Tot astfel, cei din Sodoma şi Gomora şi cei din cetăţile dimprejur, care s-au dedat la perversităţi în acelaşi fel ca aceştia şi s-au dus după trupul altora, sunt arătaţi acum ca exemplu, suferind pedeapsa unui foc veşnic.

Tot aşa, aceşti visători îşi pângăresc trupurile, resping autoritatea şi îi batjocoresc pe cei glorioşi[a]. Însă nici arhanghelul Mihail, când i se împotrivea diavolului[b] şi se certa cu el pentru trupul lui Moise, n-a îndrăznit să aducă împotriva lui o acuzaţie batjocoritoare, ci doar a zis: „Domnul să te mustre!“[c]

Read full chapter

Footnotes

  1. Iuda 1:8 Cu referire la îngeri, fie la cei buni (sensul ar fi că aceşti oameni dispreţuiesc orice fel de autoritate), fie la cei răi
  2. Iuda 1:9 Gr.: diabolos, care înseamnă bârfitor, defăimător, calomniator
  3. Iuda 1:9 Unii dintre Părinţii Bisericii sunt de părere că Iuda face referire aici la o carte apocrifă (cf. apocrif, „ascuns“, „tainic“, cărţi de provenienţă creştină sau gnostică care n-au fost acceptate ca texte inspirate, ci, mai mult, au fost dovedite ca fiind eretice, cărţi care încercau să completeze anumite informaţii care lipseau din cărţile canonice), numită Înălţarea lui Moise; faptul că Iuda face referire la această carte nu înseamnă că aceasta era considerată a fi inspirată, deoarece şi Pavel citează din poeţii greci pentru a-şi susţine argumentele (vezi F.A. 17:28)