37 Când a auzit împăratul^(A) Ezechia cuvintele acestea, şi-a sfâşiat hainele, s-a acoperit cu un sac şi s-a dus în Casa Domnului. ² A trimis pe Eliachim, căpetenia casei împăratului, pe Şebna, logofătul, şi pe cei mai bătrâni dintre preoţi, acoperiţi cu saci, la prorocul Isaia, fiul lui Amoţ. ³ Şi i-au zis: „Aşa vorbeşte Ezechia: ‘Ziua aceasta este o zi de necaz, de pedeapsă şi de ocară, căci copiii sunt aproape să iasă din pântecele mamei lor, şi totuşi mamele n-au putere să nască. ⁴ Poate că Domnul Dumnezeul tău a auzit cuvintele lui Rabşache, pe care l-a trimis împăratul Asiriei, stăpânul său, să batjocorească pe Dumnezeul cel viu şi poate că Domnul, Dumnezeul tău, îl va pedepsi pentru cuvintele pe care le-a auzit. Înalţă dar o rugăciune pentru rămăşiţa care a mai rămas’.” ⁵ Slujitorii împăratului Ezechia s-au dus deci la Isaia. ⁶ Şi Isaia le-a zis: „Iată ce veţi spune stăpânului vostru: ‘Aşa vorbeşte Domnul: «Nu te înspăimânta de cuvintele pe care le-ai auzit şi prin care M-au batjocorit slujitorii împăratului Asiriei. ⁷ Căci voi pune în el un duh de aşa fel încât, la o veste pe care o va primi, se va întoarce în ţara lui şi-l voi face să cadă ucis de sabie în ţara lui».’ ” ⁸ Rabşache, la întoarcere, a găsit pe împăratul Asiriei luptând împotriva Libnei, căci aflase de plecarea lui din Lachis. ⁹ Atunci împăratul Asiriei a primit o veste despre Tirhaca, împăratul Etiopiei, prin care i se spunea: „El a pornit să-ţi facă război”. Cum a auzit lucrul acesta, a trimis soli la Ezechia, zicându-le: ¹⁰ „Aşa să vorbiţi lui Ezechia, împăratul lui Iuda: ‘Nu te lăsa amăgit de Dumnezeul tău, în care te încrezi şi zici: «Ierusalimul nu va fi dat în mâinile împăratului Asiriei». ¹¹ Căci ai auzit ce au făcut împăraţii Asiriei tuturor ţărilor şi cum le-au nimicit cu desăvârşire. Şi tu să fii izbăvit? ¹² Oare dumnezeii neamurilor pe care le-au nimicit părinţii mei, le-au izbăvit ei, şi anume: Gozanul, Haranul, Reţef şi fiii lui Eden, care sunt la Telasar? ¹³ Unde este împăratul Hamatului^(B), împăratul Arpadului şi împăratul cetăţii Sefarvaim, Hena şi Iva?’ ” ¹⁴ Ezechia a luat scrisoarea din mâna solilor şi a citit-o. Apoi s-a suit la Casa Domnului, a întins-o înaintea Domnului, ¹⁵ şi i-a făcut următoarea rugăciune: ¹⁶ „Doamne al oştirilor, Dumnezeul lui Israel, care şezi pe heruvimi! Tu eşti singurul Dumnezeu al tuturor împărăţiilor pământului! Tu ai făcut cerurile şi pământul! ¹⁷ Doamne, pleacă-Ţi^(C) urechea şi ascultă! Doamne, deschide-Ţi ochii şi priveşte! Auzi toate cuvintele pe care le-a trimis Sanherib, ca să batjocorească pe Dumnezeul cel viu! ¹⁸ Este adevărat, Doamne, că împăraţii Asiriei au pustiit toate ţările şi ţările lor ¹⁹ şi că au aruncat în foc pe dumnezeii lor, dar ei nu erau dumnezei, ci erau lucrări făcute de mâinile omului, de lemn şi de piatră. De aceea i-au nimicit. ²⁰ Acum, Doamne, Dumnezeul nostru, izbăveşte-ne din mâna lui Sanherib, ca toate împărăţiile pământului să ştie că numai Tu, Doamne, eşti Dumnezeu!” ²¹ Atunci