Ivan 11
Biblija: suvremeni hrvatski prijevod
Lazarova smrt
11 Neki je čovjek po imenu Lazar bio bolestan. Bio je iz Betanije, mjesta u kojem su živjele Marija i njezina sestra Marta. 2 Marija je žena koja je kasnije pomazala Gospodinove noge skupocjenim uljem i potom ih osušila svojom kosom. Bolesni Lazar bio joj je brat. 3 Sestre su poslale poruku Isusu: »Gospodine, tvoj je voljeni prijatelj bolestan.«
4 Kad je Isus to čuo, rekao je: »Ta bolest neće donijeti smrt, već slavu Bogu—da se proslavi Božji Sin.« 5 Isus je volio Martu, njezinu sestru i Lazara. 6 Kad je čuo da je Lazar bolestan, ostao je još dva dana ondje gdje se nalazio. 7 Tada je rekao svojim učenicima: »Hajdemo ponovo u Judeju!«
8 »Učitelju«, odgovorili su mu oni, »Židovi su te još nedavno ondje htjeli kamenovati, a ti opet ideš onamo!«
9 Isus je odvratio: »Zar dnevna svjetlost ne traje dvanaest sati? Tko hoda danju, ne posrće jer ima svjetlo ovoga svijeta. 10 A tko hoda noću, posrće jer nema svjetla da mu osvijetli put.«
11 Tako im je rekao i potom nastavio: »Naš je prijatelj Lazar zaspao, a ja ga idem probuditi.«
12 »Gospodine«, odgovorili su mu učenici, »ako spava, ozdravit će.«
13 Isus je pritom mislio na Lazarovu smrt, a učenici su razumjeli da govori kako Lazar stvarno spava. 14 Tada im je Isus otvoreno rekao: »Lazar je umro. 15 Zbog vas mi je drago što nisam bio ondje jer ćete sad vjerovati. Ali, hajdemo sada k njemu!«
16 Toma, zvani Blizanac, rekao je ostalim učenicima: »Hajdemo i mi s njim umrijeti!«
Isus stiže u Betaniju
17 Kad je Isus došao u Betaniju, doznao je da Lazar već četiri dana leži u grobu. 18 Betanija je bila udaljena od Jeruzalema jedva tri kilometra[a]. 19 Mnogi su Židovi došli Marti i Mariji izraziti sućut zbog smrti njihovog brata.
20 Kad je Marta čula da dolazi Isus, pošla mu je u susret. Marija je ostala kod kuće. 21 Marta je rekla Isusu: »Gospodine, da si bio ovdje, moj brat ne bi umro. 22 Ali ja znam da će ti Bog čak i sada dati što god od njega zatražiš.«
23 »Tvoj će brat ustati i bit će opet živ«, rekao joj je Isus.
24 A Marta mu je rekla: »Znam da će ponovo oživjeti u posljednji dan, kad svi uskrsnu.«
25 »Ja sam uskrsnuće i život«, rekao joj je Isus. »Tko u mene vjeruje, živjet će i ako umre. 26 Svatko tko živi i vjeruje u mene sigurno neće nikada umrijeti. Vjeruješ li to?«
27 »Da, Gospodine!« odgovorila mu je. »Vjerujem da si ti Krist, Božji Sin, koji je trebao doći na svijet.«
28 Nakon što je to rekla, Marta je otišla po svoju sestru Mariju i potiho joj rekla: »Učitelj je ovdje i zove te!« 29 Kad je Marija to čula, brzo je ustala i otišla k njemu. 30 Isus još nije bio ušao u selo, nego se nalazio na mjestu gdje ga je susrela Marta. 31 Židovi, koji su bili s Marijom u kući i tješili je, vidjeli su kako hitro ustaje i izlazi. Pomislili su kako ide na grob da ondje plače i pošli su za njom. 32 Marija je otišla na mjesto gdje se nalazio Isus. Kad ga je spazila, bacila mu se pred noge i rekla: »Gospodine, da si bio ovdje, moj brat ne bi umro!«
33 Kad je Isus vidio i nju i Židove, koji su došli s njom, kako plaču, duboko se potresao u duhu 34 i upitao: »Kamo ste ga položili?« »Dođi i vidi, Gospodine«, odvratili su mu.
