John 12
J.B. Phillips New Testament
An act of love as the end approaches
12 1-5 Six days before the Passover, Jesus came to Bethany, the village of Lazarus whom he had raised from the dead. They gave a supper for him there, and Martha waited on the party while Lazarus took his place at table with Jesus. Then Mary took a whole pound of very expensive perfume and anointed Jesus’ feet and then wiped them with her hair. The entire house was filled with the fragrance of the perfume. But one of his disciples, Judas Iscariot (the man who was going to betray Jesus), burst out, “Why on earth wasn’t this perfume sold? It’s worth thirty pounds, which could have been given to the poor!”
6 He said this, not because he cared about the poor, but because he was dishonest, and when he was in charge of the purse used to help himself to the contents.
7-8 But Jesus replied to this outburst, “Let her alone, let her keep this for the day of my burial. You have the poor with you always—you will not always have me!”
9-11 The large crowd of Jews discovered that he was there and came to the scene—not only because of Jesus but to catch sight of Lazarus, the man whom he had raised from the dead. Then the chief priests planned to kill Lazarus as well, because he was the reason for many of the Jews’ going away and putting their faith in Jesus.
Jesus experiences a temporary triumph
12-13 The next day, the great crowd who had come to the festival heard that Jesus was coming into Jerusalem, and went to meet him with palm branches in their hands, shouting, “God save him! ‘Blessed is he who comes in the name of the Lord’, God bless the king of Israel!”
14-15 For Jesus had found a young ass and was seated upon it, just as the scripture foretold—‘Fear not, daughter of Zion: behold, your king is coming, sitting on a donkey’s colt’.
16 (The disciples did not realise the significance of what was happening at the time, but when Jesus was glorified, then they recollected that these things had been written about him and that they had carried them out for him.)
17-19 The people who had been with him, when he had summoned Lazarus from the grave and raised him from the dead, were continually talking about him. This accounts for the crowd who went out to meet him, for they had heard that he had given this sign. Seeing all this, the Pharisees remarked to one another, “You see?—There’s nothing one can do! The whole world is running after him.”
20-21 Among those who had come up to worship at the festival were some Greeks. They approached Philip with the request, “Sir, we want to see Jesus.”
22 Philip went and told Andrew, and Andrew went with Philip and told Jesus.
23-26 Jesus told them, “The time has come for the Son of Man to be glorified. I tell you truly that unless a grain of wheat falls into the earth and dies, it remains a single grain of wheat; but if it does, it brings a good harvest. The man who loves his own life will destroy it, and the man who hates his life in this world will preserve it for eternal life. If a man wants to enter my service, he must follow my way; and where I am, my servant will also be. And my Father will honour every man who enters my service.
27-28 “Now comes my hour of heart-break, and what can I say, ‘Father, save me from this hour’? No, it was for this very purpose that I came to this hour. ‘Father, honour your own name!’” At this there came a voice from Heaven, “I have honoured it and I will honour it again!”
29 When the crowd of bystanders heard this, they said it thundered, but some of them said, “An angel spoke to him.”
30-33 Then Jesus said, “That voice came for your sake, not for mine. Now is the time for the judgment of this world to begin, and now will the spirit that rules this world be driven out. As for me, if I am lifted up from the earth I will draw all men to myself.” (He said this to show the kind of death he was going to die.)
34 Then the crowd said, “We have heard from the Law that Christ lives for ever. How can you say that the Son of Man must be ‘lifted up’? Who is this Son of Man?”
35-36a At this, Jesus said to them, “You have the light with you only a little while longer. Go on while the light is good, before the darkness come down upon you. For the man who walks in the dark has no idea where he is going. You must believe in the light while you have the light, that you may become the sons of light.”
36b-38 Jesus said all these things, and then went away, out of their sight. But though he had given so many signs, yet they did not believe in him, so that the prophecy of Isaiah was fulfilled, when he said, ‘Lord, who has believed our report? And to whom has the arm of the Lord been revealed?’
39-40 Thus, they could not believe, and he hardened their heart: ‘He has blinded their eyes and hardened their heart, lest they should see with their eyes and understand with their heart, lest they should turn, so that I should heal them’.
41-43 Isaiah said these things because he saw the glory of Christ, and spoke about him. Nevertheless, many even of the authorities did believe in him. But they would not admit it for fear of the Pharisees, in case they should be excommunicated. They were more concerned to have the approval of men than to have the approval of God.
