Isaia 8:1-22:5
Nouă Traducere În Limba Română
Semnul lui Maher-şalal-haş-baz
8 Domnul mi-a zis: „Ia o placă mare şi scrie pe ea cu un stilet obişnuit[a]: «Maher-şalal-haş-baz[b]». 2 Iar ca martori vrednici de încredere îi voi chema pe preotul Urie şi pe Zaharia, fiul lui Ieberechia.“
3 M-am apropiat apoi de profetesă; ea a a rămas însărcinată şi a născut un fiu. Domnul mi-a zis: „Pune-i numele Maher-şalal-haş-baz. 4 Înainte să ştie copilul să zică: «Tatăl meu!» şi «Mama mea!», bogăţia Damascului şi prada din Samaria vor fi luate de împăratul Asiriei.“
5 Domnul mi-a vorbit din nou astfel:
6 „Pentru că poporul acesta a refuzat
apele din Şiloah[c] care curg lin,
şi s-a bucurat
de[d] Reţin şi de fiul lui Remalia,
7 de aceea Stăpânul va ridica împotriva ta
apele mari şi puternice ale râului[e],
adică pe împăratul Asiriei şi toată gloria sa.
El se va ridica deasupra albiei
şi se va revărsa peste maluri!
8 Va năvăli în Iuda ca un puhoi
şi, curgând peste, le va ajunge până la gât!
Aripile sale întinse
vor acoperi întinderea ţării tale, Emanuele[f]!“
9 „Faceţi rău, popoare, cât voiţi,
căci tot veţi fi zdrobite!
Luaţi aminte voi, toate ţările îndepărtate!
Pregătiţi-vă oricât de luptă, căci tot veţi fi zdrobite!
Pregătiţi-vă oricât de luptă, căci tot veţi fi zdrobite!
10 Faceţi planuri cât voiţi, căci tot vor fi zădărnicite!
Luaţi hotărâri cât voiţi, căci nu vor rămâne în picioare,
pentru că Dumnezeu este cu noi[g]!“
Israel să se teamă de Domnul
11 Domnul mi-a vorbit în timp ce mâna Sa puternică era asupra mea şi m-a avertizat să nu umblu pe calea acestui popor. El a zis:
12 „Nu numiţi uneltire
tot ceea ce poporul acesta numeşte uneltire!
Nu vă temeţi de ce se teme el
şi nu vă înspăimântaţi!
13 Ci pe Domnul Oştirilor să-L priviţi ca sfânt;
El este Cel de Care să vă temeţi şi de El trebuie să vă înspăimântaţi.
14 El va fi un Lăcaş,
însă pentru cele două Case ale lui Israel
va fi o piatră de poticnire
şi o stâncă de cădere;
va fi un laţ şi o cursă
pentru locuitorii Ierusalimului.
15 Mulţi dintre ei se vor împiedica,
vor cădea şi vor fi sfărâmaţi,
vor fi prinşi în laţ şi capturaţi.“
16 „Leagă această mărturie,
şi pecetluieşte această învăţătură între ucenicii Mei!
17 Voi nădăjdui în Domnul,
Care Îşi ascunde faţa de Casa lui Iacov,
şi îmi voi pune încrederea în El!
18 Iată-mă, eu şi copiii pe care mi i-a dat Domnul!
Suntem semne şi prevestiri în Israel
de la Domnul Oştirilor, Care locuieşte pe muntele Sion.
19 Dacă vă vor zice să întrebaţi pe cei ce cheamă duhurile morţilor şi pe descântători, pe cei care îngaimă şi bolborosesc, să răspundeţi: «Nu va întreba oare un popor pe Dumnezeul său? De ce să întrebe pe cei morţi şi nu pe cei vii? 20 La învăţătură şi la mărturie!» Dacă ei nu vor vorbi aşa, nu vor vedea lumina zorilor.
21 Necăjiţi şi flămânzi
vor pribegi prin ţară,
iar când le va fi foame
se vor mânia şi, uitându-se în sus,
vor blestema pe regele lor şi pe Dumnezeul lor.
22 Apoi se vor uita spre pământ
şi vor vedea numai necaz, întuneric şi negură înspăimântătoare
şi vor fi izgoniţi în întuneric.
Căci un Copil ni s-a născut
9 Totuşi nu va mai fi întuneric
peste cei ce au fost în necaz.
După cum în trecut El a făcut de ruşine
ţinutul lui Zabulon şi ţinutul lui Neftali,
tot aşa, în viitor, El va acoperi de glorie
Galileea neamurilor,
înspre mare, dincolo de Iordan!
