Isaia 8:1-22:5

Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014

Prăbuşirea Siriei şi a lui Israel

8 Domnul mi-a zis: „Ia o tablă mare şi scrie^(A) pe ea aşa, ca să se înţeleagă: ‘Grăbeşte-te de prădează, aruncă-te asupra prăzii.’ ² Am luat cu mine nişte martori vrednici de credinţă: pe preotul Urie^(B) şi pe Zaharia, fiul lui Berechia. ³ M-am apropiat de prorociţă. Ea a zămislit şi a născut un fiu. Apoi, Domnul mi-a zis: ‘Pune-i numele Maher-Şalal-Haş-Baz. (Grăbeşte de prădează, aruncă-te asupra prăzii.)’ ⁴ Căci^(C), înainte ca să ştie copilul să spună: ‘tată’ şi ‘mamă’ se vor lua dinaintea împăratului Asiriei bogăţiile^(D) Damascului şi prada Samariei.” ⁵ Domnul mi-a vorbit iarăşi şi mi-a zis: ⁶ „Pentru că poporul acesta a dispreţuit apele din Siloe^(E), care curg lin, şi s-a bucurat de^(F) Reţin şi de fiul lui Remalia, ⁷ iată, Domnul va trimite împotriva lor apele puternice şi mari ale Râului (Eufrat), adică pe împăratul^(G) Asiriei cu toată puterea lui; pretutindeni el va ieşi din albia lui şi se va vărsa peste malurile lui; ⁸ va pătrunde în Iuda, va da peste maluri, va năvăli şi va^(H) ajunge până la gât. Iar aripile întinse ale oastei lui vor umple întinderea ţării tale, Emanuele^(I)! ⁹ Scoateţi strigăte^(J) de război cât voiţi, popoare, căci tot veţi fi zdrobite; luaţi aminte, toţi cei ce locuiţi departe! Pregătiţi-vă oricât de luptă, căci tot veţi fi zdrobiţi. Pregătiţi-vă oricât de luptă, căci tot veţi fi zdrobiţi. ¹⁰ Faceţi la planuri^(K) cât voiţi, căci nu se va alege nimic de ele! Luaţi hotărâri cât voiţi, căci^(L) vor fi fără urmări! Căci^(M) Dumnezeu este cu noi (Emanuel).” ¹¹ Aşa mi-a vorbit Domnul când m-a apucat mâna Lui şi m-a înştiinţat să nu umblu pe calea poporului acestuia: ¹² „Nu numiţi uneltire tot ce numeşte poporul^(N) acesta uneltire şi^(O) nu vă temeţi de ce se teme el, nici nu vă speriaţi! ¹³ Sfinţiţi însă pe^(P) Domnul oştirilor. De El^(Q) să vă temeţi şi să vă înfricoşaţi. ¹⁴ Şi atunci El^(R) va fi un locaş sfânt, dar şi o piatră^(S) de poticnire, o stâncă de păcătuire pentru cele două case ale lui Israel, un laţ şi o cursă pentru locuitorii Ierusalimului! ¹⁵ Mulţi se^(T) vor poticni, vor cădea şi se vor sfărâma, vor da în laţ şi vor fi prinşi. – ¹⁶ Înveleşte această mărturie, pecetluieşte această descoperire între ucenicii Mei.” ¹⁷ Eu nădăjduiesc în Domnul, care Îşi ascunde^(U) Faţa de casa lui Iacov. În El îmi pun încrederea^(V). ¹⁸ Iată^(W), eu şi copiii pe care mi i-a dat Domnul suntem^(X) nişte semne şi nişte minuni în Israel, din partea Domnului oştirilor, care locuieşte pe Muntele Sionului. ¹⁹ Dacă vi se zice însă: „Întrebaţi^(Y) pe cei ce cheamă morţii şi pe cei ce spun viitorul, care şoptesc^(Z) şi bolborosesc!”, răspundeţi: „Nu va întreba oare un popor pe Dumnezeul său? Va întreba el pe^(AA) cei morţi pentru cei vii? ²⁰ La^(AB) lege şi la mărturie!” Căci dacă nu vor vorbi aşa, nu^(AC) vor mai răsări zorile pentru poporul acesta. ²¹ El va pribegi prin ţară apăsat şi flămând şi, când îi va fi foame, se va mânia, şi va huli^(AD) pe Împăratul şi Dumnezeul lui, apoi fie că va ridica ochii în sus, ²² fie că se va^(AE) uita spre pământ, iată, nu va fi decât necaz, negură, nevoie neagră şi se va vedea izgonit în întuneric^(AF) beznă.

9 Totuşi întunericul^(AG) nu va împărăţi veşnic pe pământul în care acum este necaz. După cum în vremurile^(AH) trecute a acoperit cu ocară ţara lui Zabulon şi ţara lui Neftali, în^(AI) vremurile viitoare va acoperi cu slavă ţinutul de lângă mare, ţara de dincolo de Iordan, Galileea neamurilor. ² Poporul^(AJ), care umbla în întuneric, vede o mare lumină; peste cei ce locuiau în ţara umbrei morţii răsare o lumină. ³ Tu înmulţeşti poporul, îi dai mari bucurii, şi el se bucură înaintea Ta, cum se bucură la seceriş, cum se veseleşte la^(AK) împărţirea prăzii. ⁴ Căci jugul care apăsa asupra lui, toiagul^(AL) care-i lovea spinarea, nuiaua celui ce-l asuprea, le-ai sfărâmat, ca în ziua lui Madian^(AM). ⁵ Căci orice încălţăminte purtată în învălmăşeala luptei şi orice haină de război tăvălită în sânge vor^(AN) fi aruncate în flăcări, ca să fie arse de foc. ⁶ Căci^(AO) un Copil ni S-a născut, un Fiu^(AP) ni s-a dat şi domnia^(AQ) va fi pe umărul Lui; Îl vor numi: Minunat^(AR), Sfetnic, Dumnezeu^(AS) tare, Părintele veşniciilor, Domn^(AT) al păcii. ⁷ El va face ca domnia Lui să crească şi o pace fără^(AU) sfârşit va da scaunului de domnie al lui David şi împărăţiei lui, o va întări şi o va sprijini prin judecată şi neprihănire, de acum şi-n veci de veci. Iată ce va face râvna^(AV) Domnului oştirilor.

