John 18
English Standard Version
Betrayal and Arrest of Jesus
18 When Jesus had spoken these words, (A)he went out with his disciples across (B)the brook Kidron, where there was a garden, which he and his disciples entered. 2 Now Judas, who betrayed him, also knew (C)the place, for (D)Jesus often met there with his disciples. 3 (E)So Judas, having procured a band of soldiers and some officers from the chief priests and the Pharisees, went there with lanterns and torches and weapons. 4 Then Jesus, (F)knowing all that would happen to him, came forward and said to them, (G)“Whom do you seek?” 5 They answered him, “Jesus of Nazareth.” Jesus said to them, “I am he.”[a] Judas, who betrayed him, was standing with them. 6 (H)When Jesus[b] said to them, “I am he,” they drew back and fell to the ground. 7 So he asked them again, (I)“Whom do you seek?” And they said, “Jesus of Nazareth.” 8 Jesus answered, “I told you that I am he. So, if you seek me, let these men go.” 9 (J)This was to fulfill the word that he had spoken: “Of those whom you gave me I have lost not one.” 10 Then Simon Peter, (K)having a sword, drew it and struck the high priest's servant[c] and cut off his right ear. (The servant's name was Malchus.) 11 So Jesus said to Peter, “Put your sword into its sheath; (L)shall I not drink the cup that the Father has given me?”
Jesus Faces Annas and Caiaphas
12 So the band of soldiers and their captain and the officers of the Jews[d] arrested Jesus and bound him. 13 First they (M)led him to (N)Annas, for he was the father-in-law of (O)Caiaphas, who was high priest that year. 14 It was Caiaphas who had advised the Jews (P)that it would be expedient that one man should die for the people.
Peter Denies Jesus
15 (Q)Simon Peter followed Jesus, and so did another disciple. Since that disciple was known to the high priest, he entered with Jesus into the courtyard of the high priest, 16 (R)but Peter stood outside at the door. So the other disciple, who was known to the high priest, went out and spoke to the servant girl who kept watch at the door, and brought Peter in. 17 (S)The servant girl at the door said to Peter, “You also are not one of this man's disciples, are you?” He said, “I am not.” 18 Now the servants[e] and officers had made a charcoal fire, because it was cold, and they were standing and warming themselves. (T)Peter also was with them, standing and warming himself.
The High Priest Questions Jesus
19 (U)The high priest then questioned Jesus about his disciples and his teaching. 20 Jesus answered him, “I have spoken (V)openly (W)to the world. I have always taught in synagogues and in the temple, where all Jews come together. (X)I have said nothing in secret. 21 Why do you ask me? Ask those who have heard me what I said to them; they know what I said.” 22 When he had said these things, one of the officers standing by struck Jesus with his hand, saying, (Y)“Is that how you answer the high priest?” 23 Jesus answered him, “If what I said is wrong, bear witness about the wrong; but if what I said is right, why do you strike me?” 24 (Z)Annas then sent him bound to (AA)Caiaphas the high priest.
Peter Denies Jesus Again
25 (AB)Now Simon Peter was standing and warming himself. So they said to him, “You also are not one of his disciples, are you?” He denied it and said, “I am not.” 26 One of the servants of the high priest, a relative of (AC)the man whose ear Peter had cut off, asked, “Did I not see you (AD)in the garden with him?” 27 Peter again denied it, and (AE)at once a rooster crowed.
Jesus Before Pilate
28 (AF)Then they led Jesus (AG)from the house of Caiaphas to (AH)the governor's headquarters.[f] It was early morning. They themselves did not enter the governor's headquarters, (AI)so that they would not be defiled, (AJ)but could eat the Passover. 29 (AK)So Pilate went outside to them and said, “What accusation do you bring against this man?” 30 They answered him, “If this man were not doing evil, we would not have delivered him over to you.” 31 Pilate said to them, (AL)“Take him yourselves and judge him by your own law.” The Jews said to him, “It is not lawful for us to put anyone to death.” 32 (AM)This was to fulfill the word that Jesus had spoken (AN)to show by what kind of death he was going to die.
