Isaia 8-33

Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014

Prăbuşirea Siriei şi a lui Israel

8 Domnul mi-a zis: „Ia o tablă mare şi scrie^(A) pe ea aşa, ca să se înţeleagă: ‘Grăbeşte-te de prădează, aruncă-te asupra prăzii.’ ² Am luat cu mine nişte martori vrednici de credinţă: pe preotul Urie^(B) şi pe Zaharia, fiul lui Berechia. ³ M-am apropiat de prorociţă. Ea a zămislit şi a născut un fiu. Apoi, Domnul mi-a zis: ‘Pune-i numele Maher-Şalal-Haş-Baz. (Grăbeşte de prădează, aruncă-te asupra prăzii.)’ ⁴ Căci^(C), înainte ca să ştie copilul să spună: ‘tată’ şi ‘mamă’ se vor lua dinaintea împăratului Asiriei bogăţiile^(D) Damascului şi prada Samariei.” ⁵ Domnul mi-a vorbit iarăşi şi mi-a zis: ⁶ „Pentru că poporul acesta a dispreţuit apele din Siloe^(E), care curg lin, şi s-a bucurat de^(F) Reţin şi de fiul lui Remalia, ⁷ iată, Domnul va trimite împotriva lor apele puternice şi mari ale Râului (Eufrat), adică pe împăratul^(G) Asiriei cu toată puterea lui; pretutindeni el va ieşi din albia lui şi se va vărsa peste malurile lui; ⁸ va pătrunde în Iuda, va da peste maluri, va năvăli şi va^(H) ajunge până la gât. Iar aripile întinse ale oastei lui vor umple întinderea ţării tale, Emanuele^(I)! ⁹ Scoateţi strigăte^(J) de război cât voiţi, popoare, căci tot veţi fi zdrobite; luaţi aminte, toţi cei ce locuiţi departe! Pregătiţi-vă oricât de luptă, căci tot veţi fi zdrobiţi. Pregătiţi-vă oricât de luptă, căci tot veţi fi zdrobiţi. ¹⁰ Faceţi la planuri^(K) cât voiţi, căci nu se va alege nimic de ele! Luaţi hotărâri cât voiţi, căci^(L) vor fi fără urmări! Căci^(M) Dumnezeu este cu noi (Emanuel).” ¹¹ Aşa mi-a vorbit Domnul când m-a apucat mâna Lui şi m-a înştiinţat să nu umblu pe calea poporului acestuia: ¹² „Nu numiţi uneltire tot ce numeşte poporul^(N) acesta uneltire şi^(O) nu vă temeţi de ce se teme el, nici nu vă speriaţi! ¹³ Sfinţiţi însă pe^(P) Domnul oştirilor. De El^(Q) să vă temeţi şi să vă înfricoşaţi. ¹⁴ Şi atunci El^(R) va fi un locaş sfânt, dar şi o piatră^(S) de poticnire, o stâncă de păcătuire pentru cele două case ale lui Israel, un laţ şi o cursă pentru locuitorii Ierusalimului! ¹⁵ Mulţi se^(T) vor poticni, vor cădea şi se vor sfărâma, vor da în laţ şi vor fi prinşi. – ¹⁶ Înveleşte această mărturie, pecetluieşte această descoperire între ucenicii Mei.” ¹⁷ Eu nădăjduiesc în Domnul, care Îşi ascunde^(U) Faţa de casa lui Iacov. În El îmi pun încrederea^(V). ¹⁸ Iată^(W), eu şi copiii pe care mi i-a dat Domnul suntem^(X) nişte semne şi nişte minuni în Israel, din partea Domnului oştirilor, care locuieşte pe Muntele Sionului. ¹⁹ Dacă vi se zice însă: „Întrebaţi^(Y) pe cei ce cheamă morţii şi pe cei ce spun viitorul, care şoptesc^(Z) şi bolborosesc!”, răspundeţi: „Nu va întreba oare un popor pe Dumnezeul său? Va întreba el pe^(AA) cei morţi pentru cei vii? ²⁰ La^(AB) lege şi la mărturie!” Căci dacă nu vor vorbi aşa, nu^(AC) vor mai răsări zorile pentru poporul acesta. ²¹ El va pribegi prin ţară apăsat şi flămând şi, când îi va fi foame, se va mânia, şi va huli^(AD) pe Împăratul şi Dumnezeul lui, apoi fie că va ridica ochii în sus, ²² fie că se va^(AE) uita spre pământ, iată, nu va fi decât necaz, negură, nevoie neagră şi se va vedea izgonit în întuneric^(AF) beznă.

9 Totuşi întunericul^(AG) nu va împărăţi veşnic pe pământul în care acum este necaz. După cum în vremurile^(AH) trecute a acoperit cu ocară ţara lui Zabulon şi ţara lui Neftali, în^(AI) vremurile viitoare va acoperi cu slavă ţinutul de lângă mare, ţara de dincolo de Iordan, Galileea neamurilor. ² Poporul^(AJ), care umbla în întuneric, vede o mare lumină; peste cei ce locuiau în ţara umbrei morţii răsare o lumină. ³ Tu înmulţeşti poporul, îi dai mari bucurii, şi el se bucură înaintea Ta, cum se bucură la seceriş, cum se veseleşte la^(AK) împărţirea prăzii. ⁴ Căci jugul care apăsa asupra lui, toiagul^(AL) care-i lovea spinarea, nuiaua celui ce-l asuprea, le-ai sfărâmat, ca în ziua lui Madian^(AM). ⁵ Căci orice încălţăminte purtată în învălmăşeala luptei şi orice haină de război tăvălită în sânge vor^(AN) fi aruncate în flăcări, ca să fie arse de foc. ⁶ Căci^(AO) un Copil ni S-a născut, un Fiu^(AP) ni s-a dat şi domnia^(AQ) va fi pe umărul Lui; Îl vor numi: Minunat^(AR), Sfetnic, Dumnezeu^(AS) tare, Părintele veşniciilor, Domn^(AT) al păcii. ⁷ El va face ca domnia Lui să crească şi o pace fără^(AU) sfârşit va da scaunului de domnie al lui David şi împărăţiei lui, o va întări şi o va sprijini prin judecată şi neprihănire, de acum şi-n veci de veci. Iată ce va face râvna^(AV) Domnului oştirilor.

Împotriva lui Israel

⁸ Domnul trimite un cuvânt împotriva lui Iacov: cuvânt care cade asupra lui Israel. ⁹ Tot poporul va avea cunoştinţă de el, Efraim şi locuitorii Samariei, care spun cu mândrie şi îngâmfare: ¹⁰ „Au căzut nişte cărămizi, dar vom zidi cu pietre cioplite, au fost tăiaţi nişte smochini din Egipt, dar îi vom înlocui cu cedri.” ¹¹ De aceea Domnul va ridica împotriva lor pe vrăjmaşii lui Reţin şi va stârni pe vrăjmaşii lor: ¹² pe sirienii de la răsărit, pe filistenii de la apus, şi vor mânca pe Israel cu gura plină; cu^(AW) toate acestea, mânia Lui nu se potoleşte şi mâna Lui este tot întinsă. ¹³ Căci nici poporul^(AX) nu se întoarce la Cel ce-l loveşte şi nu caută pe Domnul oştirilor. ¹⁴ De aceea Domnul va smulge din Israel capul şi coada, ramura de finic şi trestia, într-o^(AY) singură zi. ¹⁵ (Bătrânul şi dregătorul sunt capul, şi prorocul care învaţă pe oameni minciuni este coada.) ¹⁶ Cei ce povăţuiesc^(AZ) pe poporul acesta îl duc în rătăcire şi cei ce se lasă povăţuiţi de ei sunt pierduţi. ¹⁷ De aceea nici Domnul n-ar putea să se bucure de tinerii^(BA) lor, nici să aibă milă de orfanii şi văduvele lor, căci toţi^(BB) sunt nişte nelegiuiţi şi nişte răi şi toate gurile lor spun mişelii. Cu toate^(BC) acestea, mânia Lui nu se potoleşte şi mâna Lui este tot întinsă. ¹⁸ Căci răutatea arde^(BD) ca un foc, care mănâncă mărăcini şi spini, aprinde desişul pădurii, din care se înalţă stâlpi de fum. ¹⁹ De mânia Domnului oştirilor, ţara parcă ar fi aprinsă^(BE) şi poporul este ca ars de foc; nimeni^(BF) nu cruţă pe fratele său, ²⁰ fiecare jefuieşte în dreapta şi rămâne flămând, mănâncă în stânga şi^(BG) nu se satură. La urmă îşi mănâncă fiecare^(BH) carnea braţului său: ²¹ Manase mănâncă pe Efraim, Efraim pe Manase şi amândoi, împreună, pe Iuda. Cu toate^(BI) acestea, mânia Lui nu se potoleşte şi mâna Lui este tot întinsă.

10 Vai de cei ce rostesc^(BJ) hotărâri nelegiuite şi de cei ce scriu porunci nedrepte, ² ca să nu facă dreptate săracilor şi să răpească dreptul nenorociţilor poporului Meu, ca să facă pe văduve prada lor şi să jefuiască pe orfani! ³ „Ce^(BK) veţi face voi în ziua pedepsei^(BL), şi a pieirii, care va veni din depărtare peste voi? La cine veţi fugi după ajutor, şi unde vă veţi lăsa bogăţia?” ⁴ Unii vor fi îngenuncheaţi între cei prinşi în război, iar alţii vor cădea între cei morţi. Cu^(BM) toate acestea, mânia Lui nu se potoleşte şi mâna Lui tot întinsă este.