Împotriva lui Israel

⁸ Domnul trimite un cuvânt împotriva lui Iacov: cuvânt care cade asupra lui Israel. ⁹ Tot poporul va avea cunoştinţă de el, Efraim şi locuitorii Samariei, care spun cu mândrie şi îngâmfare: ¹⁰ „Au căzut nişte cărămizi, dar vom zidi cu pietre cioplite, au fost tăiaţi nişte smochini din Egipt, dar îi vom înlocui cu cedri.” ¹¹ De aceea Domnul va ridica împotriva lor pe vrăjmaşii lui Reţin şi va stârni pe vrăjmaşii lor: ¹² pe sirienii de la răsărit, pe filistenii de la apus, şi vor mânca pe Israel cu gura plină; cu^(AW) toate acestea, mânia Lui nu se potoleşte şi mâna Lui este tot întinsă. ¹³ Căci nici poporul^(AX) nu se întoarce la Cel ce-l loveşte şi nu caută pe Domnul oştirilor. ¹⁴ De aceea Domnul va smulge din Israel capul şi coada, ramura de finic şi trestia, într-o^(AY) singură zi. ¹⁵ (Bătrânul şi dregătorul sunt capul, şi prorocul care învaţă pe oameni minciuni este coada.) ¹⁶ Cei ce povăţuiesc^(AZ) pe poporul acesta îl duc în rătăcire şi cei ce se lasă povăţuiţi de ei sunt pierduţi. ¹⁷ De aceea nici Domnul n-ar putea să se bucure de tinerii^(BA) lor, nici să aibă milă de orfanii şi văduvele lor, căci toţi^(BB) sunt nişte nelegiuiţi şi nişte răi şi toate gurile lor spun mişelii. Cu toate^(BC) acestea, mânia Lui nu se potoleşte şi mâna Lui este tot întinsă. ¹⁸ Căci răutatea arde^(BD) ca un foc, care mănâncă mărăcini şi spini, aprinde desişul pădurii, din care se înalţă stâlpi de fum. ¹⁹ De mânia Domnului oştirilor, ţara parcă ar fi aprinsă^(BE) şi poporul este ca ars de foc; nimeni^(BF) nu cruţă pe fratele său, ²⁰ fiecare jefuieşte în dreapta şi rămâne flămând, mănâncă în stânga şi^(BG) nu se satură. La urmă îşi mănâncă fiecare^(BH) carnea braţului său: ²¹ Manase mănâncă pe Efraim, Efraim pe Manase şi amândoi, împreună, pe Iuda. Cu toate^(BI) acestea, mânia Lui nu se potoleşte şi mâna Lui este tot întinsă.

10 Vai de cei ce rostesc^(BJ) hotărâri nelegiuite şi de cei ce scriu porunci nedrepte, ² ca să nu facă dreptate săracilor şi să răpească dreptul nenorociţilor poporului Meu, ca să facă pe văduve prada lor şi să jefuiască pe orfani! ³ „Ce^(BK) veţi face voi în ziua pedepsei^(BL), şi a pieirii, care va veni din depărtare peste voi? La cine veţi fugi după ajutor, şi unde vă veţi lăsa bogăţia?” ⁴ Unii vor fi îngenuncheaţi între cei prinşi în război, iar alţii vor cădea între cei morţi. Cu^(BM) toate acestea, mânia Lui nu se potoleşte şi mâna Lui tot întinsă este.