2 Poporul care umbla în întuneric
a văzut o mare lumină!
Peste cei ce locuiau în ţara umbrei morţii[h]
a strălucit o lumină!
3 Tu ai înmulţit neamul
şi ai făcut să-i crească bucuria.
Ei se bucură înaintea Ta
cum se bucură nişte oameni la seceriş
şi cum se bucură cei care împart o pradă.
4 Fiindcă jugul ce-i apăsa,
drugul de pe umerii lor
şi toiagul asupritorului lor,
le-ai zdrobit Tu ca în ziua înfrângerii lui Midian[i].
5 Căci orice încălţăminte purtată în învălmăşeala luptei
şi orice haină tăvălită în sânge
va fi arsă,
va deveni hrană pentru foc.
6 Căci un Copil ni s-a născut,
un Fiu ni s-a dat,
iar autoritatea va sta pe umerii Săi!
Va fi numit: «Sfetnic minunat[j],
Dumnezeu puternic, Tată veşnic, Prinţ al păcii.»
7 Autoritatea Sa va creşte neîncetat
şi va fi o pace fără sfârşit
pentru tronul lui David şi împărăţia Sa.
El o va întemeia
şi o va întări prin judecată şi dreptate,
de acum şi pe vecie.
Râvna Domnului Oştirilor
va face lucrul acesta.
Judecata Domnului asupra lui Israel
8 Stăpânul a trimis un mesaj împotriva lui Iacov;
acesta va cădea peste Israel;
9 tot poporul –
Efraim şi locuitorii Samariei – va şti,
toţi cei care, cu mândrie
şi aroganţă în inimă, zic:
10 «Au căzut cărămizile,
dar noi vom zidi cu pietre cioplite!
Sicomorii au fost tăiaţi,
dar noi îi vom înlocui cu cedri!»
11 De aceea, Domnul i-a ridicat împotriva lor pe vrăjmaşii lui Reţin,
i-a stârnit pe duşmanii lor:
12 arameii la răsărit şi filistenii la apus;
cu o gură larg deschisă ei l-au mâncat pe Israel!
Cu toate acestea, mânia Lui nu s-a potolit,
iar mâna Sa este încă întinsă.
13 Dar poporul nu s-a întors la Cel Ce îl lovea,
nu L-a căutat pe Domnul Oştirilor.
14 Aşa că Domnul va tăia din Israel capul şi coada,
ramura de palmier şi trestia, într-o singură zi.
15 Bătrânii şi demnitarii sunt capul,
iar profeţii care învaţă minciuni sunt coada.
16 Cei ce conduc acest popor îl duc în rătăcire,
iar cei ce sunt conduşi de ei sunt pierduţi[k].
17 De aceea Stăpânul nu se va mai bucura de tinerii lor,
nici nu va mai avea milă de orfanii şi de văduvele lor,
pentru că toţi sunt lipsiţi de evlavie şi ticăloşi,
toţi spun vorbe de nimic.
Cu toate acestea, mânia Lui nu s-a potolit,
iar mâna Sa este încă întinsă.
18 Da! Răutatea arde ca un foc,
arde mărăcinii şi spinii,
aprinde desişul pădurii
din care se înalţă un stâlp de fum!
19 Ţara este arsă de furia Domnului Oştirilor,
iar poporul este ca ceva de pus pe foc.
Nimeni nu-şi cruţă fratele.
20 Unul jefuieşte din dreapta şi rămâne flămând;
mănâncă din stânga şi nu se satură;
fiecare mănâncă din carnea rudeniei sale[l].
21 Manase mănâncă pe Efraim, şi Efraim pe Manase,
iar împreună mănâncă pe Iuda.
Cu toate acestea, mânia Lui nu s-a potolit,
iar mâna Sa este încă întinsă.
10 Vai de cei ce decretează hotărâri nelegiuite,
de cei ce scriu porunci ce asupresc,
2 ca să-i priveze de drepturi pe cei nevoiaşi
şi să răpească dreptatea celor asupriţi din poporul Meu,
făcând astfel din văduve prada lor
şi jefuindu-i pe orfani.
3 Ce veţi face în ziua pedepsei,
în mijlocul nenorocirii care va veni din depărtări?
La cine veţi fugi după ajutor?
Unde vă veţi lăsa bogăţiile?
4 Unii se vor pleca printre prizonieri
sau vor cădea printre cei ucişi.