35 A Isus je zaplakao.
36 »Gledajte kako ga je volio«, govorili su Židovi.
37 »Otvorio je oči slijepcu«, govorili su neki. »Zar nije mogao učiniti nešto da spriječi Lazarovu smrt?«
38 Isus se ponovo duboko potresao.
Lazar ustaje
Isus je došao do groba u kojem je bio Lazar. To je zapravo bila spilja, a na ulazu u nju bio je navaljen veliki kamen. 39 »Uklonite kamen!« zapovjedio je Isus.
»Gospodine, sigurno već zaudara«, rekla je Marta, pokojnikova sestra. »Pokopan je prije četiri dana!«
40 »Nisam li ti rekao«, odvratio joj je Isus, »da ćeš vidjeti Božje veličanstvo[b] ako budeš vjerovala?«
41 Tada su odmaknuli kamen. Isus je pogledao prema nebu i rekao: »Hvala ti, Oče, što si me čuo. 42 Znam da me ti uvijek uslišavaš. Rekao sam to zbog ovih koji me okružuju. Ja želim da oni povjeruju da si me ti poslao.« 43 Kada je to izgovorio, glasno je povikao: »Lazare, izađi!« 44 I mrtvac je izašao. Ruke i noge bile su mu omotane lanenim zavojima, a lice prekriveno lanenim platnom.
Isus im je rekao: »Razvežite ga i pustite da ide!«
Zavjera protiv Isusa
(Mt 26,1-5; Mk 14,1-2; Lk 22,1-2)
45 Tada su mnogi od Židova, koji su došli s Marijom i vidjeli što se dogodilo, povjerovali u Isusa. 46 Ali neki od njih otišli su farizejima i izvijestili ih o onome što je učinio Isus. 47 Tada su vodeći svećenici i farizeji sazvali Veliko vijeće. »Što da radimo?« pitali su se. »Ovaj čovjek čini tolike čudesne znakove. 48 Ako mu dopustimo da tako nastavi, svi će povjerovati u njega. Tada će doći Rimljani i uništiti i naš Hram i naš narod.«
49 Tu je bio i Kaifa. On je te godine bio vrhovni svećenik. Rekao im je: »Ne znate o čemu govorite. 50 Bolje je da jedan čovjek umre za sve nego da bude uništen čitav narod. Zar ne shvaćate?«
51 Kaifa to nije rekao sâm od sebe. Budući da je te godine bio vrhovni svećenik, prorekao je da će Isus umrijeti za židovski narod. 52 I ne samo za židovski narod nego i za to da ujedini svu Božju djecu, rasutu diljem svijeta.
53 Od toga su dana židovski vođe počeli smišljati da ubiju Isusa. 54 Isus se stoga nije više javno kretao među Židovima, nego je otišao u kraj blizu pustinje, u grad zvan Efraim. Ondje je boravio sa svojim učenicima.
55 Bližio se židovski blagdan Pashe i mnogi su se stanovnici iz cijele zemlje zaputili u Jeruzalem. Htjeli su obaviti obredno čišćenje prije blagdana. 56 Tražili su Isusa i u Hramu propitkivali jedni druge: »Što mislite, hoće li doći na svečanost?« 57 Glavni su svećenici i farizeji, naime, izdali zapovijed da, ako netko zna gdje se Isus nalazi, mora to i prijaviti kako bi ga oni mogli uhititi.
Ioan 11
Nouă Traducere În Limba Română
Moartea lui Lazăr
11 Un oarecare Lazăr din Betania, satul Mariei şi al Martei, sora ei, era bolnav. 2 Maria era cea care L-a uns pe Domnul cu parfum şi I-a şters picioarele cu părul ei; fratele ei, Lazăr, era bolnav. 3 Surorile au trimis la Isus să-I spună: „Doamne, iată că cel pe care-l iubeşti este bolnav!“ 4 Dar Isus, când a auzit, a zis: „Boala aceasta nu este spre moarte, ci spre slava lui Dumnezeu, pentru ca Fiul lui Dumnezeu să fie slăvit prin ea.“ 5 Isus îi iubea pe Marta, pe sora ei şi pe Lazăr. 6 Totuşi, când a auzit că Lazăr este bolnav, a mai rămas în locul unde era încă două zile. 7 După aceea le-a zis ucenicilor:
– Să ne ducem din nou în Iudeea!