Asirianul smerit. Vremurile lui Mesia

⁵ „Vai de asirian – zice Domnul – nuiaua mâniei Mele, care poartă în mână toiagul urgiei Mele! ⁶ I-am dat drumul împotriva unui neam^(BN) nelegiuit, l-am trimis^(BO) împotriva unui popor pe care sunt mâniat, ca să-l prădeze şi să-l jefuiască, să-l calce în picioare ca noroiul de pe uliţe. ⁷ Dar^(BP) el nu judecă aşa şi nu acesta este gândul inimii lui, ci el nu se gândeşte decât să nimicească, decât să prăpădească neamurile cu grămada. ⁸ Căci^(BQ) el zice: ‘Nu sunt voievozii mei tot atâţia împăraţi? ⁹ Nu s-a întâmplat cu Calno^(BR) la fel ca^(BS) şi cu Carchemişul? Nu s-a întâmplat cu Hamatul ca şi cu Arpadul? Nu s-a întâmplat Samariei la fel ca^(BT) Damascului? ¹⁰ După cum mâna mea a pus stăpânire pe împărăţiile idolilor (unde erau mai multe icoane decât la Ierusalim şi în Samaria), ¹¹ cum am făcut Samariei şi idolilor ei, nu voi face şi Ierusalimului şi icoanelor lui?’ ¹² Dar, după ce Domnul Îşi va împlini toată lucrarea pe^(BU) Muntele Sionului şi la Ierusalim, voi^(BV) pedepsi – zice Domnul – pe împăratul Asiriei pentru rodul inimii lui îngâmfate şi pentru trufia privirilor lui semeţe, ¹³ căci^(BW) el a zis: ‘Prin puterea mâinii mele am făcut aceste lucruri şi prin înţelepciunea mea, căci sunt priceput; am împins înapoi hotarele popoarelor şi le-am jefuit vistieriile şi, ca un viteaz, am dat jos pe cei ce şedeau pe scaunele lor de domnie; ¹⁴ am pus mâna^(BX) pe bogăţiile popoarelor, ca pe un cuib, şi, cum se strâng nişte ouă părăsite, aşa am strâns eu tot pământul: niciunul n-a mişcat vreo aripă, nici n-a deschis ciocul ca să ciripească.’ – ¹⁵ ‘Se făleşte^(BY) oare securea împotriva celui ce se slujeşte de ea? Sau se mândreşte fierăstrăul faţă de cel ce-l mânuieşte? Ca şi cum nuiaua ar mişca pe cel ce o ridică, parcă toiagul ar ridica pe cel ce nu este de lemn!’ ” ¹⁶ De aceea Domnul, Dumnezeul oştirilor, va trimite ofilirea prin războinicii^(BZ) lui cei voinici şi între aleşii lui va izbucni un pârjol, ca pârjolul unui foc. ¹⁷ Lumina lui Israel se va preface în foc şi Sfântul lui, într-o flacără care^(CA) va mistui şi va arde spinii şi mărăcinii lui, într-o zi. ¹⁸ Va arde, trup şi suflet, strălucirea pădurii şi a câmpiilor^(CB) lui, de va fi ca un bolnav care cade în leşin. ¹⁹ Ceilalţi copaci din pădurea lui vor putea fi număraţi, şi un copil le-ar putea scrie numărul. ²⁰ În ziua aceea, rămăşiţa lui Israel şi cei scăpaţi din casa lui Iacov nu^(CC) se vor mai sprijini pe cel ce îi lovea, ci se vor sprijini cu încredere pe Domnul, Sfântul lui Israel. ²¹ O rămăşiţă^(CD), rămăşiţa lui Iacov, se va întoarce la Dumnezeul cel puternic. ²² Chiar^(CE) dacă poporul tău, Israele, ar fi ca nisipul mării, totuşi numai^(CF) o rămăşiţă se va întoarce, căci nimicirea^(CG) este hotărâtă, făcând să se reverse dreptatea. ²³ Şi^(CH) nimicirea aceasta, care a fost hotărâtă, Domnul, Dumnezeul oştirilor, o va aduce la îndeplinire în toată ţara. ²⁴ Totuşi, aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul oştirilor: „Poporul Meu, care locuieşti în Sion, nu^(CI) te teme de asirian; da, el te loveşte cu nuiaua şi îşi ridică toiagul asupra ta, cum făceau egiptenii^(CJ). ²⁵ Dar^(CK), peste puţină vreme, pedeapsa^(CL) va înceta şi mânia Mea se va întoarce împotriva lui, ca să-l nimicescă.” ²⁶ Domnul oştirilor va învârti biciul^(CM) împotriva lui, cum a lovit pe Madian^(CN) la stânca Oreb, şi Îşi va mai ridica toiagul^(CO) odată asupra mării, ca odinioară în Egipt. ²⁷ În ziua aceea, se^(CP) va lua povara lui de pe umărul tău şi jugul lui de pe gâtul tău, ba încă jugul va crăpa de grăsime^(CQ). ²⁸ El vine asupra Aiatului, străbate Migronul, îşi lasă calabalâcul la Micmaş. ²⁹ Trec trecătoarea^(CR), se culcă la Gheba^(CS); Rama tremură, Ghibea lui Saul o ia la fugă. ³⁰ Ridică-ţi glasul, fiica^(CT) Galimului! Ia seama, Lais^(CU)! „Vai^(CV) de tine, Anatot!” ³¹ Madmena^(CW) se împrăştie, locuitorii din Ghebim fug. ³² Încă o zi de oprire la^(CX) Nob, şi ameninţă^(CY) cu mâna lui muntele fiicei^(CZ) Sionului, dealul Ierusalimului. ³³ Iată, Domnul, Dumnezeul oştirilor, taie crăcile cu putere; cei^(DA) mai mari sunt tăiaţi, cei mai înalţi sunt doborâţi. ³⁴ Dă jos cu fierul crângul pădurii şi Libanul cade sub mâna Celui Puternic.

11 Apoi, o Odraslă va^(DB) ieşi din tulpina lui Isai^(DC) şi un^(DD) Vlăstar va da din rădăcinile lui. ² Duhul^(DE) Domnului Se va odihni peste El, duh de înţelepciune şi de pricepere, duh de sfat şi de tărie, duh de cunoştinţă şi de frică de Domnul. ³ Plăcerea Lui va fi frica de Domnul; nu va judeca după înfăţişare, nici nu va hotărî după cele auzite, ⁴ ci^(DF) va judeca pe cei săraci cu dreptate şi va hotărî cu nepărtinire asupra nenorociţilor ţării; va lovi^(DG) pământul cu toiagul cuvântului Lui şi cu suflarea buzelor Lui va omorî pe cel rău. ⁵ Neprihănirea^(DH) va fi brâul coapselor Sale şi credincioşia, brâul mijlocului Său. ⁶ Atunci, lupul va^(DI) locui împreună cu mielul şi pardosul se va culca împreună cu iedul; viţelul, puiul de leu şi vitele îngrăşate vor fi împreună şi le va mâna un copilaş; ⁷ vaca şi ursoaica vor paşte la un loc şi puii lor se vor culca împreună. Leul va mânca paie ca boul, ⁸ pruncul de ţâţă se va juca la gura bortei năpârcii şi copilul înţărcat va băga mâna în vizuina basilicului. ⁹ Nu^(DJ) se va face niciun rău şi nicio pagubă pe tot muntele Meu cel sfânt, căci pământul va fi plin^(DK) de cunoştinţa Domnului, ca fundul mării de apele care-l acopăr. ¹⁰ În^(DL) ziua aceea, Vlăstarul^(DM) lui Isai va fi ca un steag pentru popoare^(DN); neamurile se vor întoarce la El şi slava va fi locuinţa^(DO) Lui. ¹¹ În acelaşi^(DP) timp, Domnul Îşi va întinde mâna a doua oară, ca să răscumpere rămăşiţa poporului Său risipit în^(DQ) Asiria şi în Egipt, în Patros şi în Etiopia, la Elam, la Şinear şi la Hamat, şi în ostroavele mării. ¹² El va înălţa un steag pentru neamuri, va strânge pe surghiuniţii lui Israel şi va aduna pe cei^(DR) risipiţi ai lui Iuda, de la cele patru capete ale pământului. ¹³ Pizma^(DS) lui Efraim va înceta şi vrăjmaşii lui Iuda vor fi nimiciţi; Efraim nu va mai fi gelos pe Iuda, şi Iuda nu va mai fi vrăjmaş lui Efraim, ¹⁴ ci vor zbura pe umărul filistenilor la apus şi vor jefui împreună pe fiii Răsăritului. Edom^(DT) şi Moab vor fi prada mâinilor lor, şi fiii lui Amon le vor^(DU) fi supuşi. ¹⁵ Domnul va seca^(DV) limba mării Egiptului, Îşi va ridica mâna asupra Râului în mânia Lui, îl va împărţi în şapte pârâuri, aşa că îl vor^(DW) putea trece încălţaţi. ¹⁶ Şi va^(DX) fi un drum pentru rămăşiţa poporului Său, care va mai rămâne în Asiria, cum^(DY) a fost pentru Israel, în ziua când a ieşit din ţara Egiptului.