Asirianul smerit. Vremurile lui Mesia

⁵ „Vai de asirian – zice Domnul – nuiaua mâniei Mele, care poartă în mână toiagul urgiei Mele! ⁶ I-am dat drumul împotriva unui neam^(BN) nelegiuit, l-am trimis^(BO) împotriva unui popor pe care sunt mâniat, ca să-l prădeze şi să-l jefuiască, să-l calce în picioare ca noroiul de pe uliţe. ⁷ Dar^(BP) el nu judecă aşa şi nu acesta este gândul inimii lui, ci el nu se gândeşte decât să nimicească, decât să prăpădească neamurile cu grămada. ⁸ Căci^(BQ) el zice: ‘Nu sunt voievozii mei tot atâţia împăraţi? ⁹ Nu s-a întâmplat cu Calno^(BR) la fel ca^(BS) şi cu Carchemişul? Nu s-a întâmplat cu Hamatul ca şi cu Arpadul? Nu s-a întâmplat Samariei la fel ca^(BT) Damascului? ¹⁰ După cum mâna mea a pus stăpânire pe împărăţiile idolilor (unde erau mai multe icoane decât la Ierusalim şi în Samaria), ¹¹ cum am făcut Samariei şi idolilor ei, nu voi face şi Ierusalimului şi icoanelor lui?’ ¹² Dar, după ce Domnul Îşi va împlini toată lucrarea pe^(BU) Muntele Sionului şi la Ierusalim, voi^(BV) pedepsi – zice Domnul – pe împăratul Asiriei pentru rodul inimii lui îngâmfate şi pentru trufia privirilor lui semeţe, ¹³ căci^(BW) el a zis: ‘Prin puterea mâinii mele am făcut aceste lucruri şi prin înţelepciunea mea, căci sunt priceput; am împins înapoi hotarele popoarelor şi le-am jefuit vistieriile şi, ca un viteaz, am dat jos pe cei ce şedeau pe scaunele lor de domnie; ¹⁴ am pus mâna^(BX) pe bogăţiile popoarelor, ca pe un cuib, şi, cum se strâng nişte ouă părăsite, aşa am strâns eu tot pământul: niciunul n-a mişcat vreo aripă, nici n-a deschis ciocul ca să ciripească.’ – ¹⁵ ‘Se făleşte^(BY) oare securea împotriva celui ce se slujeşte de ea? Sau se mândreşte fierăstrăul faţă de cel ce-l mânuieşte? Ca şi cum nuiaua ar mişca pe cel ce o ridică, parcă toiagul ar ridica pe cel ce nu este de lemn!’ ” ¹⁶ De aceea Domnul, Dumnezeul oştirilor, va trimite ofilirea prin războinicii^(BZ) lui cei voinici şi între aleşii lui va izbucni un pârjol, ca pârjolul unui foc. ¹⁷ Lumina lui Israel se va preface în foc şi Sfântul lui, într-o flacără care^(CA) va mistui şi va arde spinii şi mărăcinii lui, într-o zi. ¹⁸ Va arde, trup şi suflet, strălucirea pădurii şi a câmpiilor^(CB) lui, de va fi ca un bolnav care cade în leşin. ¹⁹ Ceilalţi copaci din pădurea lui vor putea fi număraţi, şi un copil le-ar putea scrie numărul. ²⁰ În ziua aceea, rămăşiţa lui Israel şi cei scăpaţi din casa lui Iacov nu^(CC) se vor mai sprijini pe cel ce îi lovea, ci se vor sprijini cu încredere pe Domnul, Sfântul lui Israel. ²¹ O rămăşiţă^(CD), rămăşiţa lui Iacov, se va întoarce la Dumnezeul cel puternic. ²² Chiar^(CE) dacă poporul tău, Israele, ar fi ca nisipul mării, totuşi numai^(CF) o rămăşiţă se va întoarce, căci nimicirea^(CG) este hotărâtă, făcând să se reverse dreptatea. ²³ Şi^(CH) nimicirea aceasta, care a fost hotărâtă, Domnul, Dumnezeul oştirilor, o va aduce la îndeplinire în toată ţara. ²⁴ Totuşi, aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul oştirilor: „Poporul Meu, care locuieşti în Sion, nu^(CI) te teme de asirian; da, el te loveşte cu nuiaua şi îşi ridică toiagul asupra ta, cum făceau egiptenii^(CJ). ²⁵ Dar^(CK), peste puţină vreme, pedeapsa^(CL) va înceta şi mânia Mea se va întoarce împotriva lui, ca să-l nimicescă.” ²⁶ Domnul oştirilor va învârti biciul^(CM) împotriva lui, cum a lovit pe Madian^(CN) la stânca Oreb, şi Îşi va mai ridica toiagul^(CO) odată asupra mării, ca odinioară în Egipt. ²⁷ În ziua aceea, se^(CP) va lua povara lui de pe umărul tău şi jugul lui de pe gâtul tău, ba încă jugul va crăpa de grăsime^(CQ). ²⁸ El vine asupra Aiatului, străbate Migronul, îşi lasă calabalâcul la Micmaş. ²⁹ Trec trecătoarea^(CR), se culcă la Gheba^(CS); Rama tremură, Ghibea lui Saul o ia la fugă. ³⁰ Ridică-ţi glasul, fiica^(CT) Galimului! Ia seama, Lais^(CU)! „Vai^(CV) de tine, Anatot!” ³¹ Madmena^(CW) se împrăştie, locuitorii din Ghebim fug. ³² Încă o zi de oprire la^(CX) Nob, şi ameninţă^(CY) cu mâna lui muntele fiicei^(CZ) Sionului, dealul Ierusalimului. ³³ Iată, Domnul, Dumnezeul oştirilor, taie crăcile cu putere; cei^(DA) mai mari sunt tăiaţi, cei mai înalţi sunt doborâţi. ³⁴ Dă jos cu fierul crângul pădurii şi Libanul cade sub mâna Celui Puternic.

11 Apoi, o Odraslă va^(DB) ieşi din tulpina lui Isai^(DC) şi un^(DD) Vlăstar va da din rădăcinile lui. ² Duhul^(DE) Domnului Se va odihni peste El, duh de înţelepciune şi de pricepere, duh de sfat şi de tărie, duh de cunoştinţă şi de frică de Domnul. ³ Plăcerea Lui va fi frica de Domnul; nu va judeca după înfăţişare, nici nu va hotărî după cele auzite, ⁴ ci^(DF) va judeca pe cei săraci cu dreptate şi va hotărî cu nepărtinire asupra nenorociţilor ţării; va lovi^(DG) pământul cu toiagul cuvântului Lui şi cu suflarea buzelor Lui va omorî pe cel rău. ⁵ Neprihănirea^(DH) va fi brâul coapselor Sale şi credincioşia, brâul mijlocului Său. ⁶ Atunci, lupul va^(DI) locui împreună cu mielul şi pardosul se va culca împreună cu iedul; viţelul, puiul de leu şi vitele îngrăşate vor fi împreună şi le va mâna un copilaş; ⁷ vaca şi ursoaica vor paşte la un loc şi puii lor se vor culca împreună. Leul va mânca paie ca boul, ⁸ pruncul de ţâţă se va juca la gura bortei năpârcii şi copilul înţărcat va băga mâna în vizuina basilicului. ⁹ Nu^(DJ) se va face niciun rău şi nicio pagubă pe tot muntele Meu cel sfânt, căci pământul va fi plin^(DK) de cunoştinţa Domnului, ca fundul mării de apele care-l acopăr. ¹⁰ În^(DL) ziua aceea, Vlăstarul^(DM) lui Isai va fi ca un steag pentru popoare^(DN); neamurile se vor întoarce la El şi slava va fi locuinţa^(DO) Lui. ¹¹ În acelaşi^(DP) timp, Domnul Îşi va întinde mâna a doua oară, ca să răscumpere rămăşiţa poporului Său risipit în^(DQ) Asiria şi în Egipt, în Patros şi în Etiopia, la Elam, la Şinear şi la Hamat, şi în ostroavele mării. ¹² El va înălţa un steag pentru neamuri, va strânge pe surghiuniţii lui Israel şi va aduna pe cei^(DR) risipiţi ai lui Iuda, de la cele patru capete ale pământului. ¹³ Pizma^(DS) lui Efraim va înceta şi vrăjmaşii lui Iuda vor fi nimiciţi; Efraim nu va mai fi gelos pe Iuda, şi Iuda nu va mai fi vrăjmaş lui Efraim, ¹⁴ ci vor zbura pe umărul filistenilor la apus şi vor jefui împreună pe fiii Răsăritului. Edom^(DT) şi Moab vor fi prada mâinilor lor, şi fiii lui Amon le vor^(DU) fi supuşi. ¹⁵ Domnul va seca^(DV) limba mării Egiptului, Îşi va ridica mâna asupra Râului în mânia Lui, îl va împărţi în şapte pârâuri, aşa că îl vor^(DW) putea trece încălţaţi. ¹⁶ Şi va^(DX) fi un drum pentru rămăşiţa poporului Său, care va mai rămâne în Asiria, cum^(DY) a fost pentru Israel, în ziua când a ieşit din ţara Egiptului.

12 În^(DZ) ziua aceea vei zice: „Te laud, Doamne, căci ai fost supărat pe mine, dar mânia Ta s-a potolit şi m-ai mângâiat! ² Iată, Dumnezeu este izbăvirea mea, voi fi plin de încredere şi nu mă voi teme de nimic, căci Domnul^(EA) Dumnezeu este tăria^(EB) mea şi pricina laudelor mele şi El m-a mântuit.” ³ Veţi scoate apă^(EC) cu bucurie din izvoarele mântuirii ⁴ şi veţi zice în ziua aceea: „Lăudaţi^(ED) pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi^(EE) lucrările Lui printre popoare, pomeniţi^(EF) mărimea Numelui Lui! ⁵ Cântaţi^(EG) Domnului, căci a făcut lucruri strălucite: să fie cunoscute în tot pământul!” ⁶ Strigă^(EH) de bucurie şi veselie, locuitoare a Sionului, căci mare este în mijlocul tău Sfântul^(EI) lui Israel.

13 Prorocie^(EJ) împotriva Babilonului, descoperită lui Isaia, fiul lui Amoţ. ² Ridicaţi^(EK) un steag pe^(EL) un munte gol, înălţaţi glasul spre ei, faceţi semne^(EM) cu mâna, ca să vină la porţile asupritorilor! ³ „Am dat poruncă sfintei Mele oştiri – zice Domnul –, am chemat pe vitejii^(EN) Mei la judecata mâniei Mele, pe cei^(EO) ce se bucură de mărimea Mea.” ⁴ Un vuiet se aude pe munţi, ca vuietul de popor mult; se aude o zarvă de împărăţii, de neamuri adunate. Domnul oştirilor Îşi cercetează oastea care va da lupta. ⁵ Ei vin dintr-o ţară depărtată, de la marginea cerurilor: Domnul şi uneltele mâniei Lui vor nimici tot pământul. ⁶ Gemeţi, căci ziua^(EP) Domnului este aproape: ea^(EQ) vine ca o pustiire a Celui Atotputernic! ⁷ De aceea, toate mâinile slăbesc şi orice inimă omenească se topeşte. ⁸ Ei sunt năpădiţi de spaimă; îi apucă^(ER) chinurile şi durerile; se zvârcolesc ca o femeie în durerile naşterii; se uită unii la alţii încremeniţi; feţele lor sunt roşii ca focul. ⁹ Iată, vine Ziua^(ES) Domnului, zi fără milă, zi de mânie şi urgie aprinsă, care va preface tot pământul în pustiu şi va nimici pe toţi păcătoşii^(ET) de pe el. ¹⁰ Căci stelele cerurilor şi Orionul nu vor mai străluci; soarele se va întuneca^(EU) la răsăritul lui şi luna nu va mai lumina. ¹¹ „Voi pedepsi – zice Domnul – lumea pentru răutatea ei şi pe cei răi pentru nelegiuirile lor; voi^(EV) face să înceteze mândria celor trufaşi şi voi doborî semeţia celor asupritori. ¹² Voi face pe oameni mai rari decât aurul curat şi mai scumpi decât aurul din Ofir. ¹³ Pentru^(EW) aceasta voi clătina cerurile şi pământul se va zgudui din temelia lui, de mânia Domnului oştirilor, în ziua^(EX) mâniei Lui aprinse. ¹⁴ Atunci, ca o căprioară speriată, ca o turmă fără păstor, fiecare se^(EY) va întoarce la poporul său, fiecare va fugi în ţara lui. ¹⁵ Toţi cei ce vor fi prinşi vor fi străpunşi şi toţi cei ce vor fi apucaţi vor cădea ucişi de sabie. ¹⁶ Copiii lor vor fi zdrobiţi^(EZ) sub ochii lor, casele le vor fi jefuite şi nevestele lor vor fi necinstite. ¹⁷ Iată^(FA), aţâţ împotriva lor pe mezi, care nu se uită la argint şi nu poftesc aurul. ¹⁸ Cu arcurile lor vor doborî pe tineri şi vor fi fără milă pentru rodul pântecelor: ochiul lor nu va cruţa pe copii. ¹⁹ Şi astfel^(FB), Babilonul, podoaba împăraţilor, falnica mândrie a caldeenilor, va fi ca Sodoma^(FC) şi Gomora, pe care le-a nimicit Dumnezeu. ²⁰ El nu va mai fi locuit^(FD), nu va mai fi niciodată popor în el. Arabul nu-şi va mai întinde cortul acolo şi păstorii nu-şi vor mai ţărcui turmele acolo, ²¹ ci^(FE) fiarele pustiei îşi vor face culcuşul acolo, bufniţele îi vor umple casele, struţii vor locui acolo şi stafiile se vor juca acolo. ²² Şacalii vor urla în casele lui împărăteşti pustii şi câinii sălbatici, în casele lui de petrecere. Vremea lui este aproape^(FF) să vină şi zilele nu i se vor lungi.”