8 Ucenicii I-au răspuns:
– Rabbi[a], până acum iudeii căutau să arunce cu pietre în Tine şi Tu Te duci din nou acolo?!
9 Isus le-a răspuns:
– Nu sunt douăsprezece ore de lumină în zi? Dacă cineva umblă ziua, nu se împiedică, pentru că vede lumina acestei lumi, 10 dar dacă cineva umblă noaptea, se împiedică, pentru că lumina nu este în el.
11 După ce a spus acestea, le-a zis:
– Lazăr, prietenul nostru, doarme, dar Mă duc să-l trezesc.
12 Ucenicii I-au zis:
– Doamne, dacă doarme, atunci se va face bine!
13 Isus vorbise însă despre moartea Lui, dar ei credeau că vorbeşte despre somnul obişnuit. 14 Atunci Isus le-a spus deschis:
– Lazăr a murit. 15 Şi mă bucur pentru voi că n-am fost acolo, ca să credeţi. Dar să mergem la el!
16 Atunci Toma, căruia i se zicea „Didimus“[b], le-a zis celorlalţi ucenici: „Să mergem şi noi să murim împreună cu El!“
Isus, învierea şi viaţa
17 Când a ajuns Isus, a aflat că Lazăr era deja de patru zile[c] în mormânt. 18 Betania era aproape de Ierusalim, cam la cincisprezece stadii[d], 19 şi mulţi dintre iudei veniseră la Marta şi la Maria ca să le consoleze pentru moartea fratelui lor. 20 Când a auzit Marta că vine Isus, s-a dus să-L întâmpine. Maria însă şedea în casă. 21 Marta I-a zis lui Isus:
– Doamne, dacă ai fi fost aici, n-ar fi murit fratele meu! 22 Dar şi acum ştiu că orice-I vei cere lui Dumnezeu, Dumnezeu Îţi va da!
23 Isus i-a zis:
– Fratele tău va învia!
24 Marta I-a răspuns:
– Ştiu că va învia la învierea din ziua de pe urmă.
25 Isus i-a zis:
– Eu sunt învierea şi viaţa. Cel ce crede în Mine va trăi chiar dacă moare. 26 Şi oricine trăieşte şi crede în Mine nu va muri niciodată. Crezi lucrul acesta?
27 Ea I-a răspuns:
– Da, Doamne, cred că Tu eşti Cristosul, Fiul lui Dumnezeu, Cel Care urma să vină în lume!
28 Şi spunând aceasta, s-a dus şi a chemat-o pe Maria, sora ei, zicându-i în şoaptă: „A sosit Învăţătorul şi te cheamă!“ 29 Cum a auzit aceasta, Maria s-a ridicat repede şi s-a dus la El. 30 Isus încă nu intrase în sat, ci era tot în locul unde-L întâmpinase Marta. 31 Iudeii care erau cu ea în casă şi o consolau, când au văzut că Maria se ridică repede şi iese, au urmat-o, crezând că se duce la mormânt, ca să plângă acolo. 32 Maria, când a ajuns unde era Isus şi L-a văzut, a căzut la picioarele Lui şi I-a zis: „Doamne, dacă ai fi fost aici, n-ar fi murit fratele meu!“ 33 Isus, când a văzut-o plângând, pe ea şi pe iudeii care veniseră cu ea, s-a înfiorat[e] în duh şi s-a tulburat. 34 A întrebat:
– Unde l-aţi pus?
Ei I-au răspuns:
– Doamne, vino şi vezi!
35 Isus a început să plângă.[f] 36 Atunci iudeii au zis: „Iată cât de mult îl iubea!“ 37 Însă unii dintre ei ziceau: „El, Care a deschis ochii orbului, nu putea face ca nici omul acesta să nu moară?“
Învierea lui Lazăr
38 Isus s-a înfiorat din nou în Sine şi S-a dus la mormânt, care era o peşteră la intrarea căreia fusese pusă o piatră. 39 Isus a zis: „Daţi la o parte piatra!“ Marta, sora celui mort, I-a zis:
– Doamne, deja miroase urât, căci este mort de patru zile!
40 Isus i-a zis:
– Nu ţi-am spus că, dacă crezi, vei vedea slava lui Dumnezeu?
