Secetă, foamete şi sabie

14 Cuvântul Domnului spus lui Ieremia cu prilejul secetei:

¹⁰ Iată ce spune Domnul despre poporul acesta:

¹¹ Domnul mi-a zis:

– Nu mijloci pentru binele acestui popor, ¹² căci, chiar dacă vor posti, tot nu le voi asculta strigătul. Chiar dacă vor aduce arderi de tot şi jertfe de mâncare, nu le voi primi. În schimb, îi voi nimici cu sabia, cu foametea şi cu molima.

¹³ Eu am răspuns:

– Ah! Stăpâne Doamne! Iată, profeţii lor le zic: „Nu veţi vedea sabie şi nu veţi avea parte de foamete, ci Domnul vă va da în locul acesta o pace trainică.“

¹⁴ Dar Domnul mi-a zis:

– Profeţii lor profeţesc minciuni în Numele Meu. Nu Eu i-am trimis, nu Eu i-am împuternicit şi nu Eu le-am vorbit. Ei vă profeţesc viziuni mincinoase, ghiciri, lucruri de nimic^[b] şi înşelăciunile propriei lor inimi. ¹⁵ De aceea, aşa vorbeşte Domnul despre profeţii care profeţesc în Numele Meu: „Nu Eu i-am trimis să vă spună că sabia şi foametea nu vor fi în ţara aceasta. Profeţii aceştia vor pieri ucişi de sabie şi de foamete, ¹⁶ iar aceia cărora ei le profeţesc vor fi scoşi afară şi întinşi pe străzile Ierusalimului din cauza foametei şi a sabiei. Nu va fi nimeni să-i înmormânteze, nici pe ei, nici pe soţiile lor, nici pe fiii lor, nici pe fiicele lor. Voi turna astfel răutatea lor asupra capetelor lor.“

¹⁷ Spune-le cuvântul acesta:

Despre divorţ

19 După ce a terminat de rostit aceste cuvinte, Isus a plecat din Galileea şi a venit în regiunea Iudeii, dincolo de Iordan. ² L-au urmat mulţimi mari de oameni şi acolo El i-a vindecat pe cei bolnavi.

³ Nişte farisei au venit la El, ca să-L pună la încercare, şi L-au întrebat:

– Are voie un bărbat să divorţeze de soţia lui din orice motiv?

⁴ Isus le-a răspuns:

– Oare n-aţi citit că de la început Creatorul „i-a făcut bărbat şi femeie“^[a]? ⁵ Şi apoi a zis: „De aceea bărbatul îşi va lăsa tatăl şi mama şi se va uni cu soţia lui, iar cei doi vor deveni un singur trup“^[b]. ⁶ Aşa că nu mai sunt doi, ci un singur trup! Deci ceea ce Dumnezeu a unit, omul să nu despartă!

⁷ Ei au zis:

– Atunci de ce a poruncit Moise ca bărbatul să-i dea soţiei o carte de despărţire şi s-o lase să plece?

⁸ Isus le-a răspuns:

– Din cauza inimilor voastre împietrite v-a dat voie Moise să vă lăsaţi soţiile, însă la început nu a fost aşa. ⁹ Eu însă vă spun că cel ce divorţează de soţia lui, în afară de cazul în care este vorba de adulter, şi se căsătoreşte cu altcineva comite adulter.

¹⁰ Ucenicii I-au zis:

– Dacă astfel stau lucrurile cu soţul şi soţia, nu merită să te căsătoreşti!

¹¹ Dar El le-a răspuns:

– Nu toţi pot primi cuvântul acesta, ci numai aceia cărora le-a fost dat. ¹² Căci există eunuci care s-au născut aşa din pântecele mamei lor, există eunuci care au fost făcuţi eunuci de către oameni şi există eunuci care s-au făcut eunuci^[c] de dragul Împărăţiei Cerurilor. Cel ce poate să primească cuvântul acesta, să-l primească!

Isus şi copilaşii

¹³ Atunci au fost aduşi la El nişte copilaşi, ca să-Şi pună mâinile peste ei şi să se roage pentru ei, dar ucenicii i-au mustrat pe cei care i-au adus. ¹⁴ Isus însă le-a zis: „Lăsaţi copilaşii să vină la Mine şi nu-i opriţi, pentru că Împărăţia Cerurilor este a celor ca ei!“ ¹⁵ Apoi Şi-a pus mâinile peste ei şi a plecat de acolo.

Isus şi tânărul bogat

¹⁶ Şi iată că un om a venit la El şi L-a întrebat:

– Învăţătorule, ce lucru bun să fac, ca să am viaţă veşnică?

¹⁷ Isus i-a răspuns:

– De ce Mă întrebi despre „ce lucru bun“? Cel Ce este bun este Unul singur! Dar dacă vrei să intri în viaţă, împlineşte poruncile!

¹⁸ – Care? L-a întrebat acesta.

Isus i-a răspuns:

– „Să nu ucizi“, „Să nu comiţi adulter“, „Să nu furi“, „Să nu depui mărturie falsă“, ¹⁹ „Cinsteşte-i pe tatăl tău şi pe mama ta“^[d] şi „Să-l iubeşti pe semenul tău ca pe tine însuţi“^[e].

²⁰ Tânărul I-a spus:

– Pe toate acestea le-am împlinit. Ce-mi mai lipseşte?

²¹ Isus i-a răspuns:

– Dacă vrei să fii desăvârşit, du-te, vinde-ţi averile şi dă săracilor, şi vei avea astfel o comoară în ceruri. Apoi vino, urmează-Mă!

²² Când a auzit cuvintele acestea, tânărul a plecat întristat, pentru că avea multe posesiuni.

²³ Isus le-a zis ucenicilor Săi:

– Adevărat vă spun că cu greu va intra cel bogat în Împărăţia Cerurilor! ²⁴ Şi vă mai spun că este mai uşor să treacă o cămilă prin urechea acului, decât să intre cel bogat în Împărăţia lui Dumnezeu!

²⁵ Când au auzit lucrul acesta, ucenicii au rămas foarte uimiţi şi s-au întrebat: „Atunci cine poate fi mântuit?“

²⁶ Isus i-a privit ţintă şi le-a zis:

– Lucrul acesta este imposibil pentru oameni, dar pentru Dumnezeu toate lucrurile sunt posibile.

²⁷ Atunci Petru I-a zis:

– Iată, noi am lăsat totul şi Te-am urmat. Noi ce vom avea?

²⁸ Isus le-a zis:

– Adevărat vă spun că la reînnoirea tuturor lucrurilor, când Fiul Omului va sta pe tronul slavei Sale, voi, cei care M-aţi urmat, veţi sta, de asemenea, pe douăsprezece tronuri şi le veţi judeca pe cele douăsprezece seminţii ale lui Israel.

²⁹ Şi oricine îşi lasă case sau fraţi, sau surori, sau tată, sau mamă^[f], sau copii, sau ogoare de dragul Numelui Meu, va primi de o sută de ori mai mult şi va moşteni viaţa veşnică. ³⁰ Dar mulţi dintre cei dintâi vor fi cei din urmă, iar cei din urmă vor fi cei dintâi.