12 În^(DZ) ziua aceea vei zice: „Te laud, Doamne, căci ai fost supărat pe mine, dar mânia Ta s-a potolit şi m-ai mângâiat! ² Iată, Dumnezeu este izbăvirea mea, voi fi plin de încredere şi nu mă voi teme de nimic, căci Domnul^(EA) Dumnezeu este tăria^(EB) mea şi pricina laudelor mele şi El m-a mântuit.” ³ Veţi scoate apă^(EC) cu bucurie din izvoarele mântuirii ⁴ şi veţi zice în ziua aceea: „Lăudaţi^(ED) pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi^(EE) lucrările Lui printre popoare, pomeniţi^(EF) mărimea Numelui Lui! ⁵ Cântaţi^(EG) Domnului, căci a făcut lucruri strălucite: să fie cunoscute în tot pământul!” ⁶ Strigă^(EH) de bucurie şi veselie, locuitoare a Sionului, căci mare este în mijlocul tău Sfântul^(EI) lui Israel.

13 Prorocie^(EJ) împotriva Babilonului, descoperită lui Isaia, fiul lui Amoţ. ² Ridicaţi^(EK) un steag pe^(EL) un munte gol, înălţaţi glasul spre ei, faceţi semne^(EM) cu mâna, ca să vină la porţile asupritorilor! ³ „Am dat poruncă sfintei Mele oştiri – zice Domnul –, am chemat pe vitejii^(EN) Mei la judecata mâniei Mele, pe cei^(EO) ce se bucură de mărimea Mea.” ⁴ Un vuiet se aude pe munţi, ca vuietul de popor mult; se aude o zarvă de împărăţii, de neamuri adunate. Domnul oştirilor Îşi cercetează oastea care va da lupta. ⁵ Ei vin dintr-o ţară depărtată, de la marginea cerurilor: Domnul şi uneltele mâniei Lui vor nimici tot pământul. ⁶ Gemeţi, căci ziua^(EP) Domnului este aproape: ea^(EQ) vine ca o pustiire a Celui Atotputernic! ⁷ De aceea, toate mâinile slăbesc şi orice inimă omenească se topeşte. ⁸ Ei sunt năpădiţi de spaimă; îi apucă^(ER) chinurile şi durerile; se zvârcolesc ca o femeie în durerile naşterii; se uită unii la alţii încremeniţi; feţele lor sunt roşii ca focul. ⁹ Iată, vine Ziua^(ES) Domnului, zi fără milă, zi de mânie şi urgie aprinsă, care va preface tot pământul în pustiu şi va nimici pe toţi păcătoşii^(ET) de pe el. ¹⁰ Căci stelele cerurilor şi Orionul nu vor mai străluci; soarele se va întuneca^(EU) la răsăritul lui şi luna nu va mai lumina. ¹¹ „Voi pedepsi – zice Domnul – lumea pentru răutatea ei şi pe cei răi pentru nelegiuirile lor; voi^(EV) face să înceteze mândria celor trufaşi şi voi doborî semeţia celor asupritori. ¹² Voi face pe oameni mai rari decât aurul curat şi mai scumpi decât aurul din Ofir. ¹³ Pentru^(EW) aceasta voi clătina cerurile şi pământul se va zgudui din temelia lui, de mânia Domnului oştirilor, în ziua^(EX) mâniei Lui aprinse. ¹⁴ Atunci, ca o căprioară speriată, ca o turmă fără păstor, fiecare se^(EY) va întoarce la poporul său, fiecare va fugi în ţara lui. ¹⁵ Toţi cei ce vor fi prinşi vor fi străpunşi şi toţi cei ce vor fi apucaţi vor cădea ucişi de sabie. ¹⁶ Copiii lor vor fi zdrobiţi^(EZ) sub ochii lor, casele le vor fi jefuite şi nevestele lor vor fi necinstite. ¹⁷ Iată^(FA), aţâţ împotriva lor pe mezi, care nu se uită la argint şi nu poftesc aurul. ¹⁸ Cu arcurile lor vor doborî pe tineri şi vor fi fără milă pentru rodul pântecelor: ochiul lor nu va cruţa pe copii. ¹⁹ Şi astfel^(FB), Babilonul, podoaba împăraţilor, falnica mândrie a caldeenilor, va fi ca Sodoma^(FC) şi Gomora, pe care le-a nimicit Dumnezeu. ²⁰ El nu va mai fi locuit^(FD), nu va mai fi niciodată popor în el. Arabul nu-şi va mai întinde cortul acolo şi păstorii nu-şi vor mai ţărcui turmele acolo, ²¹ ci^(FE) fiarele pustiei îşi vor face culcuşul acolo, bufniţele îi vor umple casele, struţii vor locui acolo şi stafiile se vor juca acolo. ²² Şacalii vor urla în casele lui împărăteşti pustii şi câinii sălbatici, în casele lui de petrecere. Vremea lui este aproape^(FF) să vină şi zilele nu i se vor lungi.”

