John 19
Complete Jewish Bible
19 Pilate then took Yeshua and had him flogged. 2 The soldiers twisted thorn-branches into a crown and placed it on his head, put a purple robe on him, 3 and went up to him, saying over and over, “Hail, ‘king of the Jews’!” and hitting him in the face.
4 Pilate went outside once more and said to the crowd, “Look, I’m bringing him out to you to get you to understand that I find no case against him.” 5 So Yeshua came out, wearing the thorn-branch crown and the purple robe. Pilate said to them, “Look at the man!” 6 When the head cohanim and the Temple guards saw him they shouted, “Put him to death on the stake! Put him to death on the stake!” Pilate said to them, “You take him out yourselves and put him to death on the stake, because I don’t find any case against him.” 7 The Judeans answered him, “We have a law; according to that law, he ought to be put to death, because he made himself out to be the Son of God.” 8 On hearing this, Pilate became even more frightened.
9 He went back into the headquarters and asked Yeshua, “Where are you from?” But Yeshua didn’t answer. 10 So Pilate said to him, “You refuse to speak to me? Don’t you understand that it is in my power either to set you free or to have you executed on the stake?” 11 Yeshua answered, “You would have no power over me if it hadn’t been given to you from above; this is why the one who handed me over to you is guilty of a greater sin.” 12 On hearing this, Pilate tried to find a way to set him free; but the Judeans shouted, “If you set this man free, it means you’re not a ‘Friend of the Emperor’! Everyone who claims to be a king is opposing the Emperor!” 13 When Pilate heard what they were saying, he brought Yeshua outside and sat down on the judge’s seat in the place called The Pavement (in Aramaic, Gabta); 14 it was about noon on Preparation Day for Pesach. He said to the Judeans, “Here’s your king!” 15 They shouted, “Take him away! Take him away! Put him to death on the stake!” Pilate said to them, “You want me to execute your king on a stake?” The head cohanim answered, “We have no king but the Emperor.” 16 Then Pilate handed Yeshua over to them to have him put to death on the stake.
So they took charge of Yeshua. 17 Carrying the stake himself he went out to the place called Skull (in Aramaic, Gulgolta). 18 There they nailed him to the stake along with two others, one on either side, with Yeshua in the middle. 19 Pilate also had a notice written and posted on the stake; it read,
YESHUA FROM NATZERET
THE KING OF THE JEWS
20 Many of the Judeans read this notice, because the place where Yeshua was put on the stake was close to the city; and it had been written in Hebrew, in Latin and in Greek. 21 The Judeans’ head cohanim therefore said to Pilate, “Don’t write, ‘The King of the Jews,’ but ‘He said, “I am King of the Jews.”’” 22 Pilate answered, “What I have written, I have written.”
23 When the soldiers had nailed Yeshua to the stake, they took his clothes and divided them into four shares, a share for each soldier, with the under-robe left over. Now the under-robe was seamless, woven in one piece from top to bottom; 24 so they said to one another, “We shouldn’t tear it in pieces; let’s draw for it.” This happened in order to fulfill the words from the Tanakh,
“They divided my clothes among themselves
and gambled for my robe.”[a]
This is why the soldiers did these things.
25 Nearby Yeshua’s execution stake stood his mother, his mother’s sister Miryam the wife of K’lofah, and Miryam from Magdala. 26 When Yeshua saw his mother and the talmid whom he loved standing there, he said to his mother, “Mother, this is your son.” 27 Then he said to the talmid, “This is your mother.” And from that time on, the talmid took her into his own home.
28 After this, knowing that all things had accomplished their purpose, Yeshua, in order to fulfill the words of the Tanakh, said, “I’m thirsty.” 29 A jar full of cheap sour wine was there; so they soaked a sponge in the wine, coated it with oregano leaves and held it up to his mouth. 30 After Yeshua had taken the wine, he said, “It is accomplished!” And, letting his head droop, he delivered up his spirit.