Cu toate acestea, mânia Lui nu s-a potolit,
iar mâna Sa este încă întinsă.“
Judecata Domnului asupra Asiriei
5 „Vai de asirian, nuiaua mâniei Mele,
cel care ţine în mâna lui ciomagul furiei Mele!
6 L-am trimis împotriva unui neam lipsit de evlavie
şi i-am poruncit să meargă împotriva poporului pe care sunt mâniat,
ca să ia pradă, să-şi însuşească captură
şi să-l calce în picioare ca pe noroiul de pe drum.
7 Dar nu aceasta vrea el,
nu acest lucru îl are el în minte;
ci el vrea numai să nimicească,
să şteargă de pe pământ neamuri nu puţine la număr.
8 El zice: «Oare nu sunt conducătorii mei toţi regi?
9 Oare n-a păţit Calno asemenea Carchemişului?
Nu este Hamatul asemenea Arpadului?
Sau Samaria asemenea Damascului?
10 Aşa cum mâna mea a pus stăpânire peste împărăţiile idolilor
ale căror chipuri erau mai mari decât cele din Ierusalim şi Samaria,
11 aşa cum am făcut Samariei şi idolilor ei,
tot aşa voi face şi Ierusalimului şi idolilor lui!»“
12 „Când Stăpânul Îşi va fi îndeplinit toată lucrarea împotriva muntelui Sion şi împotriva Ierusalimului, va spune: «Îl voi pedepsi pe împăratul Asiriei pentru rodul inimii lui îngâmfate şi pentru trufia privirii lui semeţe. 13 Pentru că el zice:
‘Prin puterea mâinilor mele am făcut aceasta
şi prin înţelepciunea mea, căci sunt priceput.
Am dat la o parte hotarele popoarelor
şi le-am jefuit de bogăţii
şi, ca un viteaz, le-am subjugat domnitorii.
14 Mâna mea a găsit, ca pe un cuib,
bogăţia popoarelor!
Ca unul care adună ouăle uitate,
aşa am adunat tot pământul
şi nimeni n-a mişcat vreo aripă,
n-a deschis gura,
nici n-a ciripit!’
15 Se va lăuda oare securea înaintea celui ce o mânuieşte?
Se va înălţa oare ferăstrăul mai presus de cel ce-l foloseşte?
Ca şi cum nuiaua l-ar ridica pe cel ce o ridicã,
sau ca şi cum toiagul ar ridica pe cel ce nu este din lemn!»
16 De aceea Cel Suveran, Domnul Oştirilor,
va trimite o boală nimicitoare printre războinicii lui puternici,
iar între aleşii lui va izbucni un pârjol ca cel al focului.
17 Lumina lui Israel va deveni un foc,
iar Sfântul său, o flacără;
într-o singură zi ea va arde
şi va mistui toţi spinii şi mărăcinii lui.
18 Splendoarea pădurii lui şi pământurile lui roditoare,
vor fi nimicite cu desăvârşire
şi vor ajunge ca un bolnav pe moarte.
19 Rămăşiţa copacilor din pădurea sa va fi atât de mică
încât şi un copil ar putea scrie numărul lor.
Rămăşiţa lui Israel
20 În ziua aceea rămăşiţa lui Israel şi supravieţuitorii Casei lui Iacov nu se vor mai sprijini pe cel ce îi lovea, ci se vor sprijini, cu adevărat, pe Domnul, Sfântul lui Israel. 21 O rămăşiţă se va întoarce[m] – rămăşiţa lui Iacov – la Dumnezeul cel Puternic. 22 Chiar dacă poporul tău, Israele, ar fi ca nisipul mării, totuşi numai o rămăşiţă din el se va întoarce. Distrugerea este hotărâtă, făcând să se reverse astfel dreptatea. 23 Căci Stăpânul, Domnul Oştirilor, va duce la îndeplinire în toată ţara sentinţa hotărâtă.
24 De aceea, aşa vorbeşte Stăpânul, Domnul Oştirilor: «Poporul Meu care locuieşti în Sion, nu te teme de asirieni, când ei te bat cu nuiaua şi îşi înalţă ciomagul împotriva ta, aşa cum au făcut şi egiptenii, 25 pentru că, foarte curând, indignarea Mea împotriva ta va înceta şi furia Mea va fi îndreptată spre distrugerea lor.» 26 Domnul Oştirilor îi va bate cu un bici, aşa cum l-a bătut pe Midian la stânca Oreb şi Îşi va înălţa toiagul asupra mării, aşa cum a făcut în Egipt. 27 În ziua aceea îţi va fi luată povara lor de pe umeri şi jugul lor de pe gât; jugul va fi zdrobit din cauza grăsimii[n].