Isaia, fiul lui Amoţ, a trimis să spună lui Ezechia: „Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: ‘Am auzit rugăciunea pe care Mi-ai făcut-o cu privire la Sanherib, împăratul Asiriei. ²² Iată cuvântul pe care l-a rostit Domnul împotriva lui: Fecioara, fiica Sionului, te dispreţuieşte şi îşi bate joc de tine; fata Ierusalimului dă din cap după tine. ²³ Pe cine ai batjocorit şi ai ocărât tu? Împotriva cui ţi-ai ridicat glasul şi ţi-ai îndreptat ochii? Împotriva Sfântului lui Israel; ²⁴ prin slujitorii tăi tu ai batjocorit pe Domnul şi ai zis: «Cu mulţimea carelor mele, m-am suit pe vârful munţilor, pe coastele Libanului, şi voi tăia cedrii lui cei mai înalţi, cei mai frumoşi chiparoşi ai lui, şi voi ajunge pe culmea cea mai înaltă, în pădurea lui care este ca un pomăt. ²⁵ Am săpat izvoare şi am băut din apele lor, şi cu talpa picioarelor mele voi seca toate râurile Egiptului.» ²⁶ Dar n-ai auzit că am pregătit aceste lucruri de demult şi că le-am hotărât din vremuri străvechi? Acum însă am dat voie să se împlinească, pentru ca să prefaci cetăţi tari în nişte mormane de dărâmături. ²⁷ Şi locuitorii lor sunt neputincioşi, înspăimântaţi şi uluiţi: sunt ca iarba de pe câmp şi verdeaţa fragedă, ca iarba de pe acoperişuri şi ca grâul care se usucă înainte de a da în spic. ²⁸ Dar Eu ştiu când stai jos, când ieşi afară, când intri şi când eşti mânios împotriva Mea. ²⁹ Deci, pentru că eşti mânios împotriva Mea şi mândria ta a ajuns până la urechile Mele, voi pune veriga^(D) Mea în nările tale şi zăbala Mea între buzele tale şi te voi face să te întorci pe drumul pe care ai venit.’ ³⁰ Şi acesta să-ţi fie semnul, Ezechia: anul acesta veţi mânca ce va creşte singur de la sine şi în al doilea an, ce va răsări din aceasta, dar în al treilea an, veţi semăna, veţi secera, veţi sădi vii şi veţi mânca din rodul lor. ³¹ Şi ce va mai scăpa din casa lui Iuda şi ce va mai rămâne iarăşi va prinde rădăcini dedesubt şi va aduce rod deasupra. ³² Căci din Ierusalim va ieşi o rămăşiţă şi din muntele Sionului, cei izbăviţi. Iată ce va face râvna^(E) Domnului oştirilor. ³³ De aceea, aşa vorbeşte Domnul despre împăratul Asiriei: ‘El nu va intra în cetatea aceasta, nu va arunca săgeţi în ea, nu-i va sta înainte cu scuturi şi nu va ridica întărituri de şanţuri împotriva ei. ³⁴ Ci se va întoarce pe drumul pe care a venit şi nu va intra în cetatea aceasta, zice Domnul, ³⁵ căci Eu voi ocroti^(F) cetatea aceasta ca s-o scap, din pricina Mea şi din pricina robului Meu David!’ ” ³⁶ Îngerul^(G) Domnului a ieşit şi a ucis în tabăra asirienilor o sută optzeci şi cinci de mii de oameni. Şi, când s-au sculat dimineaţa, iată că toţi aceştia erau nişte trupuri moarte. ³⁷ Atunci Sanherib, împăratul Asiriei, şi-a ridicat tabăra, a plecat şi s-a întors, şi a rămas la Ninive. ³⁸ Şi, pe când stătea cu faţa la pământ, rugându-se în casa lui Nisroc, dumnezeul său, fiii săi Adramalec şi Şareţer l-au lovit cu sabia şi au fugit în ţara Ararat. Şi în locul lui a domnit fiul său Esar-Hadon.