41 Au dat deci piatra la o parte. Isus Şi-a ridicat ochii şi a zis: „Tată, Îţi mulţumesc că M-ai ascultat[g]! 42 Ştiam că întotdeauna Mă asculţi, dar am spus aceasta din pricina mulţimii care stă împrejur, pentru ca ei să creadă că Tu M-ai trimis.“ 43 După ce a spus acestea, a strigat cu glas tare: „Lazăr, vino afară!“ 44 Mortul a ieşit cu picioarele şi mâinile legate cu fâşii de pânză şi cu faţa înfăşurată într-un ştergar. Isus le-a zis: „Dezlegaţi-l şi lăsaţi-l să meargă!“
Uneltire împotriva lui Isus
45 Mulţi dintre iudeii care au venit la Maria şi care au văzut ce a făcut Isus, au crezut în El. 46 Dar unii dintre ei s-au dus la farisei şi le-au spus ce făcuse Isus. 47 Conducătorii preoţilor şi fariseii au adunat Sinedriul[h] şi au zis:
– Ce să facem? Omul Acesta face multe semne. 48 Dacă-L lăsăm să continue aşa, toţi vor crede în El şi vor veni romanii şi ne vor nimici atât locul[i], cât şi neamul!
49 Însă unul dintre ei, Caiafa[j], care era mare preot în anul acela, le-a zis:
– Voi nu ştiţi nimic! 50 Nu vă daţi seama că este mai de folos pentru voi să moară un singur om pentru popor şi să nu piară întregul neam?!
51 Dar nu a spus lucrul acesta de la el, ci, fiind mare preot în anul acela, a profeţit că Isus urma să moară pentru neam 52 şi nu numai pentru neam, ci şi ca să-i adune laolaltă[k] pe copiii lui Dumnezeu cei risipiţi. 53 Aşadar, din ziua aceea au plănuit să-L omoare.
54 Ca urmare, Isus nu mai umbla pe faţă printre iudei, ci a plecat de acolo în regiunea din apropierea pustiei, într-o cetate numită Efraim, şi a rămas acolo cu ucenicii.
55 Paştele iudeilor era aproape şi mulţi din ţinutul acela se suiau la Ierusalim înainte de Paşte ca să se curăţească. 56 Ei Îl căutau pe Isus şi-şi spuneau unii altora, în timp ce stăteau în Templu: „Ce credeţi? Nu va veni la sărbătoare?“ 57 Dar conducătorii preoţilor şi fariseii dăduseră poruncă ca, dacă cineva ştie unde este, să le dea de ştire, astfel încât să-L poată aresta.
Footnotes
- Ioan 11:8 Vezi nota de la 1:38
- Ioan 11:16 Atât Toma (aramaică), cât şi Didimus (greacă), înseamnă Geamăn
- Ioan 11:17 Iudeii din sec. I d.Cr. credeau că sufletul rămâne lângă decedat timp de trei zile după moarte, în cele trei zile existând speranţa reîntoarcerii în trup, după cele trei zile nemaiexistând nici o speranţă
- Ioan 11:18 O stadie (gr.: stadion) măsura aproximativ 185 m; 15 stadii erau aproximativ 3 km
- Ioan 11:33 Sau: a fost cuprins de indignare; şi în v. 38
- Ioan 11:35 Sau: Lui Isus I-au dat lacrimile; termenul grecesc exprimă un plâns tăcut, un suspin, spre deosebire de cel care se referă la plânsul Mariei şi al iudeilor, care exprimă un plâns zgomotos, un vaiet
- Ioan 11:41 Sau: că M-ai auzit; şi în v. 42
- Ioan 11:47 Aram.: Sanhedrin, care înseamnă Adunare; desemna atât o curte de justiţie locală, întrunindu-se în oraşe şi numărând 23 de membri (sanhedrine mici), cât şi curtea supremă de justiţie, care se întrunea în Ierusalim şi număra 71 de membri (Marele Sanhedrin)
- Ioan 11:48 Cu referire la Templu sau cu referire la Ierusalim
- Ioan 11:49 Mare preot între 18-36 d.Cr.
- Ioan 11:52 Lit.: să-i adune într-unul singur
Biblija: suvremeni hrvatski prijevod (SHP) © 2019 Bible League International
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.