John 19
New Revised Standard Version Catholic Edition
19 Then Pilate took Jesus and had him flogged. 2 And the soldiers wove a crown of thorns and put it on his head, and they dressed him in a purple robe. 3 They kept coming up to him, saying, “Hail, King of the Jews!” and striking him on the face. 4 Pilate went out again and said to them, “Look, I am bringing him out to you to let you know that I find no case against him.” 5 So Jesus came out, wearing the crown of thorns and the purple robe. Pilate said to them, “Here is the man!” 6 When the chief priests and the police saw him, they shouted, “Crucify him! Crucify him!” Pilate said to them, “Take him yourselves and crucify him; I find no case against him.” 7 The Jews answered him, “We have a law, and according to that law he ought to die because he has claimed to be the Son of God.”
8 Now when Pilate heard this, he was more afraid than ever. 9 He entered his headquarters[a] again and asked Jesus, “Where are you from?” But Jesus gave him no answer. 10 Pilate therefore said to him, “Do you refuse to speak to me? Do you not know that I have power to release you, and power to crucify you?” 11 Jesus answered him, “You would have no power over me unless it had been given you from above; therefore the one who handed me over to you is guilty of a greater sin.” 12 From then on Pilate tried to release him, but the Jews cried out, “If you release this man, you are no friend of the emperor. Everyone who claims to be a king sets himself against the emperor.”
13 When Pilate heard these words, he brought Jesus outside and sat[b] on the judge’s bench at a place called The Stone Pavement, or in Hebrew[c] Gabbatha. 14 Now it was the day of Preparation for the Passover; and it was about noon. He said to the Jews, “Here is your King!” 15 They cried out, “Away with him! Away with him! Crucify him!” Pilate asked them, “Shall I crucify your King?” The chief priests answered, “We have no king but the emperor.” 16 Then he handed him over to them to be crucified.
The Crucifixion of Jesus
So they took Jesus; 17 and carrying the cross by himself, he went out to what is called The Place of the Skull, which in Hebrew[d] is called Golgotha. 18 There they crucified him, and with him two others, one on either side, with Jesus between them. 19 Pilate also had an inscription written and put on the cross. It read, “Jesus of Nazareth,[e] the King of the Jews.” 20 Many of the Jews read this inscription, because the place where Jesus was crucified was near the city; and it was written in Hebrew,[f] in Latin, and in Greek. 21 Then the chief priests of the Jews said to Pilate, “Do not write, ‘The King of the Jews,’ but, ‘This man said, I am King of the Jews.’” 22 Pilate answered, “What I have written I have written.” 23 When the soldiers had crucified Jesus, they took his clothes and divided them into four parts, one for each soldier. They also took his tunic; now the tunic was seamless, woven in one piece from the top. 24 So they said to one another, “Let us not tear it, but cast lots for it to see who will get it.” This was to fulfill what the scripture says,
“They divided my clothes among themselves,
and for my clothing they cast lots.”
25 And that is what the soldiers did.
Meanwhile, standing near the cross of Jesus were his mother, and his mother’s sister, Mary the wife of Clopas, and Mary Magdalene. 26 When Jesus saw his mother and the disciple whom he loved standing beside her, he said to his mother, “Woman, here is your son.” 27 Then he said to the disciple, “Here is your mother.” And from that hour the disciple took her into his own home.
28 After this, when Jesus knew that all was now finished, he said (in order to fulfill the scripture), “I am thirsty.” 29 A jar full of sour wine was standing there. So they put a sponge full of the wine on a branch of hyssop and held it to his mouth. 30 When Jesus had received the wine, he said, “It is finished.” Then he bowed his head and gave up his spirit.
Jesus’ Side Is Pierced
31 Since it was the day of Preparation, the Jews did not want the bodies left on the cross during the sabbath, especially because that sabbath was a day of great solemnity. So they asked Pilate to have the legs of the crucified men broken and the bodies removed. 32 Then the soldiers came and broke the legs of the first and of the other who had been crucified with him. 33 But when they came to Jesus and saw that he was already dead, they did not break his legs. 34 Instead, one of the soldiers pierced his side with a spear, and at once blood and water came out. 35 (He who saw this has testified so that you also may believe. His testimony is true, and he knows[g] that he tells the truth.) 36 These things occurred so that the scripture might be fulfilled, “None of his bones shall be broken.” 37 And again another passage of scripture says, “They will look on the one whom they have pierced.”