14 Căci^(FG) Domnul va avea milă de Iacov, va alege iarăşi^(FH) pe Israel şi-i va aduce iarăşi la odihnă în ţara lor; străinii^(FI) se vor alipi de ei şi se vor uni cu casa lui Iacov. ² Popoarele îi vor lua şi-i^(FJ) vor aduce înapoi la locuinţa lor, şi casa lui Israel îi va stăpâni^(FK) în ţara Domnului, ca robi şi roabe. Vor ţine astfel robi pe cei ce-i robiseră pe ei şi vor stăpâni peste asupritorii lor. ³ Iar când îţi va da Domnul odihnă după ostenelile şi frământările tale şi după aspra robie care a fost pusă peste tine, ⁴ atunci vei cânta^(FL) cântarea aceasta asupra împăratului Babilonului şi vei zice:

„Iată, asupritorul nu mai este, asuprirea^(FM) a încetat, ⁵ Domnul a frânt toiagul^(FN) celor răi, nuiaua stăpânitorilor. ⁶ Cel ce, în urgia lui, lovea popoarele cu lovituri fără răgaz, cel ce, în mânia lui, supunea neamurile este prigonit fără cruţare. ⁷ Tot pământul se bucură acum de odihnă şi pace; izbucnesc oamenii în cântece de veselie. ⁸ Până şi chiparoşii şi cedrii din Liban^(FO) se bucură de căderea ta şi zic: ‘De când ai căzut tu, nu se mai suie nimeni să ne taie!’ ⁹ Locuinţa morţilor^(FP) se mişcă până în adâncimile ei, ca să te primească la sosire, ea trezeşte înaintea ta umbrele, pe toţi mai-marii pământului, scoală de pe scaunele lor de domnie pe toţi împăraţii neamurilor. ¹⁰ Toţi iau cuvântul ca să-ţi spună: ‘Şi tu ai ajuns fără putere ca noi, şi tu ai ajuns ca noi!’ ¹¹ Strălucirea ta s-a pogorât şi ea în Locuinţa morţilor, cu sunetul alăutelor tale; aşternut de viermi vei avea şi viermii te vor acoperi. ¹² Cum^(FQ) ai căzut din cer, Luceafăr strălucitor, fiu al zorilor! Cum ai fost doborât la pământ, tu, biruitorul neamurilor! ¹³ Tu ziceai în inima ta: ‘Mă voi sui^(FR) în cer, îmi voi ridica^(FS) scaunul de domnie mai presus de stelele lui Dumnezeu; voi şedea pe muntele adunării dumnezeilor, la capătul miazănoaptei; ¹⁴ mă voi sui pe^(FT) vârful norilor, voi^(FU) fi ca Cel Preaînalt.’ ¹⁵ Dar ai fost aruncat în Locuinţa morţilor^(FV), în adâncimile mormântului! ¹⁶ Cei ce te văd se uită ţintă miraţi la tine, te privesc cu luare-aminte şi zic: ‘Acesta este omul care făcea să se cutremure pământul şi zguduia împărăţiile, ¹⁷ care prefăcea lumea în pustie, nimicea cetăţile şi nu dădea drumul prinşilor săi de război?’ ¹⁸ Toţi împăraţii neamurilor, da, toţi, se odihnesc cu cinste, fiecare în mormântul lui. ¹⁹ Dar tu ai fost aruncat departe de mormântul tău, ca o ramură dispreţuită, ca o pradă luată de la nişte oameni ucişi cu lovituri de sabie şi aruncată pe pietrele unei gropi, ca un hoit călcat în picioare. ²⁰ Tu nu eşti unit cu ei în mormânt, căci ţi-ai nimicit ţara şi ţi-ai prăpădit poporul. Nu se va mai vorbi niciodată de neamul^(FW) celor răi. ²¹ Pregătiţi măcelărirea fiilor din^(FX) pricina nelegiuirii părinţilor lor! Ca să nu se mai scoale să cucerească pământul şi să umple lumea cu cetăţi!” ²² „Eu mă voi ridica împotriva lor – zice Domnul oştirilor – şi voi şterge numele^(FY) şi urma^(FZ) Babilonului, pe fiu^(GA) şi nepot”, zice Domnul. ²³ „Voi^(GB) face din el un culcuş de arici şi o mlaştină şi îl voi mătura cu mătura nimicirii”, zice Domnul oştirilor.

Împotriva Asiriei

²⁴ Domnul oştirilor a jurat şi a zis: „Da, ce am hotărât se va întâmpla, ce am pus la cale se va împlini. ²⁵ Voi zdrobi pe asirian în ţara Mea, îl voi călca în picioare pe munţii Mei. Astfel, jugul^(GC) lui se va lua de pe ei şi povara lui va fi luată de pe umerii lor.” ²⁶ Iată hotărârea luată împotriva întregului pământ, iată mâna întinsă peste toate neamurile. ²⁷ Domnul oştirilor a luat această hotărâre^(GD). Cine I se va împotrivi? Mâna Lui este întinsă. Cine o va abate?

Împotriva filistenilor

²⁸ În anul morţii împăratului^(GE) Ahaz, a fost rostită această prorocie: ²⁹ „Nu te bucura, ţara filistenilor, că^(GF) s-a frânt toiagul care te lovea! Căci din rădăcina şarpelui va ieşi un basilic şi^(GG) rodul lui va fi un balaur zburător. ³⁰ Atunci, cei mai săraci vor putea paşte şi cei nenorociţi vor putea să locuiască liniştiţi, dar îţi voi lăsa neamul să piară de foame şi ce va mai rămâne din tine va fi omorât. ³¹ Gemi, poartă! Boceşte-te, cetate! Cutremură-te, toată ţara filistenilor! Căci un fum vine de la miazănoapte şi şirurile vrăjmaşului sunt strânse.” ³² „Şi ce va răspunde trimişilor poporului?” – „Că Domnul^(GH) a întemeiat Sionul şi că cei nenorociţi^(GI) din poporul Lui găsesc un loc de adăpost acolo.”

Împotriva Moabului

15 Prorocie^(GJ) împotriva Moabului.

Chiar în noaptea când este pustiit, Ar-Moabul^(GK) este nimicit! Chiar în noaptea când este pustiit, Chir-Moabul este nimicit!… ² Poporul se^(GL) suie la templu şi la Dibon, pe înălţimi, ca să plângă; Moabul se boceşte: pe Nebo şi pe Medeba toate^(GM) capetele sunt rase şi toate bărbile sunt tăiate. ³ Pe uliţe sunt încinşi cu saci, pe^(GN) acoperişuri şi în pieţe totul geme şi se topeşte plângând. ⁴ Hesbonul şi^(GO) Eleale ţipă de li se aude glasul până la Iahaţ, chiar şi războinicii Moabului se bocesc cu sufletul plin de groază. ⁵ Îmi plânge inima^(GP) pentru Moab, ai cărui fugari aleargă până la Ţoar, până la^(GQ) Eglat-Şelişia, căci suie, plângând, suişul^(GR) Luhitului şi scot ţipete de durere pe drumul Horonaimului. ⁶ Căci apele Nimrim^(GS) sunt pustiite, s-a uscat iarba, s-a dus verdeaţa şi nu mai este niciun fir verde. ⁷ De aceea strâng ce le mai rămâne şi îşi strămută averile dincolo de pârâul sălciilor. ⁸ Căci ţipetele înconjoară hotarele Moabului; bocetele lui răsună până la Eglaim şi urletele lui răsună până la Beer-Elim. ⁹ Apele Dimonului sunt pline de sânge, şi voi trimite peste Dimon noi nenorociri; un leu^(GT) va veni împotriva celor scăpaţi ai Moabului, împotriva rămăşiţei din ţară.

16 Trimiteţi^(GU) miei cârmuitorului ţării, trimiteţi-i din^(GV) Sela, prin pustie, la muntele fiicei Sionului! ² Ca o pasăre fugară, zgurnită din cuib, aşa vor fi fiicele Moabului la trecerea Arnonului^(GW). ³ Şi vor zice: „Sfătuieşte, mijloceşte, acoperă-ne ziua namiaza mare cu umbra ta, ca noaptea neagră, ascunde pe cei ce sunt urmăriţi, nu da pe faţă pe cei fugiţi! ⁴ Lasă să locuiască pentru o vreme la tine cei goniţi din Moab, fii un loc de scăpare pentru ei împotriva pustiitorului! Căci apăsarea va înceta, pustiirea se va sfârşi, cel ce calcă ţara în picioare va pieri. ⁵ Şi atunci, un scaun de domnie se^(GX) va întări prin îndurare şi se va vedea şezând cu credincioşie, în casa lui David, un^(GY) judecător, prieten al dreptului şi plin de râvnă pentru dreptate.” – ⁶ Auzim îngâmfarea mândrului^(GZ) Moab, fudulia şi fala lui, trufia^(HA) şi lăudăroşia lui. ⁷ De aceea geme^(HB) Moabul pentru Moab, toţi gem; suspinaţi pe dărâmăturile Chir-Haresetului^(HC), adânc mâhniţi; ⁸ căci câmpiile^(HD) Hesbonului lâncezesc; stăpânii neamurilor au sfărâmat butucii viei din^(HE) Sibma, care se întindeau până la Iaezer şi se încâlceau prin pustie: mlădiţele ei se întindeau şi treceau dincolo de mare. ⁹ De aceea plâng pentru via din Sibma, ca pentru Iaezer; vă ud^(HF) cu lacrimile mele, Hesbonule^(HG) şi Eleale! Căci peste culesul roadelor voastre şi peste secerişul vostru a căzut un strigăt de război! ¹⁰ S-a^(HH) dus bucuria şi veselia din câmpii! Şi în vii, nu mai sunt cântece, nu mai sunt veselii! Nimeni nu mai calcă vinul în teascuri. „Am făcut să înceteze strigătele de bucurie la cules. ¹¹ De aceea îmi plânge sufletul^(HI) pentru Moab ca o harpă şi inima pentru Chir-Hares. ¹² Şi, când se va arăta Moabul, obosindu-se pe înălţimi^(HJ), şi va intra în locaşul său cel sfânt să se roage, nu va putea să capete nimic!” – ¹³ Acesta este cuvântul pe care l-a rostit Domnul de multă vreme asupra Moabului. ¹⁴ Iar acum Domnul vorbeşte şi zice:

„În trei ani, ca^(HK) anii unui simbriaş, slava Moabului va fi dispreţuită, împreună cu toată această mare mulţime, şi ce va rămâne va fi puţin lucru, aproape nimic.”

Împotriva Damascului

17 Prorocie^(HL) împotriva Damascului:

„Iată, Damascul nu va mai fi o cetate, ci va ajunge un morman de dărâmături; ² cetăţile Aroerului sunt părăsite, sunt date spre păşune turmelor, care se culcă nestingherite^(HM) acolo. ³ S-a isprăvit cu cetăţuia^(HN) lui Efraim şi s-a sfârşit cu împărăţia Damascului, dar rămăşiţa Siriei va fi ca slava copiilor lui Israel – zice Domnul oştirilor. ⁴ În ziua aceea, slava lui Iacov va fi slăbită şi grăsimea^(HO) cărnii lui va pieri. ⁵ Se va^(HP) întâmpla ca atunci când strânge secerătorul grâul şi braţul lui taie spicele; da, ca la strânsul spicelor în valea Refaim; ⁶ vor^(HQ) mai rămâne doar câteva, ca la scuturatul măslinului: două, trei măsline pe vârful crengilor, patru sau cinci în ramurile cu roade”, zice Domnul, Dumnezeul lui Israel. ⁷ În ziua aceea, omul se va uita^(HR) spre Făcătorul său şi ochii i se vor întoarce spre Sfântul lui Israel; ⁸ nu se va mai uita spre altare, care sunt lucrarea mâinilor lui, şi nu va mai privi la ce au făcut degetele lui, la idolii Astarteei şi la stâlpii închinaţi soarelui. ⁹ În ziua aceea, cetăţile lui întărite vor fi ca dărâmăturile din pădure şi de pe vârful muntelui, părăsite odinioară înaintea copiilor lui Israel: va fi o pustie! ¹⁰ Căci ai uitat pe Dumnezeul^(HS) mântuirii tale şi nu ţi-ai adus aminte de Stânca scăpării tale. De aceea ţi-ai sădit răsaduri plăcute şi ai sădit butuci străini. ¹¹ Când i-ai sădit, i-ai înconjurat cu un gard şi, în curând, i-ai văzut înflorind. Dar culesul roadelor a fugit tocmai în clipa veseliei: şi durerea este fără leac. ¹² Vai, ce vuiet de popoare multe, care urlă cum^(HT) urlă marea! Ce zarvă de neamuri, care mugesc cum mugesc nişte ape puternice. ¹³ Neamurile mugesc cum mugesc apele mari… Dar când le mustră^(HU) Dumnezeu, ele fug departe, izgonite^(HV) ca pleava de pe munţi, la suflarea vântului, ca ţărâna luată de vârtej. ¹⁴ Spre seară, vine o prăpădenie neaşteptată şi până dimineaţa nu mai sunt! Iată partea celor ce ne jupoaie şi soarta celor ce ne jefuiesc.