My Kingdom Is Not of This World
33 (AO)So Pilate entered his headquarters again and called Jesus and said to him, (AP)“Are you the King of the Jews?” 34 Jesus answered, “Do you say this of your own accord, or did others say it to you about me?” 35 Pilate answered, “Am I a Jew? Your own nation and the chief priests have delivered you over to me. What have you done?” 36 Jesus answered, (AQ)“My kingdom (AR)is not of this world. If my kingdom were of this world, (AS)my servants would have been fighting, that (AT)I might not be delivered over to the Jews. But my kingdom is not from the world.” 37 Then Pilate said to him, “So you are a king?” Jesus answered, (AU)“You say that I am a king. (AV)For this purpose I was born and for this purpose (AW)I have come into the world—(AX)to bear witness to the truth. (AY)Everyone who is (AZ)of the truth (BA)listens to my voice.” 38 Pilate said to him, “What is truth?”
After he had said this, (BB)he went back outside to the Jews and told them, (BC)“I find no guilt in him. 39 (BD)But you have a custom that I should release one man for you at the Passover. So do you want me to release to you the King of the Jews?” 40 They cried out again, (BE)“Not this man, but Barabbas!” Now Barabbas was a robber.[g]
Footnotes
- John 18:5 Greek I am; also verses 6, 8
- John 18:6 Greek he
- John 18:10 Or bondservant; twice in this verse
- John 18:12 Greek Ioudaioi probably refers here to Jewish religious leaders, and others under their influence, in that time; also verses 14, 31, 36, 38
- John 18:18 Or bondservants; also verse 26
- John 18:28 Greek the praetorium
- John 18:40 Or an insurrectionist
John 18
King James Version
18 When Jesus had spoken these words, he went forth with his disciples over the brook Cedron, where was a garden, into the which he entered, and his disciples.
2 And Judas also, which betrayed him, knew the place: for Jesus ofttimes resorted thither with his disciples.
3 Judas then, having received a band of men and officers from the chief priests and Pharisees, cometh thither with lanterns and torches and weapons.
4 Jesus therefore, knowing all things that should come upon him, went forth, and said unto them, Whom seek ye?
5 They answered him, Jesus of Nazareth. Jesus saith unto them, I am he. And Judas also, which betrayed him, stood with them.
6 As soon then as he had said unto them, I am he, they went backward, and fell to the ground.
7 Then asked he them again, Whom seek ye? And they said, Jesus of Nazareth.
8 Jesus answered, I have told you that I am he: if therefore ye seek me, let these go their way:
9 That the saying might be fulfilled, which he spake, Of them which thou gavest me have I lost none.
10 Then Simon Peter having a sword drew it, and smote the high priest's servant, and cut off his right ear. The servant's name was Malchus.
11 Then said Jesus unto Peter, Put up thy sword into the sheath: the cup which my Father hath given me, shall I not drink it?
12 Then the band and the captain and officers of the Jews took Jesus, and bound him,
13 And led him away to Annas first; for he was father in law to Caiaphas, which was the high priest that same year.
14 Now Caiaphas was he, which gave counsel to the Jews, that it was expedient that one man should die for the people.
15 And Simon Peter followed Jesus, and so did another disciple: that disciple was known unto the high priest, and went in with Jesus into the palace of the high priest.
16 But Peter stood at the door without. Then went out that other disciple, which was known unto the high priest, and spake unto her that kept the door, and brought in Peter.
17 Then saith the damsel that kept the door unto Peter, Art not thou also one of this man's disciples? He saith, I am not.
18 And the servants and officers stood there, who had made a fire of coals; for it was cold: and they warmed themselves: and Peter stood with them, and warmed himself.
19 The high priest then asked Jesus of his disciples, and of his doctrine.
20 Jesus answered him, I spake openly to the world; I ever taught in the synagogue, and in the temple, whither the Jews always resort; and in secret have I said nothing.
21 Why askest thou me? ask them which heard me, what I have said unto them: behold, they know what I said.
22 And when he had thus spoken, one of the officers which stood by struck Jesus with the palm of his hand, saying, Answerest thou the high priest so?
23 Jesus answered him, If I have spoken evil, bear witness of the evil: but if well, why smitest thou me?
24 Now Annas had sent him bound unto Caiaphas the high priest.
25 And Simon Peter stood and warmed himself. They said therefore unto him, Art not thou also one of his disciples? He denied it, and said, I am not.
26 One of the servants of the high priest, being his kinsman whose ear Peter cut off, saith, Did not I see thee in the garden with him?
