Add parallel Print Page Options

Aşa vorbeşte Domnul: „Blestemat(A) să fie omul care se încrede în om, care se sprijină pe un muritor(B) şi îşi abate inima de la Domnul! Căci este ca un nenorocit(C) în pustie şi nu(D) vede venind fericirea; locuieşte în locurile arse ale pustiei, într-un pământ(E) sărat şi fără locuitori. Binecuvântat(F) să fie omul care se încrede în Domnul şi a cărui nădejde este Domnul! Căci el este ca un pom(G) sădit lângă ape, care-şi întinde rădăcinile spre râu; nu se teme de căldură, când vine, şi frunzişul lui rămâne verde; în anul secetei, nu se teme şi nu încetează să aducă rod.”

Read full chapter