locul numit „Pavajul de piatră“, iar în aramaică: „Gabbatha“[f]. 14 Era Ziua Pregătirii Paştelui, cam pe la ceasul al şaselea[g]. Pilat le-a zis iudeilor:
– Iată-L pe Împăratul vostru!
15 Ei au strigat:
– Ia-L, ia-L, răstigneşte-L!
Pilat i-a întrebat:
– Să-L răstignesc pe Împăratul vostru?
Conducătorii preoţilor au răspuns:
– Noi n-avem alt împărat decât pe Cezar!
16 Atunci Pilat L-a dat pe mâna lor ca să fie răstignit.
Răstignirea
L-au luat deci pe Isus, 17 iar El, ducându-Şi crucea, S-a îndreptat spre locul numit „al Craniului“[h], care în aramaică se numeşte „Golgota“. 18 L-au răstignit acolo şi cu El au răstignit alţi doi, unul într-o parte şi unul în cealaltă parte, cu Isus la mijloc. 19 Pilat a scris o însemnare şi a pus-o pe cruce. Pe ea era scris: „Isus din Nazaret, Împăratul iudeilor“. 20 Mulţi dintre iudei au citit această inscripţie, pentru că locul unde fusese răstignit Isus era aproape de cetate; era scrisă în aramaică, latină şi greacă. 21 Atunci conducătorii preoţilor iudeilor i-au zis lui Pilat:
– Nu scrie: „Împăratul iudeilor“, ci: „El a zis: «Eu sunt Împăratul iudeilor!»“
22 Pilat le-a răspuns:
– Ce-am scris, am scris!
23 Când soldaţii L-au răstignit pe Isus, I-au luat hainele şi le-au împărţit în patru părţi, câte o parte pentru fiecare soldat. De asemenea, I-au luat şi tunica. Tunica era fără nici o cusătură, fiind ţesută dintr-o singură bucată de sus până jos. 24 Atunci şi-au zis unii altora: „Să n-o sfâşiem, ci să tragem la sorţi a cui să fie!“ Aceasta s-a întâmplat ca să se împlinească Scriptura care zice:
„Şi-au împărţit veşmintele Mele între ei
şi au tras la sorţi pentru cămaşa Mea.“[i]
Soldaţii sunt deci cei ce au făcut aceste lucruri.
25 Lângă crucea lui Isus stăteau mama Lui, sora mamei Lui, Maria – soţia lui Clopa – şi Maria Magdalena. 26 Când Isus a văzut-o pe mama Lui şi, lângă ea, pe ucenicul pe care-l iubea[j], i-a zis mamei Sale: „Femeie, iată-l pe fiul tău!“. 27 Apoi i-a zis ucenicului: „Iat-o pe mama ta!“ Şi din ceasul acela ucenicul a luat-o acasă la el.
Moartea lui Isus
28 După aceea, Isus, Care ştia că acum totul s-a sfârşit, ca să se împlinească Scriptura, a zis: „Mi-e sete!“[k] 29 Acolo era pus un vas plin cu vin acru[l]. Au pus într-o ramură de isop un burete plin cu vin acru şi I l-au dus la gură. 30 Când a primit vinul, Isus a zis: „S-a terminat!“. Apoi Şi-a plecat capul şi Şi-a dat duhul.
31 Pentru că era Ziua Pregătirii, iudeii, ca să nu rămână trupurile pe cruce în timpul Sabatului, pentru că acel Sabat era o zi mare, i-au cerut lui Pilat să fie zdrobite picioarele celor răstigniţi şi să fie luaţi de pe cruce. 32 Soldaţii au venit deci şi i-au zdrobit picioarele primului, apoi şi ale celuilalt care fusese răstignit împreună cu El. 33 Însă, când au venit la Isus, au văzut că deja murise şi nu I-au mai zdrobit picioarele, 34 ci unul dintre soldaţi I-a străpuns coasta cu suliţa; şi imediat a ieşit sânge şi apă. 35 Cel ce a văzut lucrul acesta a depus mărturie şi mărturia lui este adevărată. Şi el ştie că spune adevărul, pentru ca şi voi să credeţi. 36 Căci aceste lucruri s-au întâmplat ca să se împlinească Scriptura care zice: „Nici unul din oasele Lui nu va fi rupt.“[m] 37 Şi în altă parte, Scriptura mai zice: „Vor privi la Cel pe Care L-au străpuns.“[n]
38 După aceea, Iosif din Arimateea, care era ucenic al lui Isus, dar în secret, de frica iudeilor, i-a cerut lui Pilat să-l lase să ia trupul lui Isus. Pilat i-a dat voie. Prin urmare, el a venit şi a luat trupul lui Isus. 39 A venit şi Nicodim, cel care la început se dusese la Isus noaptea, şi a adus un amestec de aproape o sută de litre[o] de smirnă şi aloe. 40 Au luat trupul lui Isus şi L-au înfăşurat în fâşii de pânză de in, cu miresme, aşa cum este obiceiul de înmormântare la iudei. 41 În locul unde fusese răstignit era o grădină, iar în grădină era un mormânt nou, în care nu mai fusese pus nimeni. 42 Pentru că era Ziua Pregătirii Iudeilor şi pentru că mormântul era aproape, L-au pus pe Isus acolo.