Asupra Etiopiei

18 Vai de tine, ţară^(HW), în care răsună zăngănit de arme şi care eşti dincolo de râurile Etiopiei! ² Tu, care trimiţi soli pe mare, în corăbii de papură, care plutesc pe luciul apelor! Duceţi-vă, soli iuţi, la neamul^(HX) acela tare şi puternic, la poporul acela înfricoşat de la începutul lui, neam puternic care zdrobeşte totul şi a cărui ţară este tăiată de râuri. ³ Voi, toţi locuitori ai lumii, şi voi, locuitori ai pământului, luaţi seama când^(HY) se înalţă steagul pe munţi şi ascultaţi când sună trâmbiţa! ⁴ Căci aşa mi-a vorbit Domnul: „Eu privesc liniştit din locuinţa Mea pe căldura arzătoare a luminii soarelui şi pe aburul de rouă, în vipia secerişului. ⁵ Dar, înainte de seceriş, când cade floarea şi rodul se face aguridă, el taie îndată mlădiţele cu cosoare, ba taie chiar lăstarii şi-i aruncă…” ⁶ Şi asirienii vor fi lăsaţi astfel pradă păsărilor răpitoare din munţi şi fiarelor pământului; păsările de pradă vor petrece vara pe trupurile lor moarte, şi fiarele pământului vor ierna pe ele. ⁷ În vremea aceea, se vor aduce^(HZ) daruri de mâncare Domnului oştirilor, de poporul cel tare şi puternic, de poporul cel înfricoşat de la începutul lui, neam puternic, care zdrobeşte totul şi a cărui ţară este tăiată de râuri: vor fi aduse acolo unde locuieşte Numele Domnului oştirilor, pe Muntele Sionului.

Asupra Egiptului

19 Prorocie^(IA) împotriva Egiptului: Iată, Domnul călăreşte^(IB) pe un nor repede şi vine în Egipt. Idolii^(IC) Egiptului tremură înaintea Lui şi li se îndoaie inima egiptenilor în ei. ² „Voi înarma^(ID) pe egipteni unii împotriva altora şi se vor bate frate cu frate, prieten cu prieten, cetate cu cetate, împărăţie cu împărăţie. ³ Duhul egiptenilor va pieri din ei şi le voi nimici sfatul; atunci vor întreba pe idoli şi pe vrăjitori, pe cei ce cheamă morţii şi pe ghicitori. ⁴ Voi da Egiptul în^(IE) mâinile unui stăpân aspru şi un împărat fără milă va stăpâni peste ei, zice Domnul, Dumnezeul oştirilor.” ⁵ Apele^(IF) mării vor seca şi râul va seca şi se va usca, ⁶ râurile se vor împuţi, canalele^(IG) Egiptului vor fi goale şi uscate, pipirigul şi trestiile se vor vesteji. ⁷ Livezile Nilului de la îmbucătura râului şi toate semănăturile din valea râului se vor usca, se vor preface în ţărână şi vor pieri. ⁸ Vor geme pescarii, se vor boci toţi cei ce aruncă undiţa în râu şi cei ce întind mreje pe ape vor fi nemângâiaţi. ⁹ Cei ce lucrează inul^(IH) dărăcit şi cei ce ţes ţesături albe vor fi acoperiţi de ruşine, ¹⁰ stăpânitorii ţării vor fi întristaţi şi toţi simbriaşii vor fi cu inima amărâtă. ¹¹ În adevăr, voievozii Ţoanului^(II) au înnebunit, sfetnicii înţelepţi ai lui Faraon s-au prostit. „Cum îndrăzniţi voi să spuneţi lui Faraon: ‘Noi suntem fiii înţelepţilor, fiii străvechilor împăraţi? ¹² Unde^(IJ) sunt înţelepţii tăi?’ Să-ţi facă descoperiri dumnezeieşti şi să spună ce a hotărât Domnul oştirilor împotriva Egiptului.” ¹³ Voievozii Ţoanului au înnebunit, voievozii^(IK) Nofului s-au înşelat, căpeteniile seminţiilor duc Egiptul în rătăcire: ¹⁴ Domnul a răspândit în mijlocul lui un^(IL) duh de ameţeală, ca să facă pe egipteni să se clatine în toate faptele lor, cum se clatină un om beat şi varsă, ¹⁵ şi Egiptul nu va avea pe nimeni care să poată face ceva, nici cap^(IM), nici coadă, nici ramură de finic, nici trestie! ¹⁶ În ziua aceea, Egiptul va fi^(IN) ca o femeie: va tremura şi se va teme, văzând mişcarea mâinii Domnului oştirilor, când^(IO) o va ridica împotriva lui. ¹⁷ Chiar şi ţara lui Iuda va fi o groază pentru Egipt: cum i se va vorbi de ea, se va îngrozi din pricina hotărârii luate împotriva lui de Domnul oştirilor.

Egiptul împreună cu Asur şi Israel

¹⁸ În vremea aceea, vor fi cinci cetăţi în ţara Egiptului, care vor vorbi^(IP) limba Canaanului şi vor jura pe Domnul oştirilor: una din ele se va numi cetatea nimicirii^[a]! ¹⁹ Tot în vremea aceea va^(IQ) fi un altar pentru Domnul în ţara Egiptului şi la hotar va^(IR) fi un stâlp de aducere-aminte pentru Domnul. ²⁰ Acesta va fi pentru Domnul oştirilor un semn şi o mărturie în ţara Egiptului. Ei vor striga către Domnul din pricina asupritorilor, şi El le va trimite un mântuitor şi un apărător, care să-i izbăvească. ²¹ Atunci, Domnul Se va descoperi egiptenilor, şi egiptenii vor cunoaşte pe Domnul în ziua aceea. Vor^(IS) aduce jertfe şi daruri de mâncare, vor face juruinţe Domnului şi le vor împlini. ²² Astfel, Domnul va lovi pe egipteni, îi va lovi, dar îi va tămădui. Ei se vor întoarce la Domnul, care-i va asculta şi-i va vindeca. ²³ În aceeaşi vreme, va^(IT) fi un drum care va duce din Egipt în Asiria: asirienii se vor duce în Egipt şi egiptenii, în Asiria, şi egiptenii împreună cu asirienii vor sluji Domnului. ²⁴ Tot în vremea aceea, Israel va fi al treilea, unit cu Egiptul şi cu Asiria, ca o binecuvântare în mijlocul pământului. ²⁵ Domnul oştirilor îi va binecuvânta şi va zice: „Binecuvântat să fie Egiptul, poporul Meu şi Asiria, lucrarea^(IU) mâinilor Mele, şi Israel, moştenirea Mea!”

Asur împotriva Egiptului şi Etiopiei

20 În anul când a venit Tartan^(IV) la Asdod, trimis de Sargon, împăratul Asiriei, să bată Asdodul şi l-a luat, ² în vremea aceea, Domnul a vorbit lui Isaia, fiul lui Amoţ şi i-a zis: „Du-te, dezleagă-ţi sacul de pe coapse^(IW) şi scoate-ţi încălţămintea din picioare!” El a făcut aşa, a umblat^(IX) gol şi desculţ. ³ Şi Domnul a zis: „După cum robul meu Isaia umblă gol şi desculţ, trei ani de zile, ca^(IY) semn şi înştiinţare pentru Egipt şi pentru Etiopia, ⁴ tot aşa şi împăratul Asiriei va lua din Egipt şi din Etiopia prinşi de război şi surghiuniţi, tineri şi bătrâni, goi şi desculţi, şi^(IZ) cu spinarea descoperită, spre ruşinea Egiptului. ⁵ Atunci^(JA) se vor îngrozi şi se vor ruşina cei ce îşi puseseră încrederea în Etiopia şi se făleau cu Egiptul. ⁶ Şi locuitorii de pe ţărmul acesta vor zice în ziua aceea: ‘Iată ce a ajuns încrederea noastră, pe care ne bizuiserăm, ca să fim ajutaţi şi să fim izbăviţi de împăratul Asiriei! Cum vom scăpa acum?’ ”

Împotriva Babilonului

21 Prorocie asupra pustiei mării. Cum^(JB) înaintează vijelia de la miazăzi, aşa vine el din pustie, din ţara înfricoşată. ² O vedenie grozavă mi s-a descoperit. Asupritorul^(JC) asupreşte, pustiitorul pustieşte. – „Suie-te^(JD), Elamule! Împresoară, Medio! Căci fac să înceteze toate oftările lor”, zice Domnul. ³ De aceea mi s-a umplut inima^(JE) de nelinişte, m-apucă durerile^(JF), ca durerile unei femei când naşte. Zvârcolirile nu mă lasă s-aud, tremurul mă împiedică să văd. ⁴ Îmi bate inima cu putere, m-apucă groaza; noaptea^(JG) plăcerilor mele ajunge o noapte de spaimă. ⁵ Ei^(JH) pun masa, straja veghează, şi ei mănâncă, beau… Dar deodată se aude strigând: „În picioare, voievozi! Ungeţi scutul!” ⁶ Căci aşa mi-a vorbit Domnul: „Du-te şi pune un străjer, ca să dea de veste despre ce va vedea.” ⁷ El^(JI) a văzut călărime, călăreţi doi câte doi, călăreţi pe măgari, călăreţi pe cămile, şi asculta cu luare-aminte, cu cea mai mare băgare de seamă. ⁸ Apoi a strigat, ca un leu: „Doamne, am stat mereu în turnul meu de^(JJ) pază şi stam de strajă în toate nopţile. ⁹ Şi iată că a venit călărime şi călăreţi doi câte doi”. Apoi a luat iarăşi cuvântul şi a zis: „A^(JK) căzut, a căzut Babilonul şi toate^(JL) icoanele dumnezeilor lui sunt sfărâmate la pământ!” ¹⁰ O^(JM), poporul meu, care ai fost stropşit ca boabele de grâu din aria mea, ce am auzit de la Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel, aceea vă vestesc.

Împotriva Edomului şi Arabiei

¹¹ Prorocie^(JN) asupra Dumei.

Mi se strigă din Seir: „Străjerule, cât mai este din noapte? Străjerule, mai este mult din noapte?” ¹² Străjerul răspunde: „Vine dimineaţa, şi este tot noapte. Dacă vreţi să întrebaţi, întrebaţi; întoarceţi-vă şi veniţi iarăşi.” ¹³ Prorocie^(JO) asupra Arabiei.

Veţi petrece noaptea în tufele Arabiei, cete de negustori din Dedan^(JP)! ¹⁴ Duceţi apă celor ce le este sete; locuitorii ţării Tema, duceţi pâine fugarilor! ¹⁵ Căci ei fug dinaintea săbiilor, dinaintea sabiei scoase din teacă, dinaintea arcului încordat şi dinaintea unei lupte înverşunate. ¹⁶ Căci aşa mi-a vorbit Domnul: „Încă un an, ca^(JQ) anii unui simbriaş, şi s-a isprăvit cu toată slava Chedarului^(JR).” ¹⁷ Nu va mai rămâne decât un mic număr din vitejii arcaşi, fii ai Chedarului, căci Domnul, Dumnezeul lui Israel, a spus-o.