The Burial of Jesus
38 After these things, Joseph of Arimathea, who was a disciple of Jesus, though a secret one because of his fear of the Jews, asked Pilate to let him take away the body of Jesus. Pilate gave him permission; so he came and removed his body. 39 Nicodemus, who had at first come to Jesus by night, also came, bringing a mixture of myrrh and aloes, weighing about a hundred pounds. 40 They took the body of Jesus and wrapped it with the spices in linen cloths, according to the burial custom of the Jews. 41 Now there was a garden in the place where he was crucified, and in the garden there was a new tomb in which no one had ever been laid. 42 And so, because it was the Jewish day of Preparation, and the tomb was nearby, they laid Jesus there.
Footnotes
- John 19:9 Gk the praetorium
- John 19:13 Or seated him
- John 19:13 That is, Aramaic
- John 19:17 That is, Aramaic
- John 19:19 Gk the Nazorean
- John 19:20 That is, Aramaic
- John 19:35 Or there is one who knows
Ioan 19
Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014
Isus este dat în mâinile iudeilor
19 Atunci(A), Pilat a luat pe Isus şi a pus să-L bată. 2 Ostaşii au împletit o cunună de spini, I-au pus-o pe cap şi L-au îmbrăcat cu o haină de purpură. 3 Apoi, s-au apropiat de El şi ziceau: „Plecăciune, Împăratul iudeilor!” Şi-I dădeau palme. 4 Pilat a ieşit iarăşi afară şi a zis iudeilor: „Iată că vi-L aduc afară, ca(B) să ştiţi că nu găsesc nicio vină în El”. 5 Isus a ieşit deci afară, purtând cununa de spini şi haina de purpură. „Iată Omul!” le-a zis Pilat. 6 Când L-au zărit, preoţii cei mai de seamă şi aprozii au început să strige: „Răstigneşte-L! Răstigneşte-L!” „Luaţi-L voi şi răstigniţi-L”, le-a zis(C) Pilat, „căci eu nu găsesc nicio vină în El”. 7 Iudeii i-au răspuns: „Noi avem o Lege(D), şi, după Legea aceasta, El trebuie să moară, pentru că S-a(E) făcut pe Sine Fiul lui Dumnezeu”. 8 Când a auzit Pilat aceste cuvinte, i-a fost şi mai mare frică. 9 A intrat iarăşi în odaia de judecată şi a zis lui Isus: „De unde eşti Tu?” Dar(F) Isus nu i-a dat niciun răspuns. 10 Pilat I-a zis: „Mie nu-mi vorbeşti? Nu ştii că am putere să Te răstignesc şi am putere să-Ţi dau drumul!” 11 „N-ai(G) avea nicio putere asupra Mea”, i-a răspuns Isus, „dacă nu ţi-ar fi fost dată de sus. De aceea, cine Mă dă în mâinile tale are un mai mare păcat.” 12 De atunci, Pilat căuta să-I dea drumul. Dar iudeii strigau: „Dacă(H) dai drumul omului acestuia, nu eşti prieten cu cezarul. Oricine(I) se face pe sine împărat este împotriva cezarului.” 13 Când a auzit Pilat aceste vorbe, a scos pe Isus afară şi a şezut pe scaunul de judecător, în locul numit „Pardosit cu pietre”, iar evreieşte, „Gabata”. 14 Era(J) ziua pregătirii Paştelor, cam pe la ceasul al şaselea. Pilat a zis iudeilor: „Iată Împăratul vostru!” 15 Dar ei au strigat: „Ia-L, ia-L, răstigneşte-L!” „Să răstignesc pe Împăratul vostru?” le-a zis Pilat. Preoţii cei mai de seamă au răspuns: „Noi n-avem(K) alt împărat decât pe cezarul!” 16 Atunci(L), L-a dat în mâinile lor, ca să fie răstignit. Au luat deci pe Isus şi L-au dus să-L răstignească.