44-50 But later, Jesus cried aloud, “Every man who believes in me, is believing in the one who sent me; and every man who sees me is seeing the one who sent me. I have come into the world as light, so that no one who believes in me need remain in the dark. Yet, if anyone hears my sayings and does not keep them, I do not judge him—for I did not come to judge the world but to save it. Every man who rejects me and will not accept my sayings has a judge—at the last day, the very words that I have spoken will be his judge. For I have not spoken on my own authority: the Father who sent me has commanded me what to say and what to speak. And I know that what he commands means eternal life. All that I say I speak only in accordance with what the Father has told me.”
Ioan 12
Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014
Maria Îi toarnă mir pe picioare
12 Cu şase zile înainte de Paşte, Isus a venit în Betania, unde(A) era Lazăr, care fusese mort şi pe care îl înviase din morţi. 2 Acolo, I-au(B) pregătit o cină. Marta slujea, iar Lazăr era unul din cei ce şedeau la masă cu El. 3 Maria(C) a luat un litru cu mir de nard curat, de mare preţ, a uns picioarele lui Isus şi I-a şters picioarele cu părul ei şi s-a umplut casa de mirosul mirului. 4 Unul din ucenicii Săi, Iuda Iscarioteanul, fiul lui Simon, care avea să-L vândă, a zis: 5 „De ce nu s-a vândut acest mir cu trei sute de lei şi să se fi dat săracilor?” 6 Zicea lucrul acesta nu pentru că purta grijă de săraci, ci pentru că era un hoţ şi, ca unul care ţinea(D) punga, lua el ce se punea în ea. 7 Dar Isus a zis: „Lasă-o în pace, căci ea l-a păstrat pentru ziua îngropării Mele. 8 Pe(E) săraci îi aveţi totdeauna cu voi, dar pe Mine nu Mă aveţi totdeauna.” 9 O mare mulţime de iudei au aflat că Isus era în Betania şi au venit acolo nu numai pentru Isus, ci ca să vadă şi pe Lazăr, pe(F) care-l înviase din morţi. 10 Preoţii cei mai de seamă(G) au hotărât să omoare şi pe Lazăr, 11 căci(H) din pricina lui mulţi iudei plecau de la ei şi credeau în Isus.
Intrarea lui Isus în Ierusalim
12 A doua zi(I), o gloată mare, care venise la praznic, cum a auzit că vine Isus în Ierusalim, 13 a luat ramuri de finic şi I-a ieşit în întâmpinare, strigând: „Osana(J)! Binecuvântat este Cel ce vine în Numele Domnului, Împăratul lui Israel!” 14 Isus a găsit(K) un măgăruş şi a încălecat pe el, după cum este scris: 15 „Nu(L) te teme, fiica Sionului; iată că Împăratul tău vine călare pe mânzul unei măgăriţe”. 16 Ucenicii Lui n-au(M) înţeles aceste lucruri de la început, dar(N), după ce a fost proslăvit Isus, şi-au(O) adus aminte că aceste lucruri erau scrise despre El şi că ei le împliniseră cu privire la El. 17 Toţi cei ce fuseseră împreună cu Isus, când chemase pe Lazăr din mormânt şi-l înviase din morţi, mărturiseau despre El. 18 Şi(P) norodul I-a ieşit în întâmpinare, pentru că aflase că făcuse semnul acesta. 19 Fariseii au zis deci între ei: „Vedeţi(Q) că nu câştigaţi nimic. Iată că lumea se duce după El!”