28 A ajuns la Aiat,
a trecut prin Migron,
iar la Micmaş şi-a lăsat lucrurile.
29 Au trecut trecătoarea
şi au zis: «La Gheva vom înnopta!»
Rama tremură,
iar Ghiva lui Saul fuge.
30 Ţipă tare, fiica Galimului!
Ia aminte, Laişa!
Sărmanul de tine, Anatot!
31 Madmena fuge,
locuitorii Ghebimului caută scăpare.
32 Astăzi va face un nou popas la Nob,
de unde va ameninţa cu pumnul muntele fiicei Sionului,
dealul Ierusalimului.
33 Iată, Stăpânul, Domnul Oştirilor,
taie crăcile cu o mare putere.
Cei mai înalţi copaci vor fi tăiaţi,
cei mândri vor fi doborâţi.
34 El va tăia desişul pădurii cu securea,
şi Libanul va cădea sub loviturile Celui Măreţ.
Vlăstarul ieşit din Işai
11 O Mlădiţă va ieşi din tulpina lui Işai
şi un Vlăstar din rădăcinile lui va aduce rod.
2 Duhul Domnului se va odihni peste El,
Duh de înţelepciune şi de înţelegere,
Duh de sfătuire şi de putere,
Duh de cunoaştere şi de frică de Domnul.
3 Plăcerea Sa va fi frica de Domnul.
El nu va judeca după înfăţişare,
nici nu va hotărî după cele auzite,
4 ci cu dreptate îi va judeca pe cei nevoiaşi
şi cu nepărtinire va hotărî pentru cei săraci de pe pământ.
Cu nuiaua gurii Sale, El va lovi pământul,
iar cu suflarea buzelor Sale, îl va ucide pe cel rău.
5 Dreptatea va fi brâul coapselor Sale
şi credincioşia – cingătoarea cu care va fi încins.
6 Lupul va locui la un loc cu mielul,
leopardul se va culca lângă ied,
viţelul, puiul de leu şi tăuraşul vor fi împreună[o],
iar un copilaş îi va conduce.
7 Vaca şi ursoaica vor paşte împreună,
puii lor vor sta culcaţi la un loc,
iar leul va mânca paie ca boul.
8 Sugarul se va juca lângă vizuina aspidei,
iar copilul înţărcat îşi va băga mâna în cuibul viperei.
9 Ei nu vor face rău, nici nu vor distruge ceva
pe întregul Meu munte sfânt,
pentru că pământul va fi plin de cunoştinţa Domnului,
aşa cum apele acoperă adâncul mării.
10 În ziua aceea,
Rădăcina lui Işai va sta ca un steag pentru popoare;
neamurile se vor aduna la El,
iar locuinţa Sa va fi slăvită.
11 În ziua aceea,
Stăpânul Îşi va întinde mâna pentru a doua oară
ca să răscumpere rămăşiţa poporului Său,
pe cei rămaşi din Asiria, Egipt[p],
Patros[q], Cuş[r], Elam,
Şinar, Hamat şi din toate ţinuturile de lângă mare.
12 El va ridica un steag pentru neamuri
şi îi va aduna pe deportaţii lui Israel;
îi va aduna pe cei împrăştiaţi ai lui Iuda
din cele patru colţuri ale pământului.
13 Gelozia lui Efraim va înceta,
iar vrăjmaşii[s] lui Iuda vor fi nimiciţi.
Efraim nu va mai fi gelos pe Iuda,
iar Iuda nu-i va mai fi ostil lui Efraim,
14 ci vor zbura pe umărul filistenilor spre apus
şi vor jefui împreună pe fiii răsăritului.
Vor ocupa Edomul şi Moabul,
iar amoniţii le vor fi supuşi.
15 Domnul va seca
golful mării Egiptului,
Îşi va mişca mâna deasupra râului[t],
trimiţând vântul Său arzător[u]
şi îl va împărţi în şapte pârâuri,
oamenii putând să-l treacă încălţaţi.
16 Din Asiria se va deschide un drum larg
pentru rămăşiţa poporului Său lăsată acolo,
aşa cum s-a deschis pentru Israel,
când a ieşit din ţara Egiptului.