14 Căci^(FG) Domnul va avea milă de Iacov, va alege iarăşi^(FH) pe Israel şi-i va aduce iarăşi la odihnă în ţara lor; străinii^(FI) se vor alipi de ei şi se vor uni cu casa lui Iacov. ² Popoarele îi vor lua şi-i^(FJ) vor aduce înapoi la locuinţa lor, şi casa lui Israel îi va stăpâni^(FK) în ţara Domnului, ca robi şi roabe. Vor ţine astfel robi pe cei ce-i robiseră pe ei şi vor stăpâni peste asupritorii lor. ³ Iar când îţi va da Domnul odihnă după ostenelile şi frământările tale şi după aspra robie care a fost pusă peste tine, ⁴ atunci vei cânta^(FL) cântarea aceasta asupra împăratului Babilonului şi vei zice:

„Iată, asupritorul nu mai este, asuprirea^(FM) a încetat, ⁵ Domnul a frânt toiagul^(FN) celor răi, nuiaua stăpânitorilor. ⁶ Cel ce, în urgia lui, lovea popoarele cu lovituri fără răgaz, cel ce, în mânia lui, supunea neamurile este prigonit fără cruţare. ⁷ Tot pământul se bucură acum de odihnă şi pace; izbucnesc oamenii în cântece de veselie. ⁸ Până şi chiparoşii şi cedrii din Liban^(FO) se bucură de căderea ta şi zic: ‘De când ai căzut tu, nu se mai suie nimeni să ne taie!’ ⁹ Locuinţa morţilor^(FP) se mişcă până în adâncimile ei, ca să te primească la sosire, ea trezeşte înaintea ta umbrele, pe toţi mai-marii pământului, scoală de pe scaunele lor de domnie pe toţi împăraţii neamurilor. ¹⁰ Toţi iau cuvântul ca să-ţi spună: ‘Şi tu ai ajuns fără putere ca noi, şi tu ai ajuns ca noi!’ ¹¹ Strălucirea ta s-a pogorât şi ea în Locuinţa morţilor, cu sunetul alăutelor tale; aşternut de viermi vei avea şi viermii te vor acoperi. ¹² Cum^(FQ) ai căzut din cer, Luceafăr strălucitor, fiu al zorilor! Cum ai fost doborât la pământ, tu, biruitorul neamurilor! ¹³ Tu ziceai în inima ta: ‘Mă voi sui^(FR) în cer, îmi voi ridica^(FS) scaunul de domnie mai presus de stelele lui Dumnezeu; voi şedea pe muntele adunării dumnezeilor, la capătul miazănoaptei; ¹⁴ mă voi sui pe^(FT) vârful norilor, voi^(FU) fi ca Cel Preaînalt.’ ¹⁵ Dar ai fost aruncat în Locuinţa morţilor^(FV), în adâncimile mormântului! ¹⁶ Cei ce te văd se uită ţintă miraţi la tine, te privesc cu luare-aminte şi zic: ‘Acesta este omul care făcea să se cutremure pământul şi zguduia împărăţiile, ¹⁷ care prefăcea lumea în pustie, nimicea cetăţile şi nu dădea drumul prinşilor săi de război?’ ¹⁸ Toţi împăraţii neamurilor, da, toţi, se odihnesc cu cinste, fiecare în mormântul lui. ¹⁹ Dar tu ai fost aruncat departe de mormântul tău, ca o ramură dispreţuită, ca o pradă luată de la nişte oameni ucişi cu lovituri de sabie şi aruncată pe pietrele unei gropi, ca un hoit călcat în picioare. ²⁰ Tu nu eşti unit cu ei în mormânt, căci ţi-ai nimicit ţara şi ţi-ai prăpădit poporul. Nu se va mai vorbi niciodată de neamul^(FW) celor răi. ²¹ Pregătiţi măcelărirea fiilor din^(FX) pricina nelegiuirii părinţilor lor! Ca să nu se mai scoale să cucerească pământul şi să umple lumea cu cetăţi!” ²² „Eu mă voi ridica împotriva lor – zice Domnul oştirilor – şi voi şterge numele^(FY) şi urma^(FZ) Babilonului, pe fiu^(GA) şi nepot”, zice Domnul. ²³ „Voi^(GB) face din el un culcuş de arici şi o mlaştină şi îl voi mătura cu mătura nimicirii”, zice Domnul oştirilor.

Împotriva Asiriei

²⁴ Domnul oştirilor a jurat şi a zis: „Da, ce am hotărât se va întâmpla, ce am pus la cale se va împlini. ²⁵ Voi zdrobi pe asirian în ţara Mea, îl voi călca în picioare pe munţii Mei. Astfel, jugul^(GC) lui se va lua de pe ei şi povara lui va fi luată de pe umerii lor.” ²⁶ Iată hotărârea luată împotriva întregului pământ, iată mâna întinsă peste toate neamurile. ²⁷ Domnul oştirilor a luat această hotărâre^(GD). Cine I se va împotrivi? Mâna Lui este întinsă. Cine o va abate?

Împotriva filistenilor

²⁸ În anul morţii împăratului^(GE) Ahaz, a fost rostită această prorocie: ²⁹ „Nu te bucura, ţara filistenilor, că^(GF) s-a frânt toiagul care te lovea! Căci din rădăcina şarpelui va ieşi un basilic şi^(GG) rodul lui va fi un balaur zburător. ³⁰ Atunci, cei mai săraci vor putea paşte şi cei nenorociţi vor putea să locuiască liniştiţi, dar îţi voi lăsa neamul să piară de foame şi ce va mai rămâne din tine va fi omorât. ³¹ Gemi, poartă! Boceşte-te, cetate! Cutremură-te, toată ţara filistenilor! Căci un fum vine de la miazănoapte şi şirurile vrăjmaşului sunt strânse.” ³² „Şi ce va răspunde trimişilor poporului?” – „Că Domnul^(GH) a întemeiat Sionul şi că cei nenorociţi^(GI) din poporul Lui găsesc un loc de adăpost acolo.”

Împotriva Moabului

15 Prorocie^(GJ) împotriva Moabului.

Chiar în noaptea când este pustiit, Ar-Moabul^(GK) este nimicit! Chiar în noaptea când este pustiit, Chir-Moabul este nimicit!… ² Poporul se^(GL) suie la templu şi la Dibon, pe înălţimi, ca să plângă; Moabul se boceşte: pe Nebo şi pe Medeba toate^(GM) capetele sunt rase şi toate bărbile sunt tăiate. ³ Pe uliţe sunt încinşi cu saci, pe^(GN) acoperişuri şi în pieţe totul geme şi se topeşte plângând. ⁴ Hesbonul şi^(GO) Eleale ţipă de li se aude glasul până la Iahaţ, chiar şi războinicii Moabului se bocesc cu sufletul plin de groază. ⁵ Îmi plânge inima^(GP) pentru Moab, ai cărui fugari aleargă până la Ţoar, până la^(GQ) Eglat-Şelişia, căci suie, plângând, suişul^(GR) Luhitului şi scot ţipete de durere pe drumul Horonaimului. ⁶ Căci apele Nimrim^(GS) sunt pustiite, s-a uscat iarba, s-a dus verdeaţa şi nu mai este niciun fir verde. ⁷ De aceea strâng ce le mai rămâne şi îşi strămută averile dincolo de pârâul sălciilor. ⁸ Căci ţipetele înconjoară hotarele Moabului; bocetele lui răsună până la Eglaim şi urletele lui răsună până la Beer-Elim. ⁹ Apele Dimonului sunt pline de sânge, şi voi trimite peste Dimon noi nenorociri; un leu^(GT) va veni împotriva celor scăpaţi ai Moabului, împotriva rămăşiţei din ţară.