Isus vorbeşte de moartea Sa
20 Nişte(R) greci dintre cei ce se suiseră să se închine la praznic 21 s-au apropiat de Filip, care(S) era din Betsaida Galileii, l-au rugat şi au zis: „Domnule, am vrea să vedem pe Isus”. 22 Filip s-a dus şi a spus lui Andrei, apoi Andrei şi Filip au spus lui Isus. 23 Drept răspuns, Isus le-a zis: „A(T) sosit ceasul să fie proslăvit Fiul omului. 24 Adevărat, adevărat vă spun că, dacă grăuntele(U) de grâu care a căzut pe pământ nu moare, rămâne singur, dar dacă moare, aduce multă roadă. 25 Cine(V) îşi iubeşte viaţa o va pierde şi cine îşi urăşte viaţa în lumea aceasta o va păstra pentru viaţa veşnică. 26 Dacă Îmi slujeşte cineva, să Mă urmeze şi unde(W) sunt Eu, acolo va fi şi slujitorul Meu. Dacă Îmi slujeşte cineva, Tatăl îl va cinsti. 27 Acum(X), sufletul Meu este tulburat. Şi ce voi zice: ‘Tată, izbăveşte-Mă din ceasul acesta!’? Dar(Y) tocmai pentru aceasta am venit până la ceasul acesta! 28 Tată, proslăveşte Numele Tău!”Şi(Z) din cer, s-a auzit un glas care zicea: „L-am proslăvit şi-L voi mai proslăvi!” 29 Norodul, care stătea acolo şi care auzise glasul, a zis că a fost un tunet. Alţii ziceau: „Un înger a vorbit cu El!” 30 Isus a răspuns: „Nu pentru Mine s-a auzit glasul acesta(AA), ci pentru voi. 31 Acum are loc judecata lumii acesteia, acum stăpânitorul(AB) lumii acesteia va fi aruncat afară. 32 Şi după ce(AC) voi fi înălţat de pe pământ, voi atrage la Mine pe(AD) toţi oamenii.” 33 Vorbind(AE) astfel, arăta cu ce moarte avea să moară. 34 Norodul I-a răspuns: „Noi(AF) am auzit din Lege că Hristosul rămâne în veac. Cum dar zici Tu că Fiul omului trebuie să fie înălţat? Cine este acest Fiu al omului?” 35 Isus le-a zis: „Lumina mai este(AG) puţină vreme în mijlocul vostru. Umblaţi(AH) ca unii care aveţi lumina, ca să nu vă cuprindă întunericul; cine(AI) umblă în întuneric nu ştie unde merge. 36 Câtă vreme aveţi lumina printre voi, credeţi în lumină, ca să fiţi fii(AJ) ai luminii.” Isus le-a spus aceste lucruri, apoi a plecat şi S-a(AK) ascuns de ei.
Necredinţa iudeilor
37 Măcar că făcuse atâtea semne înaintea lor, tot nu credeau în El, 38 ca să se împlinească vorba pe care o spusese prorocul Isaia: „Doamne(AL), cine a dat crezare propovăduirii noastre şi cui a fost descoperită puterea braţului Domnului?” 39 De aceea nu puteau crede, pentru că Isaia a mai zis: 40 „Le-a(AM) orbit ochii şi le-a împietrit inima, ca să nu vadă cu ochii, să nu înţeleagă cu inima, să nu se întoarcă la Dumnezeu şi să-i vindec.” 41 Isaia a spus aceste(AN) lucruri când a văzut slava Lui şi a vorbit despre El. 42 Totuşi, chiar dintre fruntaşi, mulţi au crezut în El, dar de frica fariseilor(AO) nu-L mărturiseau pe faţă, ca să nu fie daţi afară din sinagogă. 43 Căci(AP) au iubit mai mult slava oamenilor decât slava lui Dumnezeu. 44 Iar Isus a strigat: „Cine(AQ) crede în Mine nu crede în Mine, ci în Cel ce M-a trimis pe Mine. 45 Şi cine(AR) Mă vede pe Mine vede pe Cel ce M-a trimis pe Mine. 46 Eu(AS) am venit ca să fiu o lumină în lume, pentru ca oricine crede în Mine să nu rămână în întuneric. 47 Dacă aude cineva cuvintele Mele şi nu le păzeşte, nu Eu(AT) îl judec, căci Eu n-am(AU) venit să judec lumea, ci să mântuiesc lumea. 48 Pe cine(AV) Mă nesocoteşte şi nu primeşte cuvintele Mele, are cine-l osândi: – Cuvântul(AW), pe care l-am vestit Eu, acela îl va osândi în ziua de apoi. 49 Căci Eu(AX) n-am vorbit de la Mine Însumi, ci Tatăl, care M-a trimis, El Însuşi Mi-a poruncit ce(AY) trebuie să spun şi cum trebuie să vorbesc. 50 Şi ştiu că porunca Lui este viaţa veşnică. De aceea, lucrurile pe care le spun, le spun aşa cum Mi le-a spus Tatăl.”
The New Testament in Modern English by J.B Phillips copyright © 1960, 1972 J. B. Phillips. Administered by The Archbishops’ Council of the Church of England. Used by Permission.
Copyright of the Cornilescu Bible © 1924 belongs to British and Foreign Bible Society. Copyright © 2010, 2014 of the revised edition in Romanian language belongs to the Interconfessional Bible Society of Romania, with the approval of the British and Foreign Bible Society.