31 It was Preparation Day, and the Judeans did not want the bodies to remain on the stake on Shabbat, since it was an especially important Shabbat. So they asked Pilate to have the legs broken and the bodies removed. 32 The soldiers came and broke the legs of the first man who had been put on a stake beside Yeshua, then the legs of the other one; 33 but when they got to Yeshua and saw that he was already dead, they didn’t break his legs. 34 However, one of the soldiers stabbed his side with a spear, and at once blood and water flowed out. 35 The man who saw it has testified about it, and his testimony is true. And he knows that he tells the truth, so you too can trust. 36 For these things happened in order to fulfill this passage of the Tanakh:
“Not one of his bones will be broken.”[b]
37 And again, another passage says,
“They will look at him whom they have pierced.”[c]
38 After this, Yosef of Ramatayim, who was a talmid of Yeshua, but a secret one out of fear of the Judeans, asked Pilate if he could have Yeshua’s body. Pilate gave his consent, so Yosef came and took the body away. 39 Also Nakdimon, who at first had gone to see Yeshua by night, came with some seventy pounds of spices — a mixture of myrrh and aloes. 40 They took Yeshua’s body and wrapped it up in linen sheets with the spices, in keeping with Judean burial practice. 41 In the vicinity of where he had been executed was a garden, and in the garden was a new tomb in which no one had ever been buried. 42 So, because it was Preparation Day for the Judeans, and because the tomb was close by, that is where they buried Yeshua.
Footnotes
- John 19:24 Psalm 22:19(18)
- John 19:36 Psalm 34:21(20); Exodus 12:46; Numbers 9:12
- John 19:37 Zechariah 12:10
Ioan 19
Nouă Traducere În Limba Română
Condamnarea lui Isus
19 Atunci Pilat L-a luat pe Isus şi a pus să-L biciuiască[a]. 2 Soldaţii au împletit o coroană de spini, I-au aşezat-o pe cap şi L-au îmbrăcat într-o mantie purpurie. 3 Ei veneau la El şi-I ziceau: „Salutare, Împărate al iudeilor!“[b] Şi-I dădeau palme. 4 Pilat a ieşit iarăşi afară şi le-a zis:
– Iată, vi-L aduc afară, ca să ştiţi că nu găsesc nici o vină în El!
5 Isus a ieşit deci afară, purtând cununa de spini şi mantia purpurie. Pilat le-a zis:
– Iată Omul!
6 Când L-au văzut, conducătorii preoţilor şi gărzile au strigat:
– Răstigneşte-L[c]! Răstigneşte-L!
Pilat le-a zis:
– Luaţi-L voi şi răstigniţi-L, pentru că eu nu găsesc nici o vină în El!
7 Iudeii i-au răspuns:
– Noi avem o Lege şi potrivit cu Legea aceasta El trebuie să moară, pentru că S-a făcut pe Sine Fiul lui Dumnezeu.
8 Când Pilat a auzit aceste cuvinte, s-a temut şi mai tare. 9 A intrat din nou în pretoriu[d] şi L-a întrebat pe Isus:
– De unde eşti?
Dar Isus nu i-a dat nici un răspuns. 10 Atunci Pilat I-a zis:
– Nu vorbeşti cu mine? Nu ştii că am autoritate să Te eliberez şi am autoritate să Te răstignesc?
11 Isus i-a răspuns:
– N-ai avea nici o autoritate asupra Mea dacă nu ţi-ar fi fost dată de sus. De aceea cel ce Mă dă pe mâna ta are un mai mare păcat.
12 De atunci Pilat căuta să-L elibereze, însă iudeii strigau:
– Dacă-L eliberezi, nu eşti prieten al Cezarului[e]! Oricine se face pe sine împărat este împotriva Cezarului!
13 Când a auzit Pilat aceste cuvinte, L-a dus afară pe Isus şi s-a aşezat pe scaunul de judecată, în locul numit „Pavajul de piatră“, iar în aramaică: „Gabbatha“[f]. 14 Era Ziua Pregătirii Paştelui, cam pe la ceasul al şaselea[g]. Pilat le-a zis iudeilor:
– Iată-L pe Împăratul vostru!