27 Peter then denied again: and immediately the cock crew.
28 Then led they Jesus from Caiaphas unto the hall of judgment: and it was early; and they themselves went not into the judgment hall, lest they should be defiled; but that they might eat the passover.
29 Pilate then went out unto them, and said, What accusation bring ye against this man?
30 They answered and said unto him, If he were not a malefactor, we would not have delivered him up unto thee.
31 Then said Pilate unto them, Take ye him, and judge him according to your law. The Jews therefore said unto him, It is not lawful for us to put any man to death:
32 That the saying of Jesus might be fulfilled, which he spake, signifying what death he should die.
33 Then Pilate entered into the judgment hall again, and called Jesus, and said unto him, Art thou the King of the Jews?
34 Jesus answered him, Sayest thou this thing of thyself, or did others tell it thee of me?
35 Pilate answered, Am I a Jew? Thine own nation and the chief priests have delivered thee unto me: what hast thou done?
36 Jesus answered, My kingdom is not of this world: if my kingdom were of this world, then would my servants fight, that I should not be delivered to the Jews: but now is my kingdom not from hence.
37 Pilate therefore said unto him, Art thou a king then? Jesus answered, Thou sayest that I am a king. To this end was I born, and for this cause came I into the world, that I should bear witness unto the truth. Every one that is of the truth heareth my voice.
38 Pilate saith unto him, What is truth? And when he had said this, he went out again unto the Jews, and saith unto them, I find in him no fault at all.
39 But ye have a custom, that I should release unto you one at the passover: will ye therefore that I release unto you the King of the Jews?
40 Then cried they all again, saying, Not this man, but Barabbas. Now Barabbas was a robber.
Ioan 18
Nouă Traducere În Limba Română
Arestarea lui Isus
18 După ce a spus aceste lucruri, Isus a plecat împreună cu ucenicii Lui dincolo de uedul[a] Chidron, unde era o grădină, în care a intrat El şi ucenicii Lui. 2 Iuda, cel care L-a trădat, cunoştea şi el acel loc, pentru că de multe ori Isus se strânsese acolo cu ucenicii Lui. 3 Prin urmare, Iuda a luat o cohortă[b] şi nişte gărzi, trimise de conducătorii preoţilor şi de farisei, şi au venit acolo cu lămpi, făclii şi arme. 4 Isus, ştiind tot ce urmează să I se întâmple, a ieşit şi i-a întrebat:
– Pe Cine căutaţi?
5 Ei I-au răspuns:
– Pe Isus din Nazaret!
El le-a zis:
– Eu sunt!
Iuda, cel care L-a trădat, stătea şi el împreună cu ei. 6 Când Isus le-a zis: „Eu sunt!“, ei s-au dat înapoi şi au căzut la pământ. 7 El i-a întrebat din nou:
– Pe Cine căutaţi?
Ei I-au zis:
– Pe Isus din Nazaret!
8 Isus a răspuns:
– V-am spus că Eu sunt. Deci, dacă pe Mine Mă căutaţi, lăsaţi-i pe aceştia să se ducă!
9 Aceasta s-a întâmplat ca să se împlinească cuvântul pe care-l spusese: „N-am pierdut pe nici unul din cei pe care Mi i-ai dat.“[c] 10 Atunci Simon Petru, care avea o sabie, a scos-o şi l-a lovit pe sclavul marelui preot, tăindu-i urechea dreaptă. Numele acelui sclav era Malchus. 11 Însă Isus i-a zis lui Petru: „Bagă-ţi sabia în teacă! Nu voi bea oare paharul[d] pe care Mi l-a dat Tatăl?“
Isus este dus la Ana; prima lepădare a lui Petru
12 Atunci cohorta, comandantul ei şi gărzile iudeilor L-au prins pe Isus, L-au legat 13 şi L-au dus mai întâi la Ana[e]. Căci acesta era socrul lui Caiafa[f], care era mare preot în anul acela. 14 Iar Caiafa era cel care-i sfătuise pe iudei că este mai de folos să moară un singur om pentru popor.