16 Trimiteţi^(GU) miei cârmuitorului ţării, trimiteţi-i din^(GV) Sela, prin pustie, la muntele fiicei Sionului! ² Ca o pasăre fugară, zgurnită din cuib, aşa vor fi fiicele Moabului la trecerea Arnonului^(GW). ³ Şi vor zice: „Sfătuieşte, mijloceşte, acoperă-ne ziua namiaza mare cu umbra ta, ca noaptea neagră, ascunde pe cei ce sunt urmăriţi, nu da pe faţă pe cei fugiţi! ⁴ Lasă să locuiască pentru o vreme la tine cei goniţi din Moab, fii un loc de scăpare pentru ei împotriva pustiitorului! Căci apăsarea va înceta, pustiirea se va sfârşi, cel ce calcă ţara în picioare va pieri. ⁵ Şi atunci, un scaun de domnie se^(GX) va întări prin îndurare şi se va vedea şezând cu credincioşie, în casa lui David, un^(GY) judecător, prieten al dreptului şi plin de râvnă pentru dreptate.” – ⁶ Auzim îngâmfarea mândrului^(GZ) Moab, fudulia şi fala lui, trufia^(HA) şi lăudăroşia lui. ⁷ De aceea geme^(HB) Moabul pentru Moab, toţi gem; suspinaţi pe dărâmăturile Chir-Haresetului^(HC), adânc mâhniţi; ⁸ căci câmpiile^(HD) Hesbonului lâncezesc; stăpânii neamurilor au sfărâmat butucii viei din^(HE) Sibma, care se întindeau până la Iaezer şi se încâlceau prin pustie: mlădiţele ei se întindeau şi treceau dincolo de mare. ⁹ De aceea plâng pentru via din Sibma, ca pentru Iaezer; vă ud^(HF) cu lacrimile mele, Hesbonule^(HG) şi Eleale! Căci peste culesul roadelor voastre şi peste secerişul vostru a căzut un strigăt de război! ¹⁰ S-a^(HH) dus bucuria şi veselia din câmpii! Şi în vii, nu mai sunt cântece, nu mai sunt veselii! Nimeni nu mai calcă vinul în teascuri. „Am făcut să înceteze strigătele de bucurie la cules. ¹¹ De aceea îmi plânge sufletul^(HI) pentru Moab ca o harpă şi inima pentru Chir-Hares. ¹² Şi, când se va arăta Moabul, obosindu-se pe înălţimi^(HJ), şi va intra în locaşul său cel sfânt să se roage, nu va putea să capete nimic!” – ¹³ Acesta este cuvântul pe care l-a rostit Domnul de multă vreme asupra Moabului. ¹⁴ Iar acum Domnul vorbeşte şi zice:

„În trei ani, ca^(HK) anii unui simbriaş, slava Moabului va fi dispreţuită, împreună cu toată această mare mulţime, şi ce va rămâne va fi puţin lucru, aproape nimic.”

Împotriva Damascului

17 Prorocie^(HL) împotriva Damascului:

„Iată, Damascul nu va mai fi o cetate, ci va ajunge un morman de dărâmături; ² cetăţile Aroerului sunt părăsite, sunt date spre păşune turmelor, care se culcă nestingherite^(HM) acolo. ³ S-a isprăvit cu cetăţuia^(HN) lui Efraim şi s-a sfârşit cu împărăţia Damascului, dar rămăşiţa Siriei va fi ca slava copiilor lui Israel – zice Domnul oştirilor. ⁴ În ziua aceea, slava lui Iacov va fi slăbită şi grăsimea^(HO) cărnii lui va pieri. ⁵ Se va^(HP) întâmpla ca atunci când strânge secerătorul grâul şi braţul lui taie spicele; da, ca la strânsul spicelor în valea Refaim; ⁶ vor^(HQ) mai rămâne doar câteva, ca la scuturatul măslinului: două, trei măsline pe vârful crengilor, patru sau cinci în ramurile cu roade”, zice Domnul, Dumnezeul lui Israel. ⁷ În ziua aceea, omul se va uita^(HR) spre Făcătorul său şi ochii i se vor întoarce spre Sfântul lui Israel; ⁸ nu se va mai uita spre altare, care sunt lucrarea mâinilor lui, şi nu va mai privi la ce au făcut degetele lui, la idolii Astarteei şi la stâlpii închinaţi soarelui. ⁹ În ziua aceea, cetăţile lui întărite vor fi ca dărâmăturile din pădure şi de pe vârful muntelui, părăsite odinioară înaintea copiilor lui Israel: va fi o pustie! ¹⁰ Căci ai uitat pe Dumnezeul^(HS) mântuirii tale şi nu ţi-ai adus aminte de Stânca scăpării tale. De aceea ţi-ai sădit răsaduri plăcute şi ai sădit butuci străini. ¹¹ Când i-ai sădit, i-ai înconjurat cu un gard şi, în curând, i-ai văzut înflorind. Dar culesul roadelor a fugit tocmai în clipa veseliei: şi durerea este fără leac. ¹² Vai, ce vuiet de popoare multe, care urlă cum^(HT) urlă marea! Ce zarvă de neamuri, care mugesc cum mugesc nişte ape puternice. ¹³ Neamurile mugesc cum mugesc apele mari… Dar când le mustră^(HU) Dumnezeu, ele fug departe, izgonite^(HV) ca pleava de pe munţi, la suflarea vântului, ca ţărâna luată de vârtej. ¹⁴ Spre seară, vine o prăpădenie neaşteptată şi până dimineaţa nu mai sunt! Iată partea celor ce ne jupoaie şi soarta celor ce ne jefuiesc.

