«Cum a încetat asupritorul!
    Cum a încetat furia^[a] lui!
⁵ Domnul a frânt toiagul celor răi
    şi sceptrul conducătorilor,
⁶ pe cel ce, cu mânie, lovea popoarele
    cu lovituri fără sfârşit,
pe cel ce, cu mânie, stăpânea neamurile,
    persecutându-le fără cruţare.
⁷ Întreg pământul se bucură de odihnă şi pace
    şi toţi oamenii izbucnesc în cântece de bucurie.
⁸ Până şi chiparoşii şi cedrii din Liban
    se bucură de tine şi zic:
‘De când te afli trântit jos,
    nimeni nu vine să ne mai taie!’

⁹ Locuinţa Morţilor de jos e stârnită
    să te întâmpine la sosire.
Ea trezeşte sufletele morţilor ca să te salute, –
    pe toţi cei ce au fost conducători ai pământului, –
îi ridică de pe tronurile lor
    pe toţi cei ce au fost împăraţi ai neamurilor.
¹⁰ Toţi vor vorbi
    şi-ţi vor spune:
‘Acum ai ajuns şi tu la fel de slab ca şi noi;
    ai devenit ca noi!’
¹¹ Fala ta este coborâtă în Locuinţa Morţilor,
    împreună cu sunetul harfelor tale.
Larvele îţi sunt aşternut,
    iar viermii îţi sunt învelitoare.

¹² Cum ai căzut din ceruri,
    luceafăr strălucitor, fiu al zorilor!
Cum ai fost doborât la pământ,
    tu, asupritorul neamurilor!
¹³ Tu ai zis în inima ta:
    ‘Mă voi înălţa la cer;
îmi voi ridica tronul
    mai presus de stelele lui Dumnezeu!
Voi şedea pe muntele adunării,
    pe înălţimile din nord!^[b]
14 Mă voi înălţa deasupra norilor,
    şi mă voi face asemenea Celui Preaînalt!’
¹⁵ Dar ai fost coborât în Locuinţa Morţilor,
    în adâncimile gropii.

¹⁶ Cei ce te văd te privesc cu luare-aminte
    şi-şi zic:
‘Acesta să fie omul care a făcut pământul să tremure,
    care a zguduit împărăţiile,
¹⁷ care a făcut lumea să se asemene cu un pustiu,
    care i-a răsturnat cetăţile
        şi n-a lăsat pe prizonieri să se întoarcă acasă?’

¹⁸ Toţi împăraţii neamurilor,
    toţi se odihnesc în cinste,
        fiecare în mormântul său,
¹⁹ dar tu eşti aruncat afară din mormântul tău,
    ca o ramură dispreţuită,
acoperit cu cei ucişi,
    cu cei străpunşi de sabie,
cu cei coborâţi în adâncimile gropii,
    eşti ca un hoit călcat în picioare.
²⁰ Tu nu te vei alătura lor în mormânt,
    pentru că ţi-ai distrus ţara
        şi ţi-ai ucis poporul.»

Urmaşii^[c] celor ce fac răul
    nu vor mai fi pomeniţi vreodată!
²¹ Pregătiţi măcelul fiilor săi,
    datorită vinovăţiei părinţilor lor!
Să nu se mai ridice vreodată să moştenească ţara
    şi să acopere faţa pământului cu cetăţi.
²² «Mă voi ridica împotriva lor!»,
    rosteşte Domnul Oştirilor.
«Voi şterge numele Babilonului şi pe supravieţuitorii lui,
    voi şterge sămânţa şi pe urmaşii lui!», rosteşte Domnul.
²³ «Voi face din el un loc pentru bufniţe
    şi o mlaştină
şi îl voi mătura cu mătura nimicirii!»,
    rosteşte Domnul Oştirilor.

«Cum am plănuit, aşa va fi!
    Cum am hotărât, aşa se va întâmpla!
²⁵ Îl voi zdrobi pe asirian în ţara Mea
    şi pe munţii Mei îl voi călca în picioare.
Jugul lui va fi luat de peste cei din poporul Meu
    şi povara lui va fi îndepărtată de pe umerii lor.»

²⁶ Acesta este planul făcut pentru întreaga lume;
    aceasta este mâna întinsă peste toate neamurile.
²⁷ Căci Domnul Oştirilor a întocmit acest plan; cine l-ar putea strica?
    Mâna Sa este întinsă; cine o va putea întoarce?“

²⁹ „Nu vă bucuraţi, voi toţi, filistenilor,
    pentru că s-a frânt toiagul care vă lovea!
Căci o viperă va ieşi din rădăcina şarpelui
    şi un balaur zburător va fi rodul ei.
³⁰ În timp ce întâiul născut al săracului va găsi păşune,
    iar cel nevoiaş se va culca în siguranţă,
pe rădăcina ta o voi ucide prin foame;
    da, de foame îţi va muri rămăşiţa!
³¹ Jeleşte-te, poartă! Plângi, cetate!
    Înmuiaţi-vă, filistenilor, cu toţii!
Căci un nor de fum vine din nord,
    şi rândurile oştirii sunt strânse.
³² Ce li se va răspunde trimişilor acelui neam?
    «Domnul a întemeiat Sionul,
        iar cei nevoiaşi din poporul Său vor găsi refugiu în el.»“