15 Simon Petru împreună cu un alt ucenic L-au urmat pe Isus. Acel ucenic era cunoscut marelui preot şi a intrat cu Isus în curtea marelui preot. 16 Petru însă stătea afară, la poartă. Celălalt ucenic, care era cunoscut marelui preot, a ieşit afară, a vorbit cu portăreasa şi l-a adus pe Petru înăuntru. 17 Atunci slujnica, portăreasa, i-a zis lui Petru:
– Nu cumva eşti şi tu dintre ucenicii Acestui Om?
El i-a răspuns:
– Nu sunt.
18 Sclavii şi gărzile făcuseră un foc, pentru că era frig, şi se încălzeau. Petru stătea şi el cu ei şi se încălzea.
19 Marele preot L-a întrebat pe Isus despre ucenicii Lui şi despre învăţătura Lui. 20 Isus i-a răspuns: „Eu am vorbit lumii deschis; întotdeauna am dat învăţătură în sinagogă şi în Templu, unde se adună toţi iudeii, şi n-am spus nimic în ascuns. 21 De ce Mă întrebi pe Mine? Întreabă-i pe cei care au auzit ce le-am vorbit! Iată că ei ştiu ce am vorbit!“
22 După ce a spus acestea, una dintre gărzile care stăteau acolo L-a lovit cu palma, spunându-i:
– Aşa-i răspunzi marelui preot?!
23 Isus i-a răspuns:
– Dacă am vorbit rău, depune mărturie cu privire la ceea ce am spus rău, dar dacă am vorbit bine, de ce Mă baţi?
24 Ana L-a trimis legat la Caiafa, marele preot.
A doua şi a treia lepădare a lui Petru
25 Simon Petru stătea acolo şi se încălzea. I-au zis:
– Nu cumva eşti şi tu dintre ucenicii Lui?
Dar el s-a lepădat şi a zis:
– Nu sunt.
26 Unul dintre sclavii marelui preot, rudă cu cel căruia Petru îi tăiase urechea, a zis:
– Nu te-am văzut eu în grădină cu El?!
27 Petru s-a lepădat din nou; şi imediat a cântat cocoşul[g].
Isus înaintea lui Pilat
28 Atunci L-au dus pe Isus de la Caiafa la pretoriu[h]. Era în zori. Ei n-au intrat în pretoriu, ca să nu se pângărească şi să poată mânca Paştele. 29 Aşadar, Pilat[i] a ieşit afară la ei şi le-a zis:
– Ce acuzaţie aduceţi împotriva Acestui Om?
30 Ei i-au răspuns:
– Dacă n-ar fi fost un răufăcător, nu L-am fi dat pe mâna ta!
31 Atunci Pilat le-a zis:
– Luaţi-L voi şi judecaţi-L potrivit cu Legea voastră!
Iudeii i-au răspuns:
– Nouă nu ne este permis să omorâm pe nimeni!
32 Aceasta s-a întâmplat ca să se împlinească cele spuse de Isus, când a arătat prin ce fel de moarte urma să moară.
33 Atunci Pilat a intrat din nou în pretoriu, L-a chemat pe Isus şi L-a întrebat:
– Eşti Tu Împăratul iudeilor?
34 Isus i-a răspuns:
– De la tine spui lucrul acesta sau ţi l-au spus alţii despre Mine?
35 Pilat I-a răspuns:
– Sunt eu cumva iudeu?! Neamul Tău şi conducătorii preoţilor Te-au dat pe mâna mea! Ce-ai făcut?
36 Isus i-a zis:
– Împărăţia Mea nu este din lumea aceasta. Dacă Împărăţia Mea ar fi din lumea aceasta, slujitorii Mei s-ar lupta ca să nu fiu dat pe mâna iudeilor; dar Împărăţia Mea nu este de aici.
37 Pilat L-a întrebat:
– Deci un Împărat tot eşti.
Isus i-a răspuns:
– Este aşa cum ai spus: sunt Împărat! Eu pentru aceasta m-am născut şi pentru aceasta am venit în lume, ca să depun mărturie despre adevăr. Oricine este din adevăr ascultă de glasul Meu.
38 Pilat L-a întrebat:
– Ce este adevărul?
Şi, spunând aceasta, a ieşit din nou la iudei şi le-a zis:
– Eu nu găsesc nici o vină în El! 39 Dar este în obiceiul vostru ca de Paşte să vă eliberez un deţinut; vreţi deci să vi-L eliberez pe „Împăratul iudeilor“?
40 Ei au strigat din nou:
– Nu pe El, ci pe Baraba[j]!
Baraba era un răsculat[k].
Footnotes
- Ioan 18:1 Vale situată într-un ţinut arid care acumulează apele de pe versanţi în timpul sezonului ploios, creând un pârâu temporar
- Ioan 18:3 Diviziune a legiunii romane, care, în timpul Imperiului, număra un efectiv de 600 de soldaţi; dat fiind efectivul numeros de soldaţi al cohortei, este vorba aici de un detaşament al cohortei; şi în v. 12
- Ioan 18:9 Vezi In. 6:39
- Ioan 18:11 Paharul simbolizează aici suferinţa cauzată de păcatul omenirii şi de judecata lui Dumnezeu, pe care Isus avea să le ia asupra Lui (vezi, de ex., Is. 51:17; Ier. 25:15; Ezech. 23:32-33 şi Mat. 26:39; 27:46)
- Ioan 18:13 Mare preot din 6 d.Cr. până în 15 d.Cr., când a fost destituit de către romani; probabil unii dintre iudei nu au acceptat această destituire, considerând că marele preot era numit pe viaţă (vezi Num. 25:13) sau probabil că obiceiul era ca persoana care a fost mare preot să-şi păstreze, din respect, titlul; sau este posibil ca Ana să fi deţinut puterea din spatele scenei, chiar dacă nu mai era mare preot
- Ioan 18:13 Vezi nota de la 11:49; peste tot în capitol
- Ioan 18:27 Vezi nota de la 13:38
- Ioan 18:28 Pretoriul era un cartier general, în cazul de faţă cartierul general al lui Pilat din Ierusalim, probabil palatul construit de Irod cel Mare sau fortăreaţa Antonia; peste tot în capitol
- Ioan 18:29 Procurator (guvernator al unei provincii imperiale; o provincie imperială era una considerată nepacificată şi care necesita prezenţa trupelor; procuratorul era numit direct de către împărat; vezi nota de la F.A. 13:7 pentru o distincţie între provinciile romane) al Iudeii (26-36 d.Cr.); peste tot în carte
- Ioan 18:40 Baraba înseamnă în aramaică Fiul tatălui
- Ioan 18:40 În acest context, termenul grecesc nu are sensul de tâlhar, ci acela de rebel, instigator, revoluţionar (vezi Mc. 15:7; Lc. 23:19). Cei doi oameni care au fost răstigniţi împreună cu Isus erau de asemenea revoluţionari
João 18
Almeida Revista e Corrigida 2009
Jesus é preso no Getsêmani(A)
18 Tendo Jesus dito isso, saiu com os seus discípulos para além do ribeiro de Cedrom, onde havia um horto, no qual ele entrou com os seus discípulos. 2 E Judas, que o traía, também conhecia aquele lugar, porque Jesus muitas vezes se ajuntava ali com os seus discípulos. 3 Tendo, pois, Judas recebido a coorte e oficiais dos principais sacerdotes e fariseus, veio para ali com lanternas, e archotes, e armas. 4 Sabendo, pois, Jesus todas as coisas que sobre ele haviam de vir, adiantou-se e disse-lhes: A quem buscais? 5 Responderam-lhe: A Jesus, o Nazareno. Disse-lhes Jesus: Sou eu. E Judas, que o traía, estava também com eles. 6 Quando, pois, lhes disse: Sou eu, recuaram e caíram por terra. 7 Tornou-lhes, pois, a perguntar: A quem buscais? E eles disseram: A Jesus, o Nazareno. 8 Jesus respondeu: Já vos disse que sou eu; se, pois me buscais a mim, deixai ir estes, 9 para se cumprir a palavra que tinha dito: Dos que me deste nenhum deles perdi. 10 Então, Simão Pedro, que tinha espada, desembainhou-a e feriu o servo do sumo sacerdote, cortando-lhe a orelha direita. E o nome do servo era Malco. 11 Mas Jesus disse a Pedro: Mete a tua espada na bainha; não beberei eu o cálice que o Pai me deu?
Jesus perante o Sinédrio. Pedro nega a Jesus(B)
12 Então, a coorte, e o tribuno, e os servos dos judeus prenderam a Jesus, e o manietaram, 13 e conduziram-no primeiramente a Anás, por ser sogro de Caifás, que era o sumo sacerdote daquele ano. 14 Ora, Caifás era quem tinha aconselhado aos judeus que convinha que um homem morresse pelo povo.
15 E Simão Pedro e outro discípulo seguiam a Jesus. E este discípulo era conhecido do sumo sacerdote e entrou com Jesus na sala do sumo sacerdote. 16 E Pedro estava da parte de fora, à porta. Saiu, então, o outro discípulo que era conhecido do sumo sacerdote e falou à porteira, levando Pedro para dentro. 17 Então, a porteira disse a Pedro: Não és tu também dos discípulos deste homem? Disse ele: Não sou. 18 Ora, estavam ali os servos e os criados, que tinham feito brasas, e se aquentavam, porque fazia frio; e com eles estava Pedro, aquentando-se também.
19 E o sumo sacerdote interrogou Jesus acerca dos seus discípulos e da sua doutrina. 20 Jesus lhe respondeu: Eu falei abertamente ao mundo; eu sempre ensinei na sinagoga e no templo, onde todos os judeus se ajuntam, e nada disse em oculto. 21 Para que me perguntas a mim? Pergunta aos que ouviram o que é que lhes ensinei; eis que eles sabem o que eu lhes tenho dito. 22 E, tendo dito isso, um dos criados que ali estavam deu uma bofetada em Jesus, dizendo: Assim respondes ao sumo sacerdote? 23 Respondeu-lhe Jesus: Se falei mal, dá testemunho do mal; e, se bem, porque me feres? 24 Anás mandou-o, manietado, ao sumo sacerdote Caifás.
25 E Simão Pedro estava ali e aquentava-se. Disseram-lhe, pois: Não és também tu um dos seus discípulos? Ele negou e disse: Não sou. 26 E um dos servos do sumo sacerdote, parente daquele a quem Pedro cortara a orelha, disse: Não te vi eu no horto com ele? 27 E Pedro negou outra vez, e logo o galo cantou.
Jesus perante Pilatos(C)
28 Depois, levaram Jesus da casa de Caifás para a audiência. E era pela manhã cedo. E não entraram na audiência, para não se contaminarem e poderem comer a Páscoa. 29 Então, Pilatos saiu e disse-lhes: Que acusação trazeis contra este homem? 30 Responderam e disseram-lhe: Se este não fosse malfeitor, não to entregaríamos. 31 Disse-lhes, pois, Pilatos: Levai-o vós e julgai-o segundo a vossa lei. Disseram-lhe, então, os judeus: A nós não nos é lícito matar pessoa alguma. 32 (Para que se cumprisse a palavra que Jesus tinha dito, significando de que morte havia de morrer.)
33 Tornou, pois, a entrar Pilatos na audiência, e chamou a Jesus, e disse-lhe: Tu és o rei dos judeus? 34 Respondeu-lhe Jesus: Tu dizes isso de ti mesmo ou disseram-to outros de mim? 35 Pilatos respondeu: Porventura, sou eu judeu? A tua nação e os principais dos sacerdotes entregaram-te a mim. Que fizeste? 36 Respondeu Jesus: O meu Reino não é deste mundo; se o meu Reino fosse deste mundo, lutariam os meus servos, para que eu não fosse entregue aos judeus; mas, agora, o meu Reino não é daqui. 37 Disse-lhe, pois, Pilatos: Logo tu és rei? Jesus respondeu: Tu dizes que eu sou rei. Eu para isso nasci e para isso vim ao mundo, a fim de dar testemunho da verdade. Todo aquele que é da verdade ouve a minha voz. 38 Disse-lhe Pilatos: Que é a verdade? E, dizendo isso, voltou até os judeus e disse-lhes: Não acho nele crime algum. 39 Mas vós tendes por costume que eu vos solte alguém por ocasião da Páscoa. Quereis, pois, que vos solte o rei dos judeus? 40 Então, todos voltaram a gritar, dizendo: Este não, mas Barrabás! E Barrabás era um salteador.
The ESV® Bible (The Holy Bible, English Standard Version®), © 2001 by Crossway, a publishing ministry of Good News Publishers. ESV Text Edition: 2025.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.
Copyright 2009 Sociedade Bíblica do Brasil. Todos os direitos reservados / All rights reserved.