51 Aşa vorbeşte Domnul: „Iată, ridic împotriva Babilonului şi împotriva locuitorilor Haldeii un vânt^(A) nimicitor. ² Trimit împotriva Babilonului nişte vânturători^(B) care-l vor vântura şi-i vor goli ţara. Vor veni din toate părţile asupra lui în ziua^(C) nenorocirii. ³ Să se întindă arcul împotriva celui ce^(D) îşi întinde arcul, împotriva celui ce se mândreşte în platoşa lui! Nu cruţaţi pe tinerii lui! Nimiciţi cu desăvârşire toată^(E) oştirea lui! ⁴ Să cadă ucişi în ţara haldeenilor, străpunşi^(F) de lovituri pe uliţele Babilonului! ⁵ Căci Israelul şi Iuda nu sunt părăsiţi de Dumnezeul lor, de Domnul oştirilor, şi ţara haldeenilor este plină de nelegiuiri împotriva Sfântului lui Israel. ⁶ Fugiţi^(G) din Babilon şi fiecare să-şi scape viaţa, ca nu cumva să pieriţi în pieirea lui! Căci aceasta este o vreme^(H) de răzbunare pentru Domnul! El îi va^(I) răsplăti după faptele lui. ⁷ Babilonul^(J) era în mâna Domnului un potir de aur, care îmbăta tot pământul; neamurile au băut^(K) din vinul lui, de aceea au fost neamurile ca într-o^(L) nebunie. ⁸ Deodată cade^(M) Babilonul şi este zdrobit! Văitaţi-l^(N), aduceţi leac alinător^(O) pentru rana lui; poate că se va vindeca!” ⁹ „Am voit să vindecăm Babilonul, dar nu s-a vindecat! Părăsiţi-l^(P) şi haidem fiecare în ţara noastră, căci pedeapsa^(Q) lui a ajuns până la ceruri şi se înalţă până la nori.” ¹⁰ „Domnul scoate^(R) la lumină dreptatea pricinii noastre: veniţi să istorisim^(S) în Sion lucrarea Domnului, Dumnezeului nostru.” ¹¹ „Ascuţiţi^(T) săgeţile, prindeţi scuturile! Domnul^(U) a aţâţat duhul împăraţilor Mediei, pentru că vrea^(V) să nimicească Babilonul, căci aceasta este răzbunarea^(W) Domnului, răzbunarea pentru Templul Său. ¹² Înălţaţi^(X) un steag împotriva zidurilor Babilonului! Întăriţi-i străjile, puneţi caraule, întindeţi curse! Căci Domnul a luat o hotărâre şi aduce la îndeplinire ce a rostit împotriva locuitorilor Babilonului.” ¹³ „Ţie^(Y), care locuieşti lângă ape mari şi care ai vistierii nemărginite, ţi-a venit sfârşitul, şi lăcomia ta a ajuns la capăt!” ¹⁴ Domnul^(Z) oştirilor a jurat pe Sine Însuşi: „Da, te voi umple de oameni ca^(AA) de nişte lăcuste, şi vor scoate^(AB) strigăte de război împotriva ta.” ¹⁵ El a făcut^(AC) pământul cu puterea Lui, a întemeiat lumea cu înţelepciunea Lui, a întins^(AD) cerurile cu priceperea Lui. ¹⁶ De glasul^(AE) Lui, urlă apele în ceruri; El ridică^(AF) norii de la marginile pământului, dă naştere la fulgere şi ploaie şi scoate vântul din cămările lui. ¹⁷ Atunci, orice om^(AG) se vede cât este de prost cu ştiinţa lui, orice argintar rămâne ruşinat de chipurile lui cioplite, căci idolii^(AH) lui nu sunt decât minciună şi n-au nicio suflare în ei! ¹⁸ Sunt o nimica^(AI) toată şi o lucrare de râs: când le vine pedeapsa, pier cu desăvârşire! ¹⁹ Dar Cel ce este^(AJ) partea lui Iacov nu este ca ei, căci El a întocmit totul, şi Israel este seminţia moştenirii Lui: Domnul oştirilor este Numele Lui. ²⁰ „Tu^(AK) Mi-ai fost un ciocan şi o unealtă de război. Am zdrobit neamuri prin tine, am nimicit împărăţii prin tine. ²¹ Prin tine am sfărâmat pe cal şi pe călăreţul lui; ²² prin tine am sfărâmat carul şi pe cel ce şedea în el. Prin tine am sfărâmat pe bărbat şi pe femeie; prin tine am sfărâmat pe bătrân^(AL) şi pe copil; prin tine am sfărâmat pe tânăr şi pe fată. ²³ Prin tine am sfărâmat pe păstor şi turma lui; prin tine am sfărâmat pe plugar şi boii lui; prin tine am sfărâmat pe cârmuitori şi pe căpeteniile lui. ²⁴ Dar acum, voi răsplăti^(AM) Babilonului şi tuturor locuitorilor Haldeii tot răul pe care l-au făcut Sionului sub ochii voştri, zice Domnul. ²⁵ Iată, am necaz pe tine, munte^(AN) nimicitor, zice Domnul, pe tine, care nimiceai tot pământul! Îmi voi întinde mâna peste tine, te voi prăvăli de la înălţimea stâncilor şi te voi preface^(AO) într-un munte aprins. ²⁶ Nu se vor mai scoate din tine nici pietre din capul unghiului clădirii, nici pietre pentru temelii, căci vei fi^(AP) o dărâmătură veşnică”, zice Domnul… ²⁷ „Înălţaţi^(AQ) un steag pe pământ! Sunaţi din trâmbiţă printre neamuri! Pregătiţi^(AR) neamurile împotriva lui, chemaţi împotriva lui împărăţiile^(AS) Araratului, Miniului şi Aşchenazului! Puneţi căpetenii de oaste împotriva lui! Faceţi să înainteze caii ca nişte lăcuste zbârlite! ²⁸ Pregătiţi împotriva lui pe neamuri, pe împăraţii^(AT) Mediei, pe cârmuitorii lui şi pe toate căpeteniile lui şi toată ţara de sub stăpânirea lor! ²⁹ Se clatină pământul, se cutremură, căci planul Domnului împotriva Babilonului se împlineşte şi El va face^(AU) din ţara Babilonului un pustiu nelocuit. ³⁰ Vitejii Babilonului nu mai luptă, ci stau în cetăţui; puterea le este sleită şi au ajuns^(AV) ca nişte femei. Vrăjmaşii pun foc locuinţelor lor şi le sfărâmă^(AW) zăvoarele! ³¹ Se întâlnesc alergătorii^(AX), se încrucişează solii ca să vestească împăratului Babilonului că cetatea lui este luată din toate părţile, ³² că trecătorile^(AY) sunt luate, bălţile cu trestie sunt uscate de foc şi oamenii de război, îngroziţi.” ³³ Căci aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: „Fiica Babilonului este ca^(AZ) o arie pe vremea când este călcată cu picioarele^(BA): încă o clipă, şi va^(BB) veni pentru ea vremea secerişului.” ³⁴ „Nebucadneţar, împăratul Babilonului, m-a mâncat^(BC), m-a nimicit; m-a făcut ca un vas gol; m-a înghiţit ca un balaur, şi-a umplut pântecele cu ce aveam mai scump şi m-a izgonit. ³⁵ Silnicia făcută faţă de mine şi faţă de carnea mea sfâşiată să se întoarcă asupra Babilonului”, zice locuitoarea Sionului. „Sângele meu să cadă asupra locuitorilor Haldeii”, zice Ierusalimul. ³⁶ De aceea, aşa vorbeşte Domnul: „Iată, îţi voi apăra pricina^(BD) şi te voi răzbuna! Voi seca^(BE) marea Babilonului şi-i voi usca izvorul. ³⁷ Babilonul^(BF) va ajunge un morman de dărâmături, o vizuină de şacali, un pustiu^(BG) şi o batjocură şi nu va mai avea locuitori. ³⁸ Vor răcni împreună ca nişte lei, vor ţipa ca nişte pui de lei. ³⁹ Când vor fi încălziţi de vin, le voi da să bea şi-i voi îmbăta^(BH), ca să se veselească şi apoi să adoarmă somnul cel de veci, ca să nu se mai scoale, zice Domnul. ⁴⁰ Îi voi pogorî ca pe nişte miei la tăiere, ca pe nişte berbeci şi nişte ţapi. ⁴¹ Cum s-a luat Şeşacul^(BI)! Cum a fost cucerit acela a cărui slavă^(BJ) umplea tot pământul! Cum a fost nimicit Babilonul din mijlocul neamurilor! ⁴² Marea s-a înălţat peste Babilon; Babilonul a fost acoperit de mulţimea^(BK) valurilor sale. ⁴³ Cetăţile^(BL) lui au ajuns un pustiu; un pământ fără apă şi pustiu, o ţară unde nimeni nu locuieşte şi pe unde niciun om nu trece. ⁴⁴ Voi pedepsi^(BM) pe Bel în Babilon, îi voi smulge din gură ce a înghiţit, şi