Laudă Domnului
12 În ziua aceea, vei zice:
«Te voi lăuda, Doamne,
căci, deşi ai fost mânios pe mine,
mânia Ta s-a potolit
şi m-ai mângâiat!
2 Iată! Dumnezeu este mântuirea mea!
Voi avea încredere şi nu mă voi teme,
pentru că Domnul, da, Domnul este tăria şi cântecul meu;
El este mântuirea mea!»
3 Cu bucurie veţi scoate apă
din izvoarele mântuirii.
4 În acea zi veţi zice:
Lăudaţi pe Domnul! Chemaţi Numele Său!
Faceţi cunoscute printre popoare faptele Lui!
Declaraţi că Numele Său este înălţat!
5 Cântaţi Domnului, pentru că a făcut lucruri măreţe!
Fie acestea cunoscute în întreaga lume!
6 Strigaţi şi chiuiţi de bucurie, locuitori ai Sionului,
căci mare este între voi Sfântul lui Israel!“
O profeţie împotriva Babilonului
13 O profeţie cu privire la Babilon, pe care Isaia, fiul lui Amoţ, a văzut-o.
2 „Ridicaţi un steag pe un munte pleşuv
şi strigaţi tare la ei!
Faceţi-le semn cu mâna să intre
pe porţile nobililor!
3 Eu Însumi am poruncit sfinţilor Mei
şi Mi-am chemat vitejii –
pe cei ce se bucură de măreţia Mea –
să-Mi ducă la îndeplinire mânia.
4 Un tumult se aude pe munţi,
ca cel al unei mari mulţimi.
Un vuiet de împărăţii,
de neamuri adunându-se.
Domnul Oştirilor Îşi strânge
o oştire pentru luptă.
5 Ei vin dintr-o ţară îndepărtată,
de la marginea cerurilor.
Domnul şi uneltele mâniei Sale
vin ca să distrugă întreaga ţară.
6 Jeliţi-vă! Căci ziua Domnului este aproape;
va veni ca devastare de la Cel Atotputernic[v].
7 De aceea toate mâinile vor slăbi,
inima oricărui om se va înmuia
8 şi toţi vor fi cuprinşi de spaimă.
Chinurile şi durerile îi vor apuca
şi se vor zvârcoli ca o femeie în travaliu.
Se vor uita îngroziţi unul la altul,
cu feţele înroşite.
9 Priveşte! Vine ziua Domnului, o zi a cruzimii!
Vine cu mânie şi urgie aprinsă,
pentru a face din ţară un pustiu
şi pentru a nimici păcătoşii din ea.
10 Stelele cerurilor şi constelaţiile lor
nu-şi vor mai arăta lumina;
soarele va fi întunecat la răsăritul lui,
iar luna nu-şi va mai trimite lumina.
11 Voi pedepsi lumea pentru răul ei
şi pe cei răi pentru păcatul lor.
Voi pune capăt mândriei celor aroganţi
şi voi doborî trufia tiranilor.
12 Voi face ca oamenii să fie mai rari decât aurul fin,
mai rari decât aurul de Ofir.
13 Pentru aceasta, voi face să se cutremure cerurile,
iar pământul se va zgudui din temelii
din pricina furiei Domnului Oştirilor,
în ziua aprigei Lui mânii.
14 Se va-ntâmpla că, asemenea unei gazele urmărite
sau a unei turme fără păstor,
fiecare se va întoarce la poporul lui,
fiecare va fugi în ţara lui.
15 Oricine va fi găsit va fi înjunghiat
şi oricine va fi capturat va cădea ucis de sabie.
16 Copiii lor vor fi zdrobiţi în bucăţi sub ochii lor,
casele le vor fi jefuite,
iar soţiile le vor fi necinstite.
17 Iată, îi voi stârni împotriva lor pe mezi,
cărora nu le va păsa de argint
şi nu-şi vor găsi plăcerea în aur.
18 Arcurile lor îi vor străpunge pe cei tineri;
de prunci nu vor avea milă,
iar copiii nu vor găsi îndurare în ochii lor.
19 Iar Babilonul, gloria imperiilor,
splendoarea şi mândria caldeenilor,
va arăta ca Sodoma şi Gomora
în vremea când le-a distrus Dumnezeu.[w]
20 Nu va mai fi locuit niciodată,
nu va mai fi nimeni în el pentru tot restul generaţiilor.
Nici un arab nu-şi va întinde cortul acolo
şi nici un păstor nu-şi va odihni turma în acel loc.