Asupra Etiopiei

18 Vai de tine, ţară^(HW), în care răsună zăngănit de arme şi care eşti dincolo de râurile Etiopiei! ² Tu, care trimiţi soli pe mare, în corăbii de papură, care plutesc pe luciul apelor! Duceţi-vă, soli iuţi, la neamul^(HX) acela tare şi puternic, la poporul acela înfricoşat de la începutul lui, neam puternic care zdrobeşte totul şi a cărui ţară este tăiată de râuri. ³ Voi, toţi locuitori ai lumii, şi voi, locuitori ai pământului, luaţi seama când^(HY) se înalţă steagul pe munţi şi ascultaţi când sună trâmbiţa! ⁴ Căci aşa mi-a vorbit Domnul: „Eu privesc liniştit din locuinţa Mea pe căldura arzătoare a luminii soarelui şi pe aburul de rouă, în vipia secerişului. ⁵ Dar, înainte de seceriş, când cade floarea şi rodul se face aguridă, el taie îndată mlădiţele cu cosoare, ba taie chiar lăstarii şi-i aruncă…” ⁶ Şi asirienii vor fi lăsaţi astfel pradă păsărilor răpitoare din munţi şi fiarelor pământului; păsările de pradă vor petrece vara pe trupurile lor moarte, şi fiarele pământului vor ierna pe ele. ⁷ În vremea aceea, se vor aduce^(HZ) daruri de mâncare Domnului oştirilor, de poporul cel tare şi puternic, de poporul cel înfricoşat de la începutul lui, neam puternic, care zdrobeşte totul şi a cărui ţară este tăiată de râuri: vor fi aduse acolo unde locuieşte Numele Domnului oştirilor, pe Muntele Sionului.

Asupra Egiptului

19 Prorocie^(IA) împotriva Egiptului: Iată, Domnul călăreşte^(IB) pe un nor repede şi vine în Egipt. Idolii^(IC) Egiptului tremură înaintea Lui şi li se îndoaie inima egiptenilor în ei. ² „Voi înarma^(ID) pe egipteni unii împotriva altora şi se vor bate frate cu frate, prieten cu prieten, cetate cu cetate, împărăţie cu împărăţie. ³ Duhul egiptenilor va pieri din ei şi le voi nimici sfatul; atunci vor întreba pe idoli şi pe vrăjitori, pe cei ce cheamă morţii şi pe ghicitori. ⁴ Voi da Egiptul în^(IE) mâinile unui stăpân aspru şi un împărat fără milă va stăpâni peste ei, zice Domnul, Dumnezeul oştirilor.” ⁵ Apele^(IF) mării vor seca şi râul va seca şi se va usca, ⁶ râurile se vor împuţi, canalele^(IG) Egiptului vor fi goale şi uscate, pipirigul şi trestiile se vor vesteji. ⁷ Livezile Nilului de la îmbucătura râului şi toate semănăturile din valea râului se vor usca, se vor preface în ţărână şi vor pieri. ⁸ Vor geme pescarii, se vor boci toţi cei ce aruncă undiţa în râu şi cei ce întind mreje pe ape vor fi nemângâiaţi. ⁹ Cei ce lucrează inul^(IH) dărăcit şi cei ce ţes ţesături albe vor fi acoperiţi de ruşine, ¹⁰ stăpânitorii ţării vor fi întristaţi şi toţi simbriaşii vor fi cu inima amărâtă. ¹¹ În adevăr, voievozii Ţoanului^(II) au înnebunit, sfetnicii înţelepţi ai lui Faraon s-au prostit. „Cum îndrăzniţi voi să spuneţi lui Faraon: ‘Noi suntem fiii înţelepţilor, fiii străvechilor împăraţi? ¹² Unde^(IJ) sunt înţelepţii tăi?’ Să-ţi facă descoperiri dumnezeieşti şi să spună ce a hotărât Domnul oştirilor împotriva Egiptului.” ¹³ Voievozii Ţoanului au înnebunit, voievozii^(IK) Nofului s-au înşelat, căpeteniile seminţiilor duc Egiptul în rătăcire: ¹⁴ Domnul a răspândit în mijlocul lui un^(IL) duh de ameţeală, ca să facă pe egipteni să se clatine în toate faptele lor, cum se clatină un om beat şi varsă, ¹⁵ şi Egiptul nu va avea pe nimeni care să poată face ceva, nici cap^(IM), nici coadă, nici ramură de finic, nici trestie! ¹⁶ În ziua aceea, Egiptul va fi^(IN) ca o femeie: va tremura şi se va teme, văzând mişcarea mâinii Domnului oştirilor, când^(IO) o va ridica împotriva lui. ¹⁷ Chiar şi ţara lui Iuda va fi o groază pentru Egipt: cum i se va vorbi de ea, se va îngrozi din pricina hotărârii luate împotriva lui de Domnul oştirilor.

Egiptul împreună cu Asur şi Israel

¹⁸ În vremea aceea, vor fi cinci cetăţi în ţara Egiptului, care vor vorbi^(IP) limba Canaanului şi vor jura pe Domnul oştirilor: una din ele se va numi cetatea nimicirii^[a]! ¹⁹ Tot în vremea aceea va^(IQ) fi un altar pentru Domnul în ţara Egiptului şi la hotar va^(IR) fi un stâlp de aducere-aminte pentru Domnul. ²⁰ Acesta va fi pentru Domnul oştirilor un semn şi o mărturie în ţara Egiptului. Ei vor striga către Domnul din pricina asupritorilor, şi El le va trimite un mântuitor şi un apărător, care să-i izbăvească. ²¹ Atunci, Domnul Se va descoperi egiptenilor, şi egiptenii vor cunoaşte pe Domnul în ziua aceea. Vor^(IS) aduce jertfe şi daruri de mâncare, vor face juruinţe Domnului şi le vor împlini. ²² Astfel, Domnul va lovi pe egipteni, îi va lovi, dar îi va tămădui. Ei se vor întoarce la Domnul, care-i va asculta şi-i va vindeca. ²³ În aceeaşi vreme, va^(IT) fi un drum care va duce din Egipt în Asiria: asirienii se vor duce în Egipt şi egiptenii, în Asiria, şi egiptenii împreună cu asirienii vor sluji Domnului. ²⁴ Tot în vremea aceea, Israel va fi al treilea, unit cu Egiptul şi cu Asiria, ca o binecuvântare în mijlocul pământului. ²⁵ Domnul oştirilor îi va binecuvânta şi va zice: „Binecuvântat să fie Egiptul, poporul Meu şi Asiria, lucrarea^(IU) mâinilor Mele, şi Israel, moştenirea Mea!”

