Add parallel Print Page Options

Dios habla de la naturaleza y sus criaturas

39 ¿Conoces tú el tiempo en que paren las cabras monteses[a](A)?
¿Has observado el parto de las ciervas(B)?
¿Puedes contar los meses de su gestación,
o conoces el tiempo en que han de parir?
Se encorvan, paren sus crías,
y se libran de sus dolores de parto.
Sus crías se fortalecen, crecen en campo abierto;
se van y no vuelven a ellas.

¿Quién dejó en libertad al asno montés(C)?
¿Y quién soltó las ataduras del asno veloz,
al cual di por hogar el desierto(D),
y por morada la tierra salada(E)?
Se burla del tumulto de la ciudad,
no escucha los gritos del arriero.
Explora los montes buscando su pasto,
y anda tras toda hierba verde.
¿Consentirá en servirte el búfalo(F),
o pasará la noche en tu pesebre?
10 ¿Puedes atar al búfalo con coyundas[b] para el surco,
o rastrillará los valles en pos de ti?
11 ¿Confiarás en él por ser grande su fuerza
y le confiarás tu labor?
12 ¿Tendrás fe en él de que te devolverá tu grano[c],
y de que lo recogerá de tu era?

13 Baten alegres las alas del avestruz,
¿acaso con el ala y plumaje del amor[d]?
14 Porque abandona sus huevos en la tierra,
y sobre el polvo los calienta;
15 se olvida de que algún pie los[e] puede aplastar,
o una bestia salvaje los[f] puede pisotear.
16 Trata a sus hijos con crueldad(G), como si no fueran suyos;
aunque su trabajo sea en vano, le es indiferente[g];
17 porque Dios le ha hecho olvidar la sabiduría,
y no le ha dado su porción de inteligencia.
18 Pero cuando se levanta en alto[h],
se burla del caballo y de su jinete.

19 ¿Das tú al caballo su fuerza?
¿Revistes su cuello de crines?
20 ¿Le haces saltar(H) como la langosta?
Terrible es su formidable resoplido(I);
21 escarba[i] en el valle, y se regocija en su fuerza;
sale al encuentro de las armas(J).
22 Se burla del temor y no se acobarda,
ni retrocede ante la espada.
23 Resuena contra él la aljaba,
la lanza reluciente y la jabalina.
24 Con ímpetu y furor corre sobre[j] la tierra;
y no se está quieto al sonido de la trompeta.
25 Cada vez que la trompeta suena, como que dice: «¡Ea!»,
y desde lejos olfatea la batalla,
las voces atronadoras de los capitanes y el grito de guerra.

26 ¿Acaso por tu sabiduría se eleva el gavilán,
extendiendo sus alas hacia el sur?
27 ¿Acaso a tu mandato[k] se remonta el águila
y hace en las alturas su nido(K)?
28 En la peña mora y se aloja,
sobre la cima del despeñadero[l], lugar inaccesible.
29 Desde allí acecha la presa[m](L);
desde muy lejos sus ojos la divisan.
30 Sus polluelos chupan la sangre;
y donde hay muertos, allí está ella(M).

Footnotes

  1. Job 39:1 Lit., de la peña
  2. Job 39:10 Lit., su cuerda
  3. Job 39:12 Lit., semilla
  4. Job 39:13 O, de una cigüeña
  5. Job 39:15 Lit., lo
  6. Job 39:15 Lit., lo
  7. Job 39:16 Lit., no tiene temor
  8. Job 39:18 O, para huir
  9. Job 39:21 Lit., escarban
  10. Job 39:24 O, devora
  11. Job 39:27 Lit., boca
  12. Job 39:28 O, de la peña
  13. Job 39:29 Lit., el alimento

39 Ştii tu când îşi fac caprele sălbatice puii?
Vezi tu pe cerboaice(A) când fată?
Numeri tu lunile în care sunt însărcinate
şi cunoşti tu vremea când nasc?
Ele se pleacă, fată puii
şi scapă iute de durerile lor.
Puii lor prind vlagă şi cresc sub cerul slobod;
pleacă şi nu se mai întorc la ele.
Cine a lăsat slobod măgarul sălbatic,
izbăvindu-l de orice legătură?
I-am dat(B) ca locuinţă pustiul
şi pământul sărac ca locaş.
El râde de zarva cetăţilor
şi n-aude strigătele stăpânului care-l mână.
Străbate munţii ca să-şi găsească hrana
şi umblă după tot ce este verde.
Vrea bivolul sălbatic(C) să fie în slujba ta?
Şi stă el noaptea la ieslea ta?
10 Îl poţi lega tu cu o funie ca să tragă o brazdă?
Merge el după tine ca să grăpeze bulgării din văi?
11 Te încrezi tu în el pentru că puterea lui este mare?
Şi-i laşi tu grija lucrărilor tale?
12 Te laşi tu pe el pentru căratul roadelor tale,
ca să le strângă în aria ta?
13 Aripa struţului bate cu veselie,
de-ai zice că este aripa şi penişul berzei.
14 Dar struţoaica îşi încredinţează pământului ouăle
şi le lasă să se încălzească în nisip.
15 Ea uită că piciorul le poate strivi,
că o fiară de câmp le poate călca în picioare.
16 Este aspră(D) cu puii săi, de parcă nici n-ar fi ai ei.
Că s-a trudit degeaba, nu-i pasă nicidecum!
17 Căci Dumnezeu nu i-a dat înţelepciune(E)
şi nu i-a făcut parte de pricepere.
18 Când se scoală şi porneşte,
râde de cal şi de călăreţul lui.
19 Tu dai putere calului
şi-i îmbraci gâtul cu o coamă ce fâlfâie?
20 Tu-l faci să sară ca lăcusta?
Nechezatul lui puternic răspândeşte groaza.
21 Scurmă pământul şi, mândru de puterea lui,
se aruncă(F) asupra celor înarmaţi;
22 îşi bate joc de frică, nu se teme
şi nu se dă înapoi dinaintea sabiei.
23 Zăngăneşte tolba cu săgeţi pe el,
suliţa şi lancea strălucesc,
24 fierbe de aprindere, mănâncă pământul,
n-are astâmpăr când răsună trâmbiţa.
25 La sunetul trâmbiţei parcă zice: ‘Înainte!’.
De departe miroase bătălia,
glasul ca de tunet al căpeteniilor şi strigătele de luptă.
26 Oare prin priceperea ta îşi ia uliul zborul
şi îşi întinde aripile spre miazăzi?
27 Oare din porunca ta se înalţă vulturul
şi îşi aşază cuibul(G) pe înălţimi?
28 El locuieşte în stânci,
acolo îşi are locuinţa, pe vârful zimţat al stâncilor şi pe vârful munţilor.
29 De acolo descoperă el prada
şi îşi cufundă privirile în depărtare după ea.
30 Puii lui îi beau sângele
şi, acolo unde sunt hoituri(H), acolo-i şi vulturul.”