21 Ci animalele deşertului vor sta acolo:
şacalii[x] îi vor umple casele,
struţii vor locui acolo,
iar ţapii sălbatici vor zburda în acel loc.
22 Hienele vor urla în palatele sale,
iar şacalii – în casele lui de petrecere.
Vremea lui este aproape
şi zilele nu-i vor fi prelungite.
14 Dar Domnul va avea milă de Iacov; îl va alege din nou pe Israel şi îl va aşeza în ţara lui. Străinii li se vor alătura şi se vor uni cu Casa lui Iacov. 2 Popoarele îi vor lua şi îi vor aduce la locul lor, iar Casa lui Israel le va stăpâni în ţara Domnului, ca pe nişte slujitori şi slujitoare. Îi vor lua captivi pe cei ce-i stăpâniseră şi vor domni peste asupritorii lor. 3 În ziua în care Domnul îţi va da odihnă după durerea, necazul şi truda grea la care ai fost supus, 4 vei râde de împăratul Babilonului, spunând:
«Cum a încetat asupritorul!
Cum a încetat furia[y] lui!
5 Domnul a frânt toiagul celor răi
şi sceptrul conducătorilor,
6 pe cel ce, cu mânie, lovea popoarele
cu lovituri fără sfârşit,
pe cel ce, cu mânie, stăpânea neamurile,
persecutându-le fără cruţare.
7 Întreg pământul se bucură de odihnă şi pace
şi toţi oamenii izbucnesc în cântece de bucurie.
8 Până şi chiparoşii şi cedrii din Liban
se bucură de tine şi zic:
‘De când te afli trântit jos,
nimeni nu vine să ne mai taie!’
9 Locuinţa Morţilor de jos e stârnită
să te întâmpine la sosire.
Ea trezeşte sufletele morţilor ca să te salute, –
pe toţi cei ce au fost conducători ai pământului, –
îi ridică de pe tronurile lor
pe toţi cei ce au fost împăraţi ai neamurilor.
10 Toţi vor vorbi
şi-ţi vor spune:
‘Acum ai ajuns şi tu la fel de slab ca şi noi;
ai devenit ca noi!’
11 Fala ta este coborâtă în Locuinţa Morţilor,
împreună cu sunetul harfelor tale.
Larvele îţi sunt aşternut,
iar viermii îţi sunt învelitoare.
12 Cum ai căzut din ceruri,
luceafăr strălucitor, fiu al zorilor!
Cum ai fost doborât la pământ,
tu, asupritorul neamurilor!
13 Tu ai zis în inima ta:
‘Mă voi înălţa la cer;
îmi voi ridica tronul
mai presus de stelele lui Dumnezeu!
Voi şedea pe muntele adunării,
pe înălţimile din nord![z]
14 Mă voi înălţa deasupra norilor,
şi mă voi face asemenea Celui Preaînalt!’
15 Dar ai fost coborât în Locuinţa Morţilor,
în adâncimile gropii.
16 Cei ce te văd te privesc cu luare-aminte
şi-şi zic:
‘Acesta să fie omul care a făcut pământul să tremure,
care a zguduit împărăţiile,
17 care a făcut lumea să se asemene cu un pustiu,
care i-a răsturnat cetăţile
şi n-a lăsat pe prizonieri să se întoarcă acasă?’
18 Toţi împăraţii neamurilor,
toţi se odihnesc în cinste,
fiecare în mormântul său,
19 dar tu eşti aruncat afară din mormântul tău,
ca o ramură dispreţuită,
acoperit cu cei ucişi,
cu cei străpunşi de sabie,
cu cei coborâţi în adâncimile gropii,
eşti ca un hoit călcat în picioare.
20 Tu nu te vei alătura lor în mormânt,
pentru că ţi-ai distrus ţara
şi ţi-ai ucis poporul.»
Urmaşii[aa] celor ce fac răul
nu vor mai fi pomeniţi vreodată!
21 Pregătiţi măcelul fiilor săi,
datorită vinovăţiei părinţilor lor!
Să nu se mai ridice vreodată să moştenească ţara
şi să acopere faţa pământului cu cetăţi.
22 «Mă voi ridica împotriva lor!»,
rosteşte Domnul Oştirilor.
«Voi şterge numele Babilonului şi pe supravieţuitorii lui,
voi şterge sămânţa şi pe urmaşii lui!», rosteşte Domnul.