22 Prorocie asupra văii vedeniilor. „Ce este de vă suiţi cu toţii pe acoperişuri, ² cetate^(JS) gălăgioasă, plină de zarvă, cetate veselă! Morţii tăi nu vor pieri ucişi de sabie, nici nu vor muri luptând. ³ Ci toate căpeteniile tale fug împreună, sunt luaţi prinşi de arcaşi; toţi locuitorii tăi ajung deodată robi, în timp ce o iau la fugă în depărtare. ⁴ De aceea zic: ‘Întoarceţi-vă privirile de la mine, lăsaţi-mă să plâng^(JT) cu amar; nu stăruiţi să mă mângâiaţi pentru nenorocirea fiicei poporului meu!’ ⁵ Căci^(JU) este o zi de necaz, de zdrobire şi de învălmăşeală, trimisă de^(JV) Domnul, Dumnezeul oştirilor, în valea vedeniilor. Se dărâmă zidurile şi răsună ţipete de durere spre munte. ⁶ Elamul^(JW) poartă tolba cu săgeţi; care de luptători, de călăreţi înaintează; Chirul^(JX) dezveleşte scutul. ⁷ Cele mai frumoase văi ale tale sunt pline de care, şi călăreţii se înşiruie de bătaie la porţile tale. ⁸ Cele din urmă şanţuri de întărire ale lui Iuda sunt silite, şi în ziua aceasta cercetezi tu armăturile din^(JY) casa pădurii. ⁹ Vă uitaţi^(JZ) la spărturile cele multe făcute cetăţii lui David şi opriţi apele iazului de jos. ¹⁰ Număraţi casele Ierusalimului şi le stricaţi, ca să întăriţi zidul. ¹¹ Faceţi^(KA) o cămară între cele două ziduri, pentru apele iazului celui vechi, dar nu vă uitaţi spre Cel^(KB) ce a vrut aceste lucruri, nu vedeţi pe Cel ce de mult le-a pregătit. ¹² Şi totuşi Domnul, Dumnezeul oştirilor, vă cheamă^(KC) în ziua aceea să plângeţi şi să vă bateţi în piept, să vă radeţi capul^(KD) şi să vă încingeţi cu sac. ¹³ Dar iată, în schimb, veselie şi bucurie! Se junghie boi şi se taie oi, se mănâncă la carne şi se bea la vin: ‘Să^(KE) mâncăm şi să bem, căci mâine vom muri!’ ¹⁴ Domnul oştirilor mi-a^(KF) descoperit şi mi-a zis: ‘Nu^(KG), nelegiuirea aceasta nu vi se va ierta până nu veţi muri’, zice Domnul, Dumnezeul oştirilor.”

Împotriva lui Şebna

¹⁵ Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul oştirilor: „Du-te la curteanul acela, la Şebna^(KH), dregătorul^(KI) casei împărăteşti, şi zi-i: ¹⁶ ‘Ce ai tu aici la tine şi pe cine ai aici, de-ţi sapi aici un mormânt? – El îşi sapă un mormânt^(KJ) sus pe înălţime, îşi scobeşte o locuinţă în stâncă! – ¹⁷ Iată, Domnul te va azvârli cu o aruncătură puternică^(KK), te va învârti ca pe un ghem. ¹⁸ Te va azvârli, te va azvârli ca pe o minge, pe un pământ întins, şi acolo vei muri, acolo vor veni carele tale cele strălucite, tu, ocara casei stăpânului tău! ¹⁹ Vei fi izgonit din dregătoria ta şi te va smulge Domnul din locul tău. ²⁰ În ziua aceea, zice Domnul, voi chema pe robul Meu Eliachim^(KL), fiul lui Hilchia, ²¹ îl voi îmbrăca în tunica ta, îl voi încinge cu brâul tău şi voi da puterea ta în mâinile lui. El va fi un tată pentru locuitorii Ierusalimului şi pentru casa lui Iuda. ²² Voi pune pe umărul lui cheia casei lui David: când va deschide^(KM) el, nimeni nu va închide şi când va închide el, nimeni nu va deschide. ²³ Îl voi împlânta ca pe un^(KN) drug într-un loc tare şi va fi un scaun de slavă pentru casa tatălui său. ²⁴ Pe el se va sprijini toată slava casei tatălui său, odraslele alese şi de ocară, toate sculele cele mici, atât lighenele, cât şi vasele. ²⁵ În ziua aceea, zice Domnul oştirilor, drugul acela împlântat într-un loc tare va fi scos, va fi tăiat şi va cădea, şi povara care era pe el va fi nimicită, căci Domnul a vorbit’.”

Împotriva Tirului

23 Prorocie^(KO) împotriva Tirului. „Bociţi-vă, corăbii din Tarsis! Căci Tirul a fost nimicit: nu mai are nici case, nici intrare! Din^(KP) ţara Chitim le-a venit vestea aceasta. ² Amuţiţi de groază, locuitori ai ţărmului, pe care o umpleau odată negustorii din Sidon, care străbăteau marea! ³ Veniturile lui erau grâul Nilului şi secerişul râului, aduse pe ape mari, aşa că^(KQ) el era târgul neamurilor. ⁴ Ruşinează-te, Sidoane, căci aşa vorbeşte marea, cetăţuia mării: ‘Eu n-am avut durerile facerii, nici n-am născut, n-am hrănit tineri, nici n-am crescut fete’!” ⁵ Când^(KR) vor afla egiptenii vestea aceasta, vor tremura auzind de căderea Tirului ⁶ şi vor zice: „Treceţi la Tarsis, bociţi-vă, locuitori ai ţărmului! ⁷ Aceasta este cetatea^(KS) voastră cea veselă, care avea o obârşie veche şi ale cărei picioare o duceau să locuiască departe.” ⁸ Cine a luat această hotărâre împotriva Tirului, împărţitorul^(KT) cununilor, el, ai cărui negustori erau nişte voievozi şi ai cărui târgoveţi erau cei mai bogaţi de pe pământ? ⁹ Domnul oştirilor a luat această hotărâre, ca să ruşineze mândria a tot ce străluceşte şi să smerească pe toţi cei mari ai pământului: ¹⁰ „Străbate-ţi ţara, ca Nilul, niciun brâu nu te mai strânge, fiica Tarsisului! Nu mai este niciun jug! ¹¹ Domnul Şi-a întins mâna asupra mării; a făcut să tremure împărăţii; a poruncit nimicirea cetăţuilor Canaanului ¹² şi a zis: ‘De acum nu^(KU) te vei mai bucura, fecioară necinstită, fiica Sidonului! Scoală-te şi treci^(KV) în ţara Chitim; dar nici acolo nu vei avea odihnă. ¹³ Iată pe haldeeni, care nu erau un popor, locuitorii aceştia^(KW) ai pustiei, cărora asirianul le-a întemeiat o ţară; ei înalţă turnuri, surpă casele împărăteşti ale Tirului, le prefac în dărâmături’.” ¹⁴ „Bociţi-vă^(KX), corăbii din Tarsis! Căci cetăţuia voastră este nimicită.” ¹⁵ În vremea aceea, Tirul va fi dat uitării şaptezeci de ani, cât ţine viaţa unui împărat, dar după şaptezeci de ani, se va întâmpla Tirului ca şi curvei despre care vorbeşte cântecul: ¹⁶ „Ia harpa şi străbate cetatea, curvă dată uitării; cântă bine, cântă-ţi cântecele de mai multe ori, ca iarăşi să-şi aducă lumea aminte de tine.” ¹⁷ Tot aşa, după şaptezeci de ani, Domnul va cerceta Tirul şi se va întoarce iarăşi la câştigul lui; va avea^(KY) legături cu toate împărăţiile lumii de pe faţa pământului; ¹⁸ dar câştigul şi plata lui vor^(KZ) fi închinate Domnului, nu vor fi nici strânse, nici păstrate; ci câştigul lui va aduce celor ce locuiesc înaintea Domnului, o hrană îmbelşugată şi haine strălucite.

Iuda pustiit

24 Iată, Domnul deşartă ţara şi o pustieşte, îi răstoarnă faţa şi risipeşte locuitorii; ² cum se întâmplă preotului^(LA) se întâmplă şi poporului, stăpânului ca şi slugii, stăpânei ca şi slujnicei, vânzătorului ca şi cumpărătorului^(LB), celui ce dă cu împrumut, ca şi celui ce ia cu împrumut, datornicului, ca şi celui căruia îi este dator. ³ Ţara este pustiită de tot şi prădată; căci Domnul a hotărât aşa. ⁴ Ţara este tristă, sleită de puteri; locuitorii sunt mâhniţi şi tânjesc; căpeteniile poporului sunt fără putere, ⁵ căci ţara^(LC) a fost spurcată de locuitorii ei; ei călcau legile, nu ţineau poruncile şi rupeau legământul cel veşnic! ⁶ De aceea, mănâncă blestemul^(LD) ţara şi suferă locuitorii ei pedeapsa nelegiuirilor lor; de aceea sunt prăpădiţi locuitorii ţării şi nu mai rămâne decât un mic număr din ei. ⁷ Mustul^(LE) stă trist, via este veştejită; toţi cei ce erau cu inima veselă suspină. ⁸ A încetat desfătarea timpanelor^(LF), s-a sfârşit veselia gălăgioasă, s-a dus bucuria harpei. ⁹ Nu se mai cântă când se bea vin şi băuturile tari li se par amare celor ce le beau. ¹⁰ Cetatea pustie este dărâmată; toate casele sunt închise, nu mai intră nimeni în ele. ¹¹ Pe uliţe se strigă după vin; s-a dus orice desfătare, nu mai este nicio veselie în ţară. ¹² Numai pustiire a mai rămas în cetate şi porţile stau dărâmate. ¹³ Da, în ţară, în mijlocul popoarelor, este ca^(LG) atunci când se scutură măslinul sau ca la culesul ciorchinelor rămase după culesul viei.

Babilonul nimicit şi Ierusalimul ridicat

¹⁴ Ceilalţi însă, care vor mai rămâne, îşi înălţă glasul, scot strigăte de veselie; de pe ţărmurile mării, laudă măreţia Domnului. ¹⁵ „Proslăviţi dar pe Domnul în locurile unde străluceşte lumină, lăudaţi Numele^(LH) Domnului, Dumnezeului lui Israel, în ostroavele mării!” ¹⁶ De la marginele pământului auzim cântând: „Slavă celui neprihănit!” Dar eu zic: „Sunt pierdut! Sunt pierdut! Vai de mine!” Jefuitorii^(LI) jefuiesc, jefuitorii se înverşunează la jaf. ¹⁷ Groaza^(LJ), groapa şi laţul vin peste tine, locuitor al ţării! ¹⁸ Cel ce fuge dinaintea strigătelor de groază cade în groapă şi cel ce se ridică din groapă se prinde în laţ, căci se deschid stăvilarele^(LK) de sus şi se clatină temeliile^(LL) pământului! ¹⁹ Pământul^(LM) se rupe, pământul se sfărâmă, pământul se crapă, ²⁰ pământul se^(LN) clatină ca un om beat, tremură ca o colibă; păcatul lui îl apasă, cade şi nu se mai ridică. ²¹ În ziua aceea, Domnul va pedepsi în cer oştirea de sus, iar pe pământ pe împăraţii^(LO) pământului. ²² Aceştia vor fi strânşi ca prinşi de război şi puşi într-o temniţă, vor fi închişi în gherle şi, după un mare număr de zile, vor fi pedepsiţi. ²³ Luna^(LP) va fi acoperită de ruşine şi soarele, de groază, căci Domnul oştirilor va împărăţi^(LQ) pe Muntele^(LR) Sionului şi la Ierusalim, strălucind de slavă în faţa bătrânilor Lui.