Footnotes
- Ioan 19:1 O pedeapsă cruntă: romanii foloseau un bici din mai multe fâşii din piele, la capătul cărora se aflau bucăţi de os sau de plumb. În timp ce evreii nu permiteau mai mult de 39 de lovituri, la romani nu exista limită, adesea victimele decedând
- Ioan 19:3 Corespondentul lui Ave Cezar!, însă rostit în batjocură
- Ioan 19:6 M. Tullius Cicero (106-43 î.Cr.), orator şi politician roman, spunea despre răstignire ca este „o pedeapsă crudă şi înjositoare“ (Contra lui Veres, 2.5.63) iar Josefus că este „cea mai nemiloasă moarte“ (Răzb., 7.6.4)
- Ioan 19:9 Vezi nota de la 18:28
- Ioan 19:12 Titlu purtat de împăraţii romani, preluat de la Iulius Caesar (44 î.Cr.); şi în v. 15
- Ioan 19:13 Pavajul de piatră (gr. Lithostroton) era probabil denumirea dată de către vorbitorii de limbă greacă, termenul aramaic Gabbatha însemnând probabil Locul ridicat
- Ioan 19:14 În jurul orei 12:00; este posibil ca aparenta deosebire între In. 19:14 şi Mc. 15:25 cu privire la momentul răstignirii să se datoreze faptului că expresia ceasul al treilea din Mc. 15:25 poate indica intervalul orar 9:00-24:00. Prin această delimitare temporală, Ziua Pregătirii, cam pe la ceasul al şaselea, Ioan arată că timpul în care a fost răstignit Isus era chiar timpul în care în curtea Templului erau sacrificaţi mieii de Paşte. Cf. Ex. 12:6, mielul de Paşte trebuia jertfit de către capul fiecărei familii în 14 Nisan, „între cele două seri“ (pentru „cele două seri“, vezi nota de la Ex. 12:6). În timpurile NT, mielul era jertfit de către preoţi, în curtea Templului. Pentru că trebuiau jertfiţi foarte mulţi miei, din pricina mulţimii de pelerini veniţi la Ierusalim, rabinii au redefinit „cele două seri“, spunând că acest timp începea la amiază, când soarele „cobora“ înspre orizont. În felul acesta, preoţii aveau mai mult timp la dispoziţie pentru a sacrifica mieii
- Ioan 19:17 Lat.: Calvariae, de unde avem cuvântul românesc calvar
- Ioan 19:24 Vezi Ps. 22:18
- Ioan 19:26 Vezi 21:24
- Ioan 19:28 Probabil cu referire la Ps. 69:21; vezi şi Ps. 22:15
- Ioan 19:29 Un vin de calitate inferioară, numit posca, diluat foarte tare cu apă, băutură pe care o consumau de obicei sclavii şi soldaţii
- Ioan 19:36 Vezi Ex. 12:46; Num. 9:12; Ps. 34:20
- Ioan 19:37 Vezi Zah. 12:10
- Ioan 19:39 O litră măsura aproximativ 0,3 l; 100 de litre erau aproximativ 30 l
John 19
King James Version
19 Then Pilate therefore took Jesus, and scourged him.
2 And the soldiers platted a crown of thorns, and put it on his head, and they put on him a purple robe,
3 And said, Hail, King of the Jews! and they smote him with their hands.
4 Pilate therefore went forth again, and saith unto them, Behold, I bring him forth to you, that ye may know that I find no fault in him.
5 Then came Jesus forth, wearing the crown of thorns, and the purple robe. And Pilate saith unto them, Behold the man!
6 When the chief priests therefore and officers saw him, they cried out, saying, Crucify him, crucify him. Pilate saith unto them, Take ye him, and crucify him: for I find no fault in him.