23 «Voi face din el un loc pentru bufniţe
şi o mlaştină
şi îl voi mătura cu mătura nimicirii!»,
rosteşte Domnul Oştirilor.
Profeţie împotriva Asiriei
24 Domnul Oştirilor a jurat:
«Cum am plănuit, aşa va fi!
Cum am hotărât, aşa se va întâmpla!
25 Îl voi zdrobi pe asirian în ţara Mea
şi pe munţii Mei îl voi călca în picioare.
Jugul lui va fi luat de peste cei din poporul Meu
şi povara lui va fi îndepărtată de pe umerii lor.»
26 Acesta este planul făcut pentru întreaga lume;
aceasta este mâna întinsă peste toate neamurile.
27 Căci Domnul Oştirilor a întocmit acest plan; cine l-ar putea strica?
Mâna Sa este întinsă; cine o va putea întoarce?“
Profeţie împotriva filistenilor
28 În anul morţii regelui Ahaz a fost rostită această profeţie:
29 „Nu vă bucuraţi, voi toţi, filistenilor,
pentru că s-a frânt toiagul care vă lovea!
Căci o viperă va ieşi din rădăcina şarpelui
şi un balaur zburător va fi rodul ei.
30 În timp ce întâiul născut al săracului va găsi păşune,
iar cel nevoiaş se va culca în siguranţă,
pe rădăcina ta o voi ucide prin foame;
da, de foame îţi va muri rămăşiţa!
31 Jeleşte-te, poartă! Plângi, cetate!
Înmuiaţi-vă, filistenilor, cu toţii!
Căci un nor de fum vine din nord,
şi rândurile oştirii sunt strânse.
32 Ce li se va răspunde trimişilor acelui neam?
«Domnul a întemeiat Sionul,
iar cei nevoiaşi din poporul Său vor găsi refugiu în el.»“
Profeţie împotriva Moabului
15 O profeţie cu privire la Moab.
„Da! Pustiit într-o singură noapte,
nimicit este Ar-Moab.
Da! Pustiit într-o singură noapte,
nimicit este Chir-Moab.
2 Dibon se suie la templu[ab],
pe înălţimi, ca să plângă.
Pe Nebo şi pe Medeba,
acolo se vaietă Moab.
Toate capetele sunt rase
şi toate bărbile sunt tăiate.
3 Pe străzi umblă încinşi cu saci;
pe acoperişuri şi în pieţe
toţi se vaietă şi se topesc de plâns.
4 Heşbon şi Eleale ţipă,
iar glasurile lor sunt auzite până departe în Iahaţ.
Iată de ce luptătorii Moabului ţipă
având sufletul plin de groază.
5 Îmi plânge inima pentru Moab!
Fugarii lui ajung până la Ţoar
şi până la Eglat-Şelişia.
Plângând,
ei urcă culmea Luhitului
şi pe drumul Horonaimului
îşi jelesc nimicirea.
6 Apele din Nimrim sunt secate;
iarba este uscată, vegetaţia a pierit
şi nu mai există nimic verde.
7 De aceea îşi iau bogăţia câştigată şi agoniseala lor[ac]
şi o cară peste Pârâul Sălciilor.
8 Ţipetele se aud
în întreg teritoriul Moabului;
vaietele ajung până la Eglaim
şi până la Beer-Elim.
9 Apele din Dimon[ad] sunt pline de sânge.
Cu toate acestea, Eu voi aduce şi mai multe asupra Dimonului –
voi aduce un leu împotriva fugarilor din Moab,
împotriva rămăşiţei din ţară.
16 Trimiteţi miei drept tribut
conducătorului ţării,
din Sela, pe drumul pustiei,
la muntele fiicei Sionului.
2 Ca nişte păsări alungate,
izgonite din cuib,
aşa sunt fiicele Moabului
la vadurile Arnonului.
3 «Dă-ne un sfat!
Hotărăşte ceva!
Întinde-ţi umbra în mijlocul zilei
şi prefă-o în noapte!
Ascunde-i pe cei izgoniţi
şi nu-i trăda pe fugari!
4 Primeşte-i pe deportaţii Moabului
să locuiască cu tine!
Fii un refugiu pentru ei
în faţa nimicitorului!»
Când asupritorul va înceta,
când nimicirea va lua sfârşit
şi prădătorul va lăsa ţara în pace,
5 atunci, prin îndurare[ae], va fi întemeiat un tron
pe care va domni cu credincioşie
cineva din Cortul lui David,
un judecător care caută să judece drept
şi este plin de râvnă pentru dreptate.