15 Ei au strigat:
– Ia-L, ia-L, răstigneşte-L!
Pilat i-a întrebat:
– Să-L răstignesc pe Împăratul vostru?
Conducătorii preoţilor au răspuns:
– Noi n-avem alt împărat decât pe Cezar!
16 Atunci Pilat L-a dat pe mâna lor ca să fie răstignit.
Răstignirea
L-au luat deci pe Isus, 17 iar El, ducându-Şi crucea, S-a îndreptat spre locul numit „al Craniului“[h], care în aramaică se numeşte „Golgota“. 18 L-au răstignit acolo şi cu El au răstignit alţi doi, unul într-o parte şi unul în cealaltă parte, cu Isus la mijloc. 19 Pilat a scris o însemnare şi a pus-o pe cruce. Pe ea era scris: „Isus din Nazaret, Împăratul iudeilor“. 20 Mulţi dintre iudei au citit această inscripţie, pentru că locul unde fusese răstignit Isus era aproape de cetate; era scrisă în aramaică, latină şi greacă. 21 Atunci conducătorii preoţilor iudeilor i-au zis lui Pilat:
– Nu scrie: „Împăratul iudeilor“, ci: „El a zis: «Eu sunt Împăratul iudeilor!»“
22 Pilat le-a răspuns:
– Ce-am scris, am scris!
23 Când soldaţii L-au răstignit pe Isus, I-au luat hainele şi le-au împărţit în patru părţi, câte o parte pentru fiecare soldat. De asemenea, I-au luat şi tunica. Tunica era fără nici o cusătură, fiind ţesută dintr-o singură bucată de sus până jos. 24 Atunci şi-au zis unii altora: „Să n-o sfâşiem, ci să tragem la sorţi a cui să fie!“ Aceasta s-a întâmplat ca să se împlinească Scriptura care zice:
„Şi-au împărţit veşmintele Mele între ei
şi au tras la sorţi pentru cămaşa Mea.“[i]
Soldaţii sunt deci cei ce au făcut aceste lucruri.
25 Lângă crucea lui Isus stăteau mama Lui, sora mamei Lui, Maria – soţia lui Clopa – şi Maria Magdalena. 26 Când Isus a văzut-o pe mama Lui şi, lângă ea, pe ucenicul pe care-l iubea[j], i-a zis mamei Sale: „Femeie, iată-l pe fiul tău!“. 27 Apoi i-a zis ucenicului: „Iat-o pe mama ta!“ Şi din ceasul acela ucenicul a luat-o acasă la el.
Moartea lui Isus
28 După aceea, Isus, Care ştia că acum totul s-a sfârşit, ca să se împlinească Scriptura, a zis: „Mi-e sete!“[k] 29 Acolo era pus un vas plin cu vin acru[l]. Au pus într-o ramură de isop un burete plin cu vin acru şi I l-au dus la gură. 30 Când a primit vinul, Isus a zis: „S-a terminat!“. Apoi Şi-a plecat capul şi Şi-a dat duhul.
31 Pentru că era Ziua Pregătirii, iudeii, ca să nu rămână trupurile pe cruce în timpul Sabatului, pentru că acel Sabat era o zi mare, i-au cerut lui Pilat să fie zdrobite picioarele celor răstigniţi şi să fie luaţi de pe cruce. 32 Soldaţii au venit deci şi i-au zdrobit picioarele primului, apoi şi ale celuilalt care fusese răstignit împreună cu El. 33 Însă, când au venit la Isus, au văzut că deja murise şi nu I-au mai zdrobit picioarele, 34 ci unul dintre soldaţi I-a străpuns coasta cu suliţa; şi imediat a ieşit sânge şi apă. 35 Cel ce a văzut lucrul acesta a depus mărturie şi mărturia lui este adevărată. Şi el ştie că spune adevărul, pentru ca şi voi să credeţi. 36 Căci aceste lucruri s-au întâmplat ca să se împlinească Scriptura care zice: „Nici unul din oasele Lui nu va fi rupt.“[m] 37 Şi în altă parte, Scriptura mai zice: „Vor privi la Cel pe Care L-au străpuns.“[n]
38 După aceea, Iosif din Arimateea, care era ucenic al lui Isus, dar în secret, de frica iudeilor, i-a cerut lui Pilat să-l lase să ia trupul lui Isus. Pilat i-a dat voie. Prin urmare, el a venit şi a luat trupul lui Isus. 39 A venit şi Nicodim, cel care la început se dusese la Isus noaptea, şi a adus un amestec de aproape o sută de litre[o] de smirnă şi aloe. 40 Au luat trupul lui Isus şi L-au înfăşurat în fâşii de pânză de in, cu miresme, aşa cum este obiceiul de înmormântare la iudei. 41 În locul unde fusese răstignit era o grădină, iar în grădină era un mormânt nou, în care nu mai fusese pus nimeni. 42 Pentru că era Ziua Pregătirii Iudeilor şi pentru că mormântul era aproape, L-au pus pe Isus acolo.