neamurile nu se vor mai îngrămădi în el: chiar şi zidul^(BN) Babilonului va cădea! ⁴⁵ Ieşiţi^(BO) din mijlocul lui, poporul Meu, şi fiecare să-şi scape viaţa, scăpând de mânia aprinsă a Domnului! ⁴⁶ Să nu vi se tulbure inima şi nu vă înspăimântaţi de zvonurile^(BP) care se răspândesc în ţară, căci anul acesta va veni un zvon, iar anul următor un alt zvon; în ţară va domni silnicia şi un stăpânitor se va ridica împotriva altui stăpânitor. ⁴⁷ De aceea, iată, vin zile când voi pedepsi^(BQ) idolii Babilonului. Atunci toată ţara lui va fi acoperită de ruşine şi toţi morţii lui vor cădea în mijlocul lui. ⁴⁸ Cerurile şi pământul^(BR), cu tot ce cuprind ele, vor striga de bucurie asupra Babilonului, căci pustiitorii^(BS) se vor arunca de la miazănoapte asupra lui”, zice Domnul. ⁴⁹ „Chiar şi Babilonul va cădea, o, morţi ai lui Israel, cum a făcut şi el să cadă morţii din toată ţara. ⁵⁰ Cei care aţi scăpat^(BT) de sabie, plecaţi, nu zăboviţi! Cei din pământul depărtat, gândiţi-vă la Domnul, şi Ierusalimul să fie în inimile voastre!” ⁵¹ „Ne ruşinam^(BU) când auzeam ocara; ne ascundeam feţele de ruşine când au venit nişte străini în Sfântul Locaş al Casei Domnului.” ⁵² „De aceea, iată, vin zile, zice Domnul, când^(BV) îi voi pedepsi idolii, şi în toată ţara lui vor geme răniţii. ⁵³ Chiar dacă Babilonul^(BW) s-ar înălţa până la ceruri, chiar dacă ar face cu neputinţă de ajuns cetăţuile lui cele înalte, tot voi trimite pe pustiitori împotriva lui”, zice Domnul… ⁵⁴ Răsună strigăte^(BX) din Babilon şi un mare prăpăd în ţara haldeenilor. ⁵⁵ Căci Domnul pustieşte Babilonul şi face să-i înceteze zarva cea mare. Valurile pustiitorilor urlă ca nişte ape mari, al căror vuiet tulburat se aude. ⁵⁶ Da, pustiitorul se aruncă asupra lui, asupra Babilonului; vitejii Babilonului sunt prinşi şi li se sfărâmă arcurile. Căci Domnul^(BY) este un Dumnezeu care răsplăteşte! El va da negreşit fiecăruia plata cuvenită lui! ⁵⁷ „Şi anume, voi îmbăta^(BZ) pe voievozii şi înţelepţii lui, pe cârmuitorii, pe căpeteniile şi vitejii lui; vor adormi somnul cel de veci şi nu se vor mai trezi”, zice Împăratul^(CA), al cărui Nume este Domnul oştirilor. ⁵⁸ Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: „Zidurile^(CB) cele largi ale Babilonului vor fi surpate şi porţile lui cele înalte vor fi arse cu foc. Astfel, popoarele muncesc degeaba^(CC) şi neamurile se trudesc pentru foc!” ⁵⁹ Iată porunca dată de prorocul Ieremia lui Seraia, fiul lui Neriia, fiul lui Mahseia, când s-a dus la Babilon cu Zedechia, împăratul lui Iuda, în al patrulea an al domniei lui Zedechia. Seraia era cel mai mare cămăraş. ⁶⁰ Ieremia a scris într-o carte toate nenorocirile care aveau să vină asupra Babilonului, toate cuvintele acestea scrise asupra Babilonului. ⁶¹ Ieremia a zis lui Seraia: „Când vei ajunge la Babilon, vezi să citeşti toate cuvintele acestea ⁶² şi să zici: ‘Doamne, Tu ai spus că locul acesta are să fie nimicit şi că n-are să mai^(CD) fie locuit nici de oameni, nici de dobitoace, ci are să ajungă un pustiu pentru totdeauna.’ ⁶³ Şi când vei isprăvi citirea cărţii acesteia, să^(CE) legi de ea o piatră şi s-o arunci în Eufrat ⁶⁴ şi să zici: ‘Aşa va fi înecat Babilonul şi nu se va mai ridica din nenorocirile pe care le voi aduce asupra lui; vor^(CF) cădea sleiţi de puteri!’ ”

Până aici sunt cuvintele lui Ieremia.