25 „Doamne, Tu eşti Dumnezeul meu; pe Tine Te^(LS) voi înălţa! Laud Numele Tău, căci^(LT) ai făcut lucruri minunate; planurile^(LU) Tale făcute mai dinainte s-au împlinit cu credincioşie. ² Căci ai prefăcut cetatea (Babilon) într-un^(LV) morman de pietre, cetăţuia cea tare într-o grămadă de dărâmături; cetatea cea mare a străinilor este nimicită şi niciodată nu va mai fi zidită. ³ De aceea Te slăvesc^(LW) popoarele puternice şi cetăţile neamurilor puternice se tem de Tine. ⁴ Căci Tu ai fost un loc^(LX) de scăpare pentru cel slab, un loc de scăpare pentru cel nenorocit în necaz, un adăpost împotriva furtunii, un umbrar împotriva căldurii, căci suflarea asupritorilor este ca vijelia care izbeşte în zid. ⁵ Cum domoleşti căldura într-un pământ arzător, aşa ai domolit zarva străinilor; cum este înăduşită căldura de umbra unui nor, aşa au fost înăduşite cântările de biruinţă ale asupritorilor.” ⁶ Domnul^(LY) oştirilor pregăteşte tuturor^(LZ) popoarelor, pe muntele acesta^(MA), un ospăţ de bucate gustoase, un ospăţ de vinuri vechi, de bucate miezoase, pline de măduvă, de vinuri vechi şi limpezite. ⁷ Şi, pe muntele acesta, înlătură marama care acoperă toate popoarele şi învelitoarea^(MB) care înfăşoară toate neamurile; ⁸ nimiceşte^(MC) moartea pe vecie: Domnul Dumnezeu şterge^(MD) lacrimile de pe toate feţele şi îndepărtează de pe tot pământul ocara poporului Său; da, Domnul a vorbit. ⁹ În ziua aceea, vor zice: „Iată, acesta este Dumnezeul nostru, în care aveam încredere^(ME) că ne va mântui. Acesta este Domnul, în care ne încredeam. Acum să ne veselim^(MF) şi să ne bucurăm de mântuirea Lui! ¹⁰ Căci mâna Domnului se odihneşte pe muntele acesta, dar Moabul este călcat în picioare pe loc, cum este călcat în picioare paiul în bălegar. ¹¹ În mijlocul acestei băltoace, el îşi întinde mâinile, cum le întinde înotătorul ca să înoate, dar Domnul îi doboară mândria şi face de nimica dibăcia mâinilor lui. ¹² El surpă, prăbuşeşte întăriturile înalte^(MG) ale zidurilor tale, le prăbuşeşte la pământ, în ţărână.”

26 În ziua^(MH) aceea, se va cânta următoarea cântare în ţara lui Iuda: „Avem o cetate tare; Dumnezeu ne dă mântuirea^(MI) ca ziduri şi întăritură. ² Deschideţi^(MJ) porţile, ca să intre neamul cel neprihănit şi credincios. ³ Celui cu inima tare, Tu-i chezăşuieşti pacea; da, pacea, căci se încrede în Tine. ⁴ Încredeţi-vă în Domnul pe vecie, căci^(MK) Domnul Dumnezeu este Stânca veacurilor. ⁵ El a răsturnat pe cei ce locuiau pe înălţimi, El a plecat cetatea^(ML) îngâmfată; a doborât-o la pământ şi a aruncat-o în ţărână. ⁶ Ea este călcată în picioare, în picioarele săracilor, sub paşii celor obijduiţi. ⁷ Calea^(MM) dreptului este neprihănirea; Tu, care eşti fără prihană, netezeşti cărarea dreptului. ⁸ De aceea Te aşteptăm, Doamne, şi pe calea^(MN) judecăţilor Tale; sufletul nostru suspină după Numele Tău şi după pomenirea Ta. ⁹ Sufletul^(MO) meu Te doreşte noaptea şi duhul meu Te caută înăuntrul meu. Căci, când se împlinesc judecăţile Tale pe pământ, locuitorii lumii învaţă dreptatea. ¹⁰ Dacă^(MP) ierţi pe cel rău, el totuşi nu învaţă neprihănirea, se dedă la rău în ţara^(MQ) în care domneşte neprihănirea şi nu caută la măreţia Domnului. ¹¹ Doamne, mâna Ta este puternică: ei^(MR) n-o zăresc, dar vor vedea râvna Ta pentru poporul Tău şi vor fi ruşinaţi; va arde focul pe vrăjmaşii Tăi. ¹² Dar nouă, Doamne, Tu ne dai pace, căci tot ce facem noi, Tu împlineşti pentru noi. ¹³ Doamne, Dumnezeul nostru, alţi^(MS) stăpâni afară de Tine au stăpânit peste noi, dar acum numai pe Tine şi numai Numele Tău îl chemăm. ¹⁴ Cei ce sunt morţi acum nu vor mai trăi, sunt nişte umbre şi nu se vor mai scula, căci Tu i-ai pedepsit, i-ai nimicit şi le-ai şters pomenirea. ¹⁵ Înmulţeşte poporul, Doamne! Înmulţeşte poporul, arată-Ţi slava; dă înapoi toate hotarele ţării. ¹⁶ Doamne, ei Te-au căutat când erau în strâmtorare^(MT); au început să se roage când i-ai pedepsit. ¹⁷ Cum se zvârcoleşte o femeie însărcinată^(MU) gata să nască şi cum strigă ea în mijlocul durerilor ei, aşa am fost noi departe de Faţa Ta, Doamne! ¹⁸ Am zămislit, am simţit dureri şi, când să naştem, am născut vânt: ţara nu este mântuită şi locuitorii^(MV) ei nu sunt născuţi. ¹⁹ Să învie dar morţii^(MW) Tăi! Să se scoale trupurile mele moarte! Treziţi-vă^(MX) şi săriţi de bucurie, cei ce locuiţi în ţărână! Căci roua Ta este o rouă dătătoare de viaţă, şi pământul va scoate iarăşi afară pe cei morţi.” ²⁰ „Du-te, poporul meu, intră^(MY) în odaia ta şi încuie uşa după tine; ascunde-te^(MZ) câteva clipe, până va trece mânia! ²¹ Căci iată, Domnul iese^(NA) din locuinţa Lui să pedepsească nelegiuirile locuitorilor pământului; şi pământul va da sângele pe faţă şi nu va mai acoperi uciderile.

27 În ziua aceea, Domnul va lovi cu sabia Lui cea aspră, mare şi tare Leviatanul^(NB), Babilonul, şarpele fugar (Asur), şi Leviatanul, şarpele inelat (Babel), şi va ucide balaurul^(NC) de lângă mare (Egiptul). ² În ziua aceea, cântaţi o cântare^(ND) asupra viei celei^(NE) mai alese: ³ ‘Eu^(NF), Domnul, sunt Păzitorul ei, Eu o ud în fiecare clipă; Eu o păzesc zi şi noapte, ca să n-o vatăme nimeni. ⁴ N-am nicio mânie. Dar, dacă voi găsi mărăcini^(NG) şi spini, voi merge la luptă împotriva lor şi-i voi arde pe toţi, ⁵ afară numai dacă vor căuta^(NH) ocrotirea Mea, vor face^(NI) pace cu Mine, da, vor face pace cu Mine’.” ⁶ În vremurile viitoare, Iacov va^(NJ) prinde rădăcină, Israel va înflori şi va odrăsli, şi va umple lumea cu roadele lui. ⁷ L-a lovit oare Domnul cum a lovit pe cei ce-l loveau? L-a ucis El cum a ucis pe cei ce-l ucideau? ⁸ Cu măsură^(NK) l-ai pedepsit în robie, luându-l^(NL) cu suflarea năpraznică a vântului de răsărit. ⁹ Astfel, nelegiuirea lui Iacov a fost ispăşită, şi iată rodul iertării păcatului lui: Domnul a făcut toate pietrele altarelor ca nişte pietre de var prefăcute în ţărână; idolii Astarteei şi stâlpii Soarelui nu se vor mai ridica. ¹⁰ Căci cetatea cea tare a rămas singuratică, a ajuns o locuinţă lăsată şi părăsită ca pustia. În^(NM) ea paşte viţelul, în ea se culcă şi-i mănâncă ramurile. ¹¹ Când i se usucă ramurile, sunt rupte; vin femeile să le ardă. Căci acesta era un popor fără^(NN) pricepere, de aceea Cel^(NO) ce l-a făcut n-a avut milă de el şi Cel ce l-a întocmit nu l-a iertat. ¹² În vremea aceea, Domnul va scutura roade de la cursul Râului până la pârâul Egiptului, iar voi veţi fi strânşi unul câte unul, copii ai lui Israel! ¹³ În^(NP) ziua aceea, se^(NQ) va suna cu trâmbiţa cea mare şi atunci se vor întoarce cei surghiuniţi din ţara Asiriei şi fugarii din ţara Egiptului. Ei se vor închina înaintea Domnului, pe muntele cel sfânt, Ierusalim.

28 Vai^(NR) de cununa îngâmfată a beţivilor lui Efraim, de floarea veştejită, care este strălucirea^(NS) podoabei sale, pe culmea văii mănoase a celor ce se îmbată! ² Iată că vine de la Domnul un om tare şi puternic, ca^(NT) o furtună de piatră, ca o vijelie nimicitoare, ca o rupere de nori cu mari şuvoaie de ape, care o doboară cu putere la pământ. ³ Va fi călcată în picioare cununa^(NU) îngâmfată a beţivilor lui Efraim; ⁴ şi floarea veştejită, care este strălucirea^(NV) podoabei ei pe culmea văii mănoase, va fi ca o smochină timpurie, care se vede înainte de culesul roadelor şi pe care abia o iei în mână şi îndată o şi înghiţi. ⁵ În ziua aceea, Domnul oştirilor va fi o cunună strălucitoare şi o podoabă măreaţă pentru rămăşiţa poporului ⁶ sau un duh de dreptate pentru cel ce şade pe scaunul de judecată şi o putere pentru cei ce dau pe vrăjmaş înapoi până la porţile lui. ⁷ Dar şi ei se^(NW) clatină de vin şi băuturile tari îi ameţesc; preoţi^(NX) şi proroci sunt îmbătaţi de băuturi tari, sunt stăpâniţi de vin, au ameţeli din pricina băuturilor tari; se clatină când prorocesc, se poticnesc când judecă. ⁸ Toate mesele sunt pline de vărsături murdare şi nu mai este niciun loc curat. ⁹ Ei zic: „Pe^(NY) cine vrea el să înveţe înţelepciunea? Cui vrea să dea învăţături? Unor copii înţărcaţi de curând, luaţi de la ţâţă? ¹⁰ Căci dă învăţătură peste învăţătură, învăţătură peste învăţătură, poruncă peste poruncă, poruncă peste poruncă, puţin aici, puţin acolo.” ¹¹ Ei bine! Prin nişte oameni cu buze^(NZ) bâlbâitoare şi cu vorbirea străină va vorbi poporului acestuia Domnul. ¹² El îi zicea: „Iată odihna! Lăsaţi pe cel ostenit să se odihnească! Iată locul de odihnă!” Dar ei n-au vrut să asculte, ¹³ şi pentru ei, Cuvântul Domnului va fi: „Învăţătură peste învăţătură, învăţătură peste învăţătură, poruncă peste poruncă, poruncă peste poruncă, puţin aici, puţin acolo”, ca, mergând, să cadă pe spate şi să se zdrobească, să dea în laţ şi să fie prinşi. ¹⁴ De aceea, ascultaţi Cuvântul Domnului, batjocoritorilor, care stăpâniţi peste poporul acesta din Ierusalim! ¹⁵ Pentru că ziceţi: „Noi am făcut un legământ cu moartea, am făcut o învoială cu Locuinţa morţilor: când va trece, urgia apelor năvălitoare nu ne va atinge, căci^(OA) avem ca loc de scăpare neadevărul şi ca adăpost minciuna!” ¹⁶ de aceea, aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: „Iată, pun ca temelie în Sion o piatră^(OB), o piatră încercată, o piatră de preţ, piatră din capul unghiului clădirii, temelie puternică; cel ce o va lua ca sprijin nu se va grăbi să fugă. ¹⁷ Voi face din neprihănire o lege şi din dreptate o cumpănă, şi grindina va surpa locul^(OC) de scăpare al neadevărului şi apele vor îneca adăpostul minciunii. ¹⁸ Aşa că legământul vostru cu moartea va fi nimicit şi învoiala voastră cu Locuinţa morţilor nu va dăinui. Când va trece urgia apelor năvălitoare, veţi fi striviţi de ea. ¹⁹ Ori de câte ori va trece, vă va apuca; căci va trece în toate dimineţile, zi şi noapte, şi numai vuietul ei vă va îngrozi.” ²⁰ Patul va fi prea scurt ca să te întinzi în el şi învelitoarea, prea îngustă ca să te înveleşti cu ea. ²¹ Căci Domnul Se va scula ca la muntele Peraţim^(OD) şi Se va mânia ca în valea Gabaonului^(OE), ca să-Şi facă lucrarea, lucrarea^(OF) Lui ciudată, ca să-Şi împlinească lucrul, lucrul Lui nemaiauzit. ²² Acum, nu batjocoriţi, ca nu cumva să vi se strângă mai tare legăturile, căci am aflat de la Domnul, Dumnezeul oştirilor, că nimicirea întregii ţări este hotărâtă^(OG). ²³ „Plecaţi-vă urechea şi ascultaţi glasul meu! Fiţi cu luare-aminte şi ascultaţi cuvântul meu! ²⁴ Cel ce ară pentru semănătură ară oare necontenit? Necontenit îşi brăzdează şi îşi grăpează el pământul? ²⁵ Oare, după ce a netezit faţa pământului, nu aruncă el măzăriche şi seamănă chimen? Nu pune el grâul în rânduri, orzul într-un loc deosebit şi alacul pe margini? ²⁶ Dumnezeul lui l-a învăţat să facă aşa, El i-a dat aceste învăţături. ²⁷ Măzărichea nu se treieră cu leasa şi roata carului nu trece peste chimen, ci măzărichea se bate cu băţul şi chimenul, cu nuiaua. ²⁸ Grâul se bate, dar nu se bate necontenit; împingi peste el roata carului şi caii, dar nu-l sfărâmi. ²⁹ Şi lucrul acesta vine de la Domnul oştirilor; minunat^(OH) este planul Lui şi mare este înţelepciunea Lui.”