Răstignirea
17 Isus, ducându-Şi(M) crucea, a(N) ajuns la locul zis al „Căpăţânii”, care în evreieşte se cheamă „Golgota”. 18 Acolo a fost răstignit şi, împreună cu El, au fost răstigniţi alţi doi, unul de o parte şi altul de alta, iar Isus la mijloc. 19 Pilat(O) a scris o însemnare pe care a pus-o deasupra crucii şi era scris: „Isus din Nazaret, Împăratul iudeilor”. 20 Mulţi din iudei au citit această însemnare, pentru că locul unde fusese răstignit Isus era aproape de cetate; era scrisă în evreieşte, latineşte şi greceşte. 21 Preoţii cei mai de seamă ai iudeilor au zis lui Pilat: „Nu scrie: ‘Împăratul iudeilor’. Ci scrie că El a zis: ‘Eu sunt Împăratul iudeilor’.” 22 „Ce am scris, am scris”, a răspuns Pilat. 23 Ostaşii(P), după ce au răstignit pe Isus, I-au luat hainele şi le-au făcut patru părţi, câte o parte pentru fiecare ostaş. I-au luat şi cămaşa, care n-avea nicio cusătură, ci era dintr-o singură ţesătură de sus până jos. 24 Şi au zis între ei: „Să n-o sfâşiem, ci să tragem la sorţi a cui să fie”. Aceasta s-a întâmplat ca să se împlinească Scriptura, care zice: „Şi-au împărţit(Q) hainele Mele între ei, şi pentru cămaşa Mea au tras la sorţi”. Iată ce au făcut ostaşii. 25 Lângă(R) crucea lui Isus, stăteau mama Lui şi sora mamei Lui, Maria, nevasta lui Cleopa(S), şi Maria Magdalena. 26 Când a văzut Isus pe mamă-Sa şi, lângă ea, pe(T) ucenicul pe care-l iubea, a zis mamei Sale: „Femeie(U), iată fiul tău!” 27 Apoi, a zis ucenicului: „Iată mama ta!”Şi, din ceasul acela, ucenicul a luat-o la el acasă(V). 28 După aceea, Isus, care ştia că acum totul s-a sfârşit, ca(W) să împlinească Scriptura, a zis: „Mi-e sete”. 29 Acolo era un vas plin cu oţet. Ostaşii au pus(X) într-o ramură de isop un burete plin cu oţet şi I l-au dus la gură. 30 Când a luat Isus oţetul, a zis: „S-a(Y) isprăvit!” Apoi şi-a plecat capul şi Şi-a dat duhul.
Moartea lui Isus dovedită
31 De frică să(Z) nu rămână trupurile pe cruce în timpul Sabatului – căci(AA) era ziua Pregătirii, şi ziua aceea de Sabat era o zi mare –, iudeii au rugat pe Pilat să zdrobească fluierele picioarelor celor răstigniţi şi să fie luaţi de pe cruce. 32 Ostaşii au venit deci şi au zdrobit fluierele picioarelor celui dintâi, apoi pe ale celuilalt care fusese răstignit împreună cu El. 33 Când au venit la Isus şi au văzut că murise, nu I-au zdrobit fluierele picioarelor, 34 ci unul din ostaşi I-a străpuns coasta cu o suliţă, şi îndată a(AB) ieşit din ea sânge şi apă. 35 Faptul acesta este adeverit de cel ce l-a văzut; mărturia lui este adevărată şi el ştie că spune adevărul, pentru ca şi voi să credeţi. 36 Aceste lucruri s-au întâmplat ca(AC) să se împlinească Scriptura: „Niciunul din oasele Lui nu va fi sfărâmat”. 37 Şi în altă parte, Scriptura mai zice: „Vor(AD) vedea pe cine au străpuns”.
Îngroparea lui Isus
38 După(AE) aceea, Iosif din Arimateea, care era ucenic al lui Isus, dar pe ascuns, de(AF) frica iudeilor, a rugat pe Pilat să-i dea voie să ia trupul lui Isus de pe cruce. Pilat i-a dat voie. El a venit deci şi a luat trupul lui Isus. 39 Nicodim(AG), care la început se dusese la Isus noaptea, a venit şi el şi a adus o amestecătură de aproape o sută de litri de smirnă şi de aloe. 40 Au luat deci trupul lui Isus şi l-au(AH) înfăşurat în fâşii de pânză de in, cu miresme, după cum au obicei iudeii să îngroape. 41 În locul unde fusese răstignit Isus, era o grădină, şi în grădină era un mormânt nou, în care nu mai fusese pus nimeni. 42 Din(AI) pricină că era Ziua Pregătirii iudeilor, pentru că(AJ) mormântul era aproape, au pus acolo pe Isus.
New Revised Standard Version Bible: Catholic Edition, copyright © 1989, 1993 the Division of Christian Education of the National Council of the Churches of Christ in the United States of America. Used by permission. All rights reserved.
Copyright of the Cornilescu Bible © 1924 belongs to British and Foreign Bible Society. Copyright © 2010, 2014 of the revised edition in Romanian language belongs to the Interconfessional Bible Society of Romania, with the approval of the British and Foreign Bible Society.