6 Am auzit de mândria Moabului –
cât este el de mândru! –
de fala sa, de trufia şi de aroganţa sa,
dar laudele lui sunt minciuni.
7 De aceea bocesc moabiţii,
văitându-se toţi pentru Moab.
Bociţi şi fiţi adânc mâhniţi
pentru oamenii[af] din Chir-Hareset!
8 Căci câmpiile Heşbonului se usucă
la fel ca şi viile din Sibma.
Domnitorii neamurilor
au distrus cele mai alese viţe,
care cândva ajungeau până la Iazer,
fiind răspândite până spre pustie.
Mlădiţele ei se întindeau
şi ajungeau până la mare[ag].
9 De aceea plâng împreună cu Iazerul
pentru viile din Sibma.
O, Heşbon! O, Eleale!
Vă ud cu lacrimile Mele!
Căci strigătul de bucurie
scos de voi la culesul fructelor şi la seceriş a încetat.
10 Bucuria şi veselia au dispărut din livezi;
în vii nu se mai cântă şi nu se mai chiuie de bucurie;
nimeni nu mai zdrobeşte vinul în teascuri,
căci am făcut să înceteze strigătele de bucurie.
11 De aceea, ca o liră Îmi plânge inima pentru Moab
şi sufletul Mi se tânguie pentru Chir-Hareset.
12 Moab va fi văzut
trudindu-se pe înălţimi,
venind la altar să se roage,
însă nu va primi nimic.
13 Acesta este cuvântul pe care-l rostise Domnul cu privire la Moab. 14 Dar acum, Domnul zice: «În trei ani, număraţi ca anii unui simbriaş, în ciuda mulţimii sale mari, gloria Moabului va fi prăbuşită, iar cei ce vor supravieţui vor fi puţini şi slabi.»“
Profeţie împotriva Damascului
17 O profeţie cu privire la Damasc.
„Priveşte! Damascul nu va mai fi o cetate,
ci va ajunge doar un morman de ruine.
2 Cetăţile Aroerului vor fi abandonate,
lăsate turmelor
care se vor culca acolo nestingherite.
3 Efraim va fi lăsat fără fortăreaţă,
iar Damascul fără suveranitate.
Rămăşiţa lui Aram va fi
ca gloria israeliţilor“,
zice Domnul Oştirilor.
4 „În ziua aceea, gloria lui Iacov va fi slăbită,
iar grăsimea trupului său se va topi.
5 Va fi ca atunci când secerătorul adună recolta de grâne,
culegând spicele cu mâna lui –
ca atunci când cineva strânge spicele în valea Refaim.
6 Totuşi câteva spice vor mai rămâne,
ca la scuturatul măslinului:
două, trei măsline pe cele mai înalte ramuri,
patru, cinci pe crengile roditoare“,
zice Domnul, Dumnezeul lui Israel.
7 „În ziua aceea oamenii se vor uita la Creatorul lor
şi îşi vor îndrepta privirea spre Sfântul lui Israel.
8 Nu se vor mai uita la altarele
făcute de mâinile lor
şi nu vor mai privi la aşerele[ah]
şi la altarele pentru tămâiere pe care le-au făurit degetele lor.
9 În ziua aceea cetăţile lor fortificate vor fi ca nişte locuri abandonate tufişurilor şi crângurilor, părăsite în faţa israeliţilor.[ai] Totul va fi o pustie!
10 Şi aceasta pentru că L-ai uitat pe Dumnezeul izbăvirii tale
şi nu ţi-ai adus aminte de Stânca locului tău de scăpare.
De aceea, deşi sădeşti plante alese
şi butuci de viţă străini,
11 deşi în ziua în care îi plantezi,
îi şi faci să crească[aj],
şi în dimineaţa în care arunci sămânţa,
o şi faci să înflorească,
totuşi secerişul va fi luat
într-o zi de boală şi de durere de nevindecat.
12 Vai, un tumult de popoare multe,
care urlă ca valurile mării!
Vai, un vuiet de noroade,
care vuiesc ca nişte ape vijelioase!
13 Noroadele vuiesc ca nişte ape vijelioase,
dar El le ceartă;
ele fug departe,
duse de vânt ca pleava de pe dealuri
şi ca iarba dusă de furtună.
14 Seara, teroare!
Până dimineaţa ei nu mai sunt.
Aceasta este soarta celor ce ne jupoaie,
acesta este destinul celor ce ne jefuiesc.
Profeţie împotriