Ioan 17:1-12

Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014

Rugăciunea lui Isus

17 După ce a vorbit astfel, Isus a ridicat ochii spre cer şi a zis: „Tată, a^(A)sosit ceasul! Proslăveşte pe Fiul Tău, ca şi Fiul Tău să Te proslăvească pe Tine, ² după cum^(B)I-ai dat putere peste orice făptură, ca să dea viaţa veşnică tuturor acelora pe^(C) care I i-ai dat Tu. ³ Şi viaţa^(D) veşnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul^(E) Dumnezeu adevărat, şi pe Isus Hristos, pe care^(F) L-ai trimis Tu. ⁴ Eu^(G) Te-am proslăvit pe pământ, am^(H) sfârşit lucrarea pe care^(I) Mi-ai dat-o s-o fac. ⁵ Şi acum, Tată, proslăveşte-Mă la Tine Însuţi cu slava pe^(J) care o aveam la Tine, înainte de a fi lumea. ⁶ Am^(K) făcut cunoscut Numele Tău oamenilor pe care^(L)Mi i-ai dat din lume. Ai Tăi erau şi Tu Mi i-ai dat; şi ei au păzit Cuvântul Tău. ⁷ Acum au cunoscut că tot ce Mi-ai dat Tu vine de la Tine. ⁸ Căci le-am dat cuvintele pe care^(M) Mi le-ai dat Tu. Ei le-au primit şi au cunoscut cu adevărat că de la Tine am ieşit şi^(N)au crezut că Tu M-ai trimis. ⁹ Pentru ei Mă rog. Nu^(O)Mă rog pentru lume, ci pentru aceia pe care Mi i-ai dat Tu, pentru că sunt ai Tăi – ¹⁰ tot ce este al Meu este al Tău şi ce este al^(P) Tău este al Meu – şi Eu sunt proslăvit în ei. ¹¹ Eu^(Q)nu mai sunt în lume, dar ei sunt în lume, şi Eu vin la Tine. Sfinte Tată, păzeşte^(R), în Numele Tău, pe aceia pe care Mi i-ai dat, pentru ca^(S) ei să fie una, cum^(T) suntem şi Noi. ¹² Când eram cu ei în lume, îi păzeam Eu în Numele Tău. Eu^(U) am păzit pe aceia pe care Mi i-ai dat şi^(V) niciunul din ei n-a pierit, afară^(W) de fiul pierzării, ca^(X)să se împlinească Scriptura.