29 „Vai de Ariel^(OI) (Leul lui Dumnezeu), de Ariel! Cetatea în^(OJ) care a tăbărât David! Adăugaţi an la an şi lăsaţi sărbătorile să-şi facă ocolul lor. ² Apoi, voi împresura pe Ariel; plânsete şi gemete vor fi în ea şi cetatea va fi ca un Ariel pentru Mine. ³ Căci te voi împresura de toate părţile, te voi înconjura cu cete de străjeri şi voi ridica întărituri de şanţuri împotriva ta. ⁴ Vei fi doborât la pământ şi de acolo vei vorbi şi din ţărână ţi se vor auzi vorbele. Glasul tău va ieşi din pământ^(OK) ca al unei năluci şi din ţărână îţi vei şopti cuvintele. ⁵ Dar mulţimea vrăjmaşilor^(OL) tăi va fi ca o pulbere măruntă şi mulţimea asupritorilor va fi ca^(OM) pleava care zboară, şi aceasta deodată^(ON), într-o clipă.” ⁶ De la Domnul oştirilor va^(OO) veni pedeapsa, cu tunete, cutremure de pământ şi pocnet puternic, cu vijelie şi furtună şi cu flacăra unui foc mistuitor. ⁷ Şi, ca un vis, ca o vedenie de noapte, aşa va fi mulţimea^(OP) neamurilor care vor lupta împotriva lui Ariel, aşa vor fi cei ce se vor bate împotriva lui şi cetăţuiei lui, strângându-l de aproape. ⁸ După cum cel flămând visează^(OQ) că mănâncă şi se trezeşte cu stomacul gol, şi, după cum cel însetat visează^(OR) că bea, şi se trezeşte stors de puteri şi cu setea neastâmpărată, tot aşa va fi şi cu mulţimea neamurilor care vor veni să lupte împotriva Muntelui Sionului. ⁹ „Rămâneţi încremeniţi şi uimiţi! Închideţi ochii şi fiţi orbi! Ei sunt^(OS) beţi, dar^(OT) nu de vin; se clatină, dar nu din pricina băuturilor tari. ¹⁰ Ci pentru că^(OU) Domnul a turnat peste voi un duh de adormire; v-a închis^(OV) ochii, prorocilor, şi v-a acoperit capetele, văzătorilor^(OW). ¹¹ De aceea toată descoperirea dumnezeiască a ajuns pentru voi ca vorbele unei cărţi^(OX) pecetluite. Dacă o dai cuiva care ştie să citească şi-i zici: ‘Ia citeşte!’ El^(OY) răspunde: ‘Nu pot, căci este pecetluită!’ ¹² Sau dacă dai cartea unuia care nu ştie să citească şi-i zici: ‘Ia citeşte!’ El răspunde: ‘Nu ştiu să citesc.’ ” ¹³ Domnul zice: „Când^(OZ) se apropie de Mine poporul acesta, Mă cinsteşte cu gura şi cu buzele, dar inima lui este departe de Mine şi frica pe care o are de Mine nu este decât o învăţătură^(PA) de datină omenească. ¹⁴ De^(PB) aceea, voi lovi iarăşi pe poporul acesta cu semne şi minuni din ce în ce mai minunate, aşa că^(PC) înţelepciunea înţelepţilor lui va pieri şi priceperea oamenilor lui pricepuţi se va face nevăzută.” ¹⁵ Vai^(PD) de cei ce îşi ascund planurile dinaintea Domnului, care îşi fac faptele în întuneric şi zic^(PE): „Cine ne vede şi cine ne ştie?” ¹⁶ Stricaţi ce sunteţi! Oare olarul trebuie privit ca lutul sau poate lucrarea^(PF) să zică despre lucrător: „Nu m-a făcut el?” Sau poate vasul să zică despre olar: „El nu se pricepe?” ¹⁷ Peste puţină vreme, Libanul^(PG) se va preface în pomăt, şi pomătul va fi socotit ca o pădure! ¹⁸ În^(PH) ziua aceea, surzii vor auzi cuvintele cărţii şi ochii orbilor, izbăviţi de negură şi întuneric, vor vedea. ¹⁹ Cei^(PI) nenorociţi se vor bucura tot mai mult în Domnul şi săracii^(PJ) se vor veseli de Sfântul lui Israel. ²⁰ Căci asupritorul nu va mai fi, batjocoritorul^(PK) va pieri şi toţi cei ce pândeau^(PL) nelegiuirea vor fi nimiciţi: ²¹ cei ce osândeau pe alţii la judecată, întindeau curse cui îi înfruntau la poarta cetăţii şi năpăstuiau^(PM) fără temei pe cel nevinovat. ²² De aceea, aşa vorbeşte Domnul către casa lui Iacov, El, care^(PN) a răscumpărat pe Avraam: „Acum Iacov nu va mai roşi de ruşine şi nu i se va mai îngălbeni faţa acum. ²³ Căci, când vor vedea ei, când vor vedea copiii lor, în mijlocul lor, lucrarea^(PO) mâinilor Mele, Îmi vor sfinţi Numele; vor sfinţi pe Sfântul lui Iacov şi se vor teme de Dumnezeul lui Israel. ²⁴ Cei rătăciţi^(PP) cu duhul vor căpăta pricepere şi cei ce cârteau vor lua învăţătură.”

30 „Vai – zice Domnul – de copiii răzvrătiţi, care^(PQ) iau hotărâri fără Mine, fac legăminte care nu vin din Duhul Meu şi^(PR) îngrămădesc astfel păcat peste păcat! ² Ei^(PS) se pogoară în Egipt, fără^(PT) să Mă întrebe, ca să fugă sub ocrotirea lui Faraon şi să caute un adăpost sub umbra egiptenilor! ³ Dar^(PU) ocrotirea lui Faraon vă va da de ruşine şi adăpostul sub umbra Egiptului vă va da de ocară. ⁴ Căci voievozii lui au şi ajuns la Ţoan^(PV) şi trimişii lui au şi atins Hanesul. ⁵ Dar toţi^(PW) vor rămâne de ruşine din pricina unui popor care nu le va fi de folos, nici nu-i va ajuta, nici nu le va folosi, ci va fi spre ruşinea şi ocara lor.” ⁶ Prorocie asupra unor dobitoace^(PX) de la miazăzi: printr-un ţinut strâmtorat şi necăjit, de unde vin leoaica şi leul, năpârca^(PY) şi şarpele zburător, îşi duc ei bogăţiile în spinarea măgarilor şi vistieriile pe cocoaşa cămilelor, către un popor care nu le va fi de folos. ⁷ Căci^(PZ) ajutorul Egiptului nu este decât deşertăciune şi nimic, de aceea eu numesc lucrul acesta: „zarvă^(QA) fără nicio ispravă.” ⁸ „Du-te acum – zice Domnul – de scrie^(QB) aceste lucruri înaintea lor pe o tăbliţă şi sapă-le într-o carte, ca să rămână până în ziua de apoi, ca mărturie pe vecie şi în veci de veci. ⁹ Scrie că poporul acesta^(QC) este un popor răzvrătit, nişte copii mincinoşi, nişte copii care nu vor să asculte Legea Domnului, ¹⁰ care^(QD) zic văzătorilor: ‘Să nu vedeţi!’ şi prorocilor: ‘Să nu prorociţi adevăruri, ci spuneţi-ne^(QE) lucruri măgulitoare, prorociţi-ne lucruri închipuite! ¹¹ Abateţi-vă din drum, daţi-vă în lături de pe cărare, lăsaţi-ne în pace cu Sfântul lui Israel!’ ” ¹² De aceea aşa vorbeşte Sfântul lui Israel: „Fiindcă lepădaţi cuvântul acesta şi vă încredeţi în silnicie şi vicleşuguri şi vă sprijiniţi pe ele, ¹³ de aceea nelegiuirea aceasta va fi pentru voi ca^(QF) spărtura unui zid înalt, care, spărgându-se, ameninţă să cadă şi a cărui prăbuşire vine^(QG) deodată, într-o clipă: ¹⁴ îl sfărâmă cum se sfărâmă un vas de pământ, care se^(QH) sfărâmă fără nicio milă şi din ale cărui sfărâmături nu mai rămâne niciun ciob măcar, cu care să iei foc din vatră sau să scoţi apă din fântână.” ¹⁵ Căci aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu, Sfântul lui Israel: „În linişte^(QI) şi odihnă va fi mântuirea voastră, în seninătate şi încredere va fi tăria voastră.” Dar^(QJ) n-aţi voit! ¹⁶ Ci aţi zis: „Nu! Ci vom fugi pe cai!” – „De aceea veţi şi fugi!” – „Vom călări pe cai iuţi!” – „De aceea cei ce vă vor urmări vor fi şi mai iuţi! ¹⁷ O^(QK) mie vor fugi la ameninţarea unuia singur şi, când vă vor ameninţa cinci, toţi veţi fugi, până veţi rămâne ca un stâlp pe vârful unui munte şi ca un steag pe creştetul unui deal. ¹⁸ Totuşi, Domnul aşteaptă să Se milostivească de voi şi Se va scula să vă dea îndurare, căci Domnul este un Dumnezeu drept. Ferice^(QL) de toţi cei ce nădăjduiesc în El! ¹⁹ Da, popor al Sionului, locuitor al^(QM) Ierusalimului, nu vei mai plânge! El Se va îndura de tine când vei striga; cum va auzi, te va asculta. ²⁰ Domnul vă va da pâine^(QN) în necaz şi apă în strâmtorare. Învăţătorii^(QO) tăi nu se vor mai ascunde, ci ochii tăi vor vedea pe învăţătorii tăi. ²¹ Urechile tale vor auzi după tine glasul care va zice: ‘Iată drumul, mergeţi pe el!’ când veţi voi să vă mai abateţi la dreapta sau la stânga. ²² Veţi^(QP) socoti ca spurcate argintul care vă acoperă idolii şi aurul cu care sunt poleite chipurile turnate. Ca pe o necurăţie le vei arunca şi le vei zice^(QQ): ‘Afară cu voi de aici!’ ²³ Atunci^(QR) El va da ploaie peste sămânţa pe care o vei pune în pământ şi pâinea pe care o va da pământul va fi gustoasă şi hrănitoare; în acelaşi timp, turmele tale vor paşte în păşuni întinse. ²⁴ Boii şi măgarii, care ară pământul, vor mânca un nutreţ sărat, vânturat cu lopata şi cu ciurul. ²⁵ Pe^(QS) orice munte înalt şi pe orice deal înalt, vor izvorî râuri, curgeri de apă, în ziua marelui măcel, când turnurile vor cădea. ²⁶ Şi lumina^(QT) lunii va fi ca lumina soarelui, iar lumina soarelui va fi de şapte ori mai mare (ca lumina a şapte zile), când va lega Domnul vânătăile poporului Său şi va tămădui rana loviturilor lui.” ²⁷ „Iată, Numele Domnului vine din depărtare! Mânia Lui este aprinsă şi un pârjol puternic; buzele Lui sunt pline de urgie şi limba Lui este ca un foc mistuitor; ²⁸ suflarea^(QU) Lui este ca un şuvoi ieşit din albie, care ajunge^(QV) până la gât, ca să ciuruiască neamurile cu ciurul nimicirii şi să pună o zăbală^(QW) înşelătoare în fălcile popoarelor. ²⁹ Voi însă veţi cânta ca în noaptea când se prăznuieşte^(QX) sărbătoarea, veţi fi cu inima veselă, ca cel ce merge în sunetul flautului, ca să se ducă la muntele^(QY) Domnului, spre Stânca lui Israel. ³⁰ Şi^(QZ) Domnul va face să răsune glasul Lui măreţ, Îşi va arăta braţul gata să lovească, în mânia Lui aprinsă, în mijlocul flăcării unui foc mistuitor, în mijlocul înecului, al furtunii şi al pietrelor^(RA) de grindină. ³¹ Atunci, asirianul va tremura de^(RB) glasul Domnului, care^(RC) îl va lovi cu nuiaua Sa. ³² La fiecare lovitură de nuia hotărâtă pe care i-o va da Domnul, se vor auzi timpanele şi harpele Domnul va lupta împotriva lui cu mâna^(RD) ridicată. ³³ Căci de multă vreme este pregătit un rug^(RE), gătit şi pentru împărat: adânc şi lat este făcut, cu foc şi lemne din belşug. Suflarea Domnului îl aprinde ca un şuvoi de pucioasă.”