Footnotes
- Ioan 19:1 O pedeapsă cruntă: romanii foloseau un bici din mai multe fâşii din piele, la capătul cărora se aflau bucăţi de os sau de plumb. În timp ce evreii nu permiteau mai mult de 39 de lovituri, la romani nu exista limită, adesea victimele decedând
- Ioan 19:3 Corespondentul lui Ave Cezar!, însă rostit în batjocură
- Ioan 19:6 M. Tullius Cicero (106-43 î.Cr.), orator şi politician roman, spunea despre răstignire ca este „o pedeapsă crudă şi înjositoare“ (Contra lui Veres, 2.5.63) iar Josefus că este „cea mai nemiloasă moarte“ (Răzb., 7.6.4)
- Ioan 19:9 Vezi nota de la 18:28
- Ioan 19:12 Titlu purtat de împăraţii romani, preluat de la Iulius Caesar (44 î.Cr.); şi în v. 15
- Ioan 19:13 Pavajul de piatră (gr. Lithostroton) era probabil denumirea dată de către vorbitorii de limbă greacă, termenul aramaic Gabbatha însemnând probabil Locul ridicat
- Ioan 19:14 În jurul orei 12:00; este posibil ca aparenta deosebire între In. 19:14 şi Mc. 15:25 cu privire la momentul răstignirii să se datoreze faptului că expresia ceasul al treilea din Mc. 15:25 poate indica intervalul orar 9:00-24:00. Prin această delimitare temporală, Ziua Pregătirii, cam pe la ceasul al şaselea, Ioan arată că timpul în care a fost răstignit Isus era chiar timpul în care în curtea Templului erau sacrificaţi mieii de Paşte. Cf. Ex. 12:6, mielul de Paşte trebuia jertfit de către capul fiecărei familii în 14 Nisan, „între cele două seri“ (pentru „cele două seri“, vezi nota de la Ex. 12:6). În timpurile NT, mielul era jertfit de către preoţi, în curtea Templului. Pentru că trebuiau jertfiţi foarte mulţi miei, din pricina mulţimii de pelerini veniţi la Ierusalim, rabinii au redefinit „cele două seri“, spunând că acest timp începea la amiază, când soarele „cobora“ înspre orizont. În felul acesta, preoţii aveau mai mult timp la dispoziţie pentru a sacrifica mieii
- Ioan 19:17 Lat.: Calvariae, de unde avem cuvântul românesc calvar
- Ioan 19:24 Vezi Ps. 22:18
- Ioan 19:26 Vezi 21:24
- Ioan 19:28 Probabil cu referire la Ps. 69:21; vezi şi Ps. 22:15
- Ioan 19:29 Un vin de calitate inferioară, numit posca, diluat foarte tare cu apă, băutură pe care o consumau de obicei sclavii şi soldaţii
- Ioan 19:36 Vezi Ex. 12:46; Num. 9:12; Ps. 34:20
- Ioan 19:37 Vezi Zah. 12:10
- Ioan 19:39 O litră măsura aproximativ 0,3 l; 100 de litre erau aproximativ 30 l
Copyright © 1998 by David H. Stern. All rights reserved.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.