Asur împotriva Egiptului şi Etiopiei

20 În anul când a venit Tartan^(IV) la Asdod, trimis de Sargon, împăratul Asiriei, să bată Asdodul şi l-a luat, ² în vremea aceea, Domnul a vorbit lui Isaia, fiul lui Amoţ şi i-a zis: „Du-te, dezleagă-ţi sacul de pe coapse^(IW) şi scoate-ţi încălţămintea din picioare!” El a făcut aşa, a umblat^(IX) gol şi desculţ. ³ Şi Domnul a zis: „După cum robul meu Isaia umblă gol şi desculţ, trei ani de zile, ca^(IY) semn şi înştiinţare pentru Egipt şi pentru Etiopia, ⁴ tot aşa şi împăratul Asiriei va lua din Egipt şi din Etiopia prinşi de război şi surghiuniţi, tineri şi bătrâni, goi şi desculţi, şi^(IZ) cu spinarea descoperită, spre ruşinea Egiptului. ⁵ Atunci^(JA) se vor îngrozi şi se vor ruşina cei ce îşi puseseră încrederea în Etiopia şi se făleau cu Egiptul. ⁶ Şi locuitorii de pe ţărmul acesta vor zice în ziua aceea: ‘Iată ce a ajuns încrederea noastră, pe care ne bizuiserăm, ca să fim ajutaţi şi să fim izbăviţi de împăratul Asiriei! Cum vom scăpa acum?’ ”

Împotriva Babilonului

21 Prorocie asupra pustiei mării. Cum^(JB) înaintează vijelia de la miazăzi, aşa vine el din pustie, din ţara înfricoşată. ² O vedenie grozavă mi s-a descoperit. Asupritorul^(JC) asupreşte, pustiitorul pustieşte. – „Suie-te^(JD), Elamule! Împresoară, Medio! Căci fac să înceteze toate oftările lor”, zice Domnul. ³ De aceea mi s-a umplut inima^(JE) de nelinişte, m-apucă durerile^(JF), ca durerile unei femei când naşte. Zvârcolirile nu mă lasă s-aud, tremurul mă împiedică să văd. ⁴ Îmi bate inima cu putere, m-apucă groaza; noaptea^(JG) plăcerilor mele ajunge o noapte de spaimă. ⁵ Ei^(JH) pun masa, straja veghează, şi ei mănâncă, beau… Dar deodată se aude strigând: „În picioare, voievozi! Ungeţi scutul!” ⁶ Căci aşa mi-a vorbit Domnul: „Du-te şi pune un străjer, ca să dea de veste despre ce va vedea.” ⁷ El^(JI) a văzut călărime, călăreţi doi câte doi, călăreţi pe măgari, călăreţi pe cămile, şi asculta cu luare-aminte, cu cea mai mare băgare de seamă. ⁸ Apoi a strigat, ca un leu: „Doamne, am stat mereu în turnul meu de^(JJ) pază şi stam de strajă în toate nopţile. ⁹ Şi iată că a venit călărime şi călăreţi doi câte doi”. Apoi a luat iarăşi cuvântul şi a zis: „A^(JK) căzut, a căzut Babilonul şi toate^(JL) icoanele dumnezeilor lui sunt sfărâmate la pământ!” ¹⁰ O^(JM), poporul meu, care ai fost stropşit ca boabele de grâu din aria mea, ce am auzit de la Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel, aceea vă vestesc.

Împotriva Edomului şi Arabiei

¹¹ Prorocie^(JN) asupra Dumei.

Mi se strigă din Seir: „Străjerule, cât mai este din noapte? Străjerule, mai este mult din noapte?” ¹² Străjerul răspunde: „Vine dimineaţa, şi este tot noapte. Dacă vreţi să întrebaţi, întrebaţi; întoarceţi-vă şi veniţi iarăşi.” ¹³ Prorocie^(JO) asupra Arabiei.

Veţi petrece noaptea în tufele Arabiei, cete de negustori din Dedan^(JP)! ¹⁴ Duceţi apă celor ce le este sete; locuitorii ţării Tema, duceţi pâine fugarilor! ¹⁵ Căci ei fug dinaintea săbiilor, dinaintea sabiei scoase din teacă, dinaintea arcului încordat şi dinaintea unei lupte înverşunate. ¹⁶ Căci aşa mi-a vorbit Domnul: „Încă un an, ca^(JQ) anii unui simbriaş, şi s-a isprăvit cu toată slava Chedarului^(JR).” ¹⁷ Nu va mai rămâne decât un mic număr din vitejii arcaşi, fii ai Chedarului, căci Domnul, Dumnezeul lui Israel, a spus-o.

22 Prorocie asupra văii vedeniilor. „Ce este de vă suiţi cu toţii pe acoperişuri, ² cetate^(JS) gălăgioasă, plină de zarvă, cetate veselă! Morţii tăi nu vor pieri ucişi de sabie, nici nu vor muri luptând. ³ Ci toate căpeteniile tale fug împreună, sunt luaţi prinşi de arcaşi; toţi locuitorii tăi ajung deodată robi, în timp ce o iau la fugă în depărtare. ⁴ De aceea zic: ‘Întoarceţi-vă privirile de la mine, lăsaţi-mă să plâng^(JT) cu amar; nu stăruiţi să mă mângâiaţi pentru nenorocirea fiicei poporului meu!’ ⁵ Căci^(JU) este o zi de necaz, de zdrobire şi de învălmăşeală, trimisă de^(JV) Domnul, Dumnezeul oştirilor, în valea vedeniilor. Se dărâmă zidurile şi răsună ţipete de durere spre munte.