31 Vai de cei ce^(RF) se pogoară în Egipt după ajutor, se bizuiesc^(RG) pe cai şi se încred în mulţimea carelor şi în puterea călăreţilor, dar nu privesc spre Sfântul lui Israel şi nu^(RH) caută pe Domnul! ² Dar şi El este înţelept şi aduce nenorocirea şi nu^(RI) Îşi ia vorbele înapoi, ci Se ridică împotriva casei celor răi şi împotriva ajutorului celor ce săvârşesc nelegiuirea. ³ Căci egipteanul este om^(RJ), nu Dumnezeu, şi caii lui sunt carne, nu duh. Doar mâna să-Şi întindă Domnul, şi ocrotitorul se va clătina, iar cel ocrotit va cădea şi vor pieri cu toţii. ⁴ Căci aşa mi-a vorbit Domnul: „Cum^(RK) mugesc leul şi puiul de leu asupra prăzii, în ciuda tuturor păstorilor strânşi împotriva lui, şi nu se înspăimântă de glasul lor, nici nu se sperie de numărul lor, aşa^(RL) Se va pogorî şi Domnul oştirilor să lupte pe Muntele Sionului şi pe dealul lui. ⁵ Cum^(RM) îşi întind păsările aripile peste puii lor, aşa va ocroti Domnul oştirilor Ierusalimul, îl va ocroti^(RN) şi-l va izbăvi, îl va cruţa şi-l va mântui. – ⁶ Întoarceţi-vă la Acela de la care v-aţi abătut^(RO) mult, copii ai lui Israel. – ⁷ Căci în ziua aceea, fiecare îşi va lepăda^(RP) idolii de argint şi de aur, pe care vi i-aţi făcut cu mâinile voastre nelegiuite^(RQ). ⁸ Şi asirianul va cădea^(RR) ucis de o sabie, dar nu a unui om: îl va nimici o sabie, dar nu este a unui om; va fugi de sabie şi tinerii lui războinici vor fi robiţi. ⁹ Stânca lui se va topi de groază^[b](RS), şi căpeteniile lui vor tremura înaintea steagului – zice Domnul –, care Îşi are focul în Sion şi cuptorul în Ierusalim.”

32 „Atunci împăratul^(RT) va împărăţi cu dreptate şi voievozii vor cârmui cu nepărtinire. ² Fiecare va fi ca un adăpost împotriva vântului şi ca un^(RU) loc de scăpare împotriva furtunii, ca nişte râuri de apă într-un loc uscat, ca umbra unei stânci mari într-un pământ ars de sete. ³ Ochii^(RV) celor ce văd nu vor mai fi legaţi şi urechile celor ce aud vor lua aminte. ⁴ Inima celor uşuratici va pricepe şi va înţelege şi limba gângavilor va vorbi iute şi desluşit. ⁵ Nebunul nu se va mai numi ales la suflet, nici mişelul nu se va mai numi cu inimă largă. ⁶ Căci nebunul spune nebunii şi inima lui gândeşte rău, ca să lucreze în chip nelegiuit şi să spună neadevăruri împotriva Domnului, ca să lase lihnit sufletul celui flămând şi să ia băutura celui însetat. ⁷ Armele mişelului sunt nimicitoare; el face planuri vinovate, ca să piardă pe cel nenorocit prin cuvinte mincinoase, chiar când pricina săracului este dreaptă. ⁸ Dar cel ales la suflet face planuri alese şi stăruie în planurile lui alese. – ⁹ Femei fără grijă^(RW), sculaţi-vă şi ascultaţi glasul meu! Fiice nepăsătoare, luaţi aminte la cuvântul meu! ¹⁰ Într-un an şi câteva zile, veţi tremura, nepăsătoarelor, căci se va duce culesul viilor şi strângerea poamelor nu va mai veni. ¹¹ Îngroziţi-vă, voi, cele fără grijă! Tremuraţi, nepăsătoarelor! Dezbrăcaţi-vă, dezgoliţi-vă şi încingeţi-vă coapsele cu haine de jale! ¹² Bateţi-vă pieptul, aducându-vă aminte de frumuseţea câmpiilor şi de rodnicia viilor. ¹³ Pe^(RX) pământul poporului meu cresc spini şi mărăcini, chiar şi în toate casele de plăcere ale cetăţii^(RY) celei vesele. ¹⁴ Casa împărătească^(RZ) este părăsită, cetatea gălăgioasă este lăsată; dealul şi turnul vor sluji pe vecie ca peşteri; măgarii sălbatici se vor juca în ele şi turmele vor paşte ¹⁵ până când se va turna Duhul^(SA) de sus peste noi; atunci pustia^(SB) se va preface în pământ şi pomătul va fi privit ca o pădure. ¹⁶ Atunci, nepărtinirea va locui în pustie şi neprihănirea îşi va avea locuinţa în pomăt. ¹⁷ Lucrarea^(SC) neprihănirii va fi pacea; roadele neprihănirii: odihna şi liniştea pe vecie. ¹⁸ Poporul meu va locui în locuinţa păcii, în case fără grijă şi în adăposturi liniştite. ¹⁹ Dar pădurea va fi prăbuşită sub grindină şi cetatea^(SD) plecată adânc^(SE). ²⁰ Ferice de voi, care semănaţi pretutindeni de-a lungul apelor şi care daţi drumul pretutindeni boului^(SF) şi măgarului!”

33 „Vai de tine, pustiitorule^(SG), care totuşi n-ai fost pustiit; care jefuieşti, şi n-ai fost jefuit încă! După^(SH) ce vei sfârşi de pustiit, vei fi pustiit şi tu, după ce vei isprăvi de jefuit, vei fi jefuit şi tu.” ² „Doamne, ai milă de noi! Noi nădăjduim în Tine^(SI). Fii ajutorul nostru în fiecare dimineaţă şi izbăvirea noastră la vreme de nevoie! ³ Când răsună glasul Tău, popoarele fug; când Te scoli Tu, neamurile se împrăştie.” ⁴ „Şi prada voastră va fi strânsă cum strânge muşiţa: sar peste ea cum sar lăcustele.” ⁵ Domnul^(SJ) este înălţat, şi locuieşte în înălţime. El umple Sionul de nepărtinire şi dreptate. ⁶ „Zilele tale sunt statornice, înţelepciunea şi priceperea sunt un izvor de mântuire”; frica de Domnul, iată comoara Sionului. ⁷ Iată, vitejii strigă afară; solii^(SK) păcii plâng cu amar. ⁸ Drumurile^(SL) sunt pustii; nimeni nu mai umblă pe drumuri. Asur^(SM) a rupt legământul, dispreţuieşte cetăţile, nu se uită la nimeni. ⁹ Ţara^(SN) jeleşte şi este întristată; Libanul este plin de ruşine, tânjeşte; Saronul este ca o pustie; Basanul şi Carmelul îşi scutură frunza. ¹⁰ „Acum^(SO) Mă voi scula, zice Domnul, acum Mă voi înălţa, acum Mă voi ridica. ¹¹ Aţi^(SP) zămislit fân şi naşteţi paie de mirişte; suflarea voastră de mânie împotriva Ierusalimului este un foc care pe voi înşivă vă va arde de tot. ¹² Popoarele vor fi ca nişte cuptoare de var, ca^(SQ) nişte spini tăiaţi care ard în foc.” ¹³ „Voi, cei^(SR) de departe, ascultaţi ce am făcut! Şi voi, cei de aproape, vedeţi puterea mea!” ¹⁴ Păcătoşii sunt îngroziţi în Sion, un tremur a apucat pe cei nelegiuiţi, care zic: „Cine dintre noi va putea să rămână lângă un foc mistuitor? Cine dintre noi va putea să rămână lângă nişte flăcări veşnice?” ¹⁵ Cel ce umblă^(SS) în neprihănire şi vorbeşte fără vicleşug, cel ce nesocoteşte un câştig scos prin stoarcere, cel ce îşi trage mâinile înapoi ca să nu primească mită, cel ce îşi astupă urechea să n-audă cuvinte setoase de sânge şi îşi^(ST) leagă ochii ca să nu vadă răul, ¹⁶ acela va locui în locurile înalte; stânci întărite vor fi locul lui de scăpare; i se va da pâine, şi apa nu-i va lipsi. ¹⁷ „Ochii tăi vor vedea pe Împărat în strălucirea Lui, vor privi ţara în toată întinderea ei. ¹⁸ Inima ta îşi va aduce aminte de groaza trecută şi va zice: ‘Unde^(SU) este logofătul? Unde este vistiernicul? Unde este cel ce veghea asupra turnurilor?’ ¹⁹ Atunci nu vei mai vedea pe poporul^(SV) acela îndrăzneţ, pe poporul^(SW) cu vorbirea încâlcită, de n-o puteai înţelege, cu limba gângavă, de n-o puteai pricepe. ²⁰ Priveşte^(SX) Sionul, cetatea sărbătorilor noastre! Ochii tăi vor vedea Ierusalimul^(SY) ca locuinţă liniştită, ca un cort care nu va mai fi mutat, ai cărui ţăruşi^(SZ) nu^(TA) vor mai fi scoşi niciodată şi ale cărui funii nu vor mai fi dezlegate. ²¹ Da, acolo cu adevărat Domnul este minunat pentru noi: El ne ţine loc de râuri, de pârâuri late, unde totuşi nu pătrund corăbii cu lopeţi şi nu trece niciun vas puternic. ²² Căci Domnul este Judecătorul nostru, Domnul este Legiuitorul^(TB) nostru, Domnul^(TC) este Împăratul nostru: El ne mântuieşte! ²³ Funiile tale s-au slăbit, aşa că nu mai pot strânge piciorul catargului şi nu mai pot întinde pânzele. Atunci se împarte prada, care-i aşa de mare, că până şi ologii iau parte la ea. ²⁴ Niciun locuitor nu zice: ‘Sunt bolnav!’ Poporul^(TD) Ierusalimului capătă iertarea fărădelegilor lui.”