7 The Jews answered him, We have a law, and by our law he ought to die, because he made himself the Son of God.
8 When Pilate therefore heard that saying, he was the more afraid;
9 And went again into the judgment hall, and saith unto Jesus, Whence art thou? But Jesus gave him no answer.
10 Then saith Pilate unto him, Speakest thou not unto me? knowest thou not that I have power to crucify thee, and have power to release thee?
11 Jesus answered, Thou couldest have no power at all against me, except it were given thee from above: therefore he that delivered me unto thee hath the greater sin.
12 And from thenceforth Pilate sought to release him: but the Jews cried out, saying, If thou let this man go, thou art not Caesar's friend: whosoever maketh himself a king speaketh against Caesar.
13 When Pilate therefore heard that saying, he brought Jesus forth, and sat down in the judgment seat in a place that is called the Pavement, but in the Hebrew, Gabbatha.
14 And it was the preparation of the passover, and about the sixth hour: and he saith unto the Jews, Behold your King!
15 But they cried out, Away with him, away with him, crucify him. Pilate saith unto them, Shall I crucify your King? The chief priests answered, We have no king but Caesar.
16 Then delivered he him therefore unto them to be crucified. And they took Jesus, and led him away.
17 And he bearing his cross went forth into a place called the place of a skull, which is called in the Hebrew Golgotha:
18 Where they crucified him, and two other with him, on either side one, and Jesus in the midst.
19 And Pilate wrote a title, and put it on the cross. And the writing was Jesus Of Nazareth The King Of The Jews.
20 This title then read many of the Jews: for the place where Jesus was crucified was nigh to the city: and it was written in Hebrew, and Greek, and Latin.
21 Then said the chief priests of the Jews to Pilate, Write not, The King of the Jews; but that he said, I am King of the Jews.
22 Pilate answered, What I have written I have written.
23 Then the soldiers, when they had crucified Jesus, took his garments, and made four parts, to every soldier a part; and also his coat: now the coat was without seam, woven from the top throughout.
24 They said therefore among themselves, Let us not rend it, but cast lots for it, whose it shall be: that the scripture might be fulfilled, which saith, They parted my raiment among them, and for my vesture they did cast lots. These things therefore the soldiers did.
25 Now there stood by the cross of Jesus his mother, and his mother's sister, Mary the wife of Cleophas, and Mary Magdalene.
26 When Jesus therefore saw his mother, and the disciple standing by, whom he loved, he saith unto his mother, Woman, behold thy son!
27 Then saith he to the disciple, Behold thy mother! And from that hour that disciple took her unto his own home.
28 After this, Jesus knowing that all things were now accomplished, that the scripture might be fulfilled, saith, I thirst.
29 Now there was set a vessel full of vinegar: and they filled a spunge with vinegar, and put it upon hyssop, and put it to his mouth.
30 When Jesus therefore had received the vinegar, he said, It is finished: and he bowed his head, and gave up the ghost.
31 The Jews therefore, because it was the preparation, that the bodies should not remain upon the cross on the sabbath day, (for that sabbath day was an high day,) besought Pilate that their legs might be broken, and that they might be taken away.
32 Then came the soldiers, and brake the legs of the first, and of the other which was crucified with him.
33 But when they came to Jesus, and saw that he was dead already, they brake not his legs:
34 But one of the soldiers with a spear pierced his side, and forthwith came there out blood and water.
35 And he that saw it bare record, and his record is true: and he knoweth that he saith true, that ye might believe.
36 For these things were done, that the scripture should be fulfilled, A bone of him shall not be broken.
37 And again another scripture saith, They shall look on him whom they pierced.
38 And after this Joseph of Arimathaea, being a disciple of Jesus, but secretly for fear of the Jews, besought Pilate that he might take away the body of Jesus: and Pilate gave him leave. He came therefore, and took the body of Jesus.
39 And there came also Nicodemus, which at the first came to Jesus by night, and brought a mixture of myrrh and aloes, about an hundred pound weight.
40 Then took they the body of Jesus, and wound it in linen clothes with the spices, as the manner of the Jews is to bury.
41 Now in the place where he was crucified there was a garden; and in the garden a new sepulchre, wherein was never man yet laid.
42 There laid they Jesus therefore because of the Jews' preparation day; for the sepulchre was nigh at hand.
Copyright © 2011 by Global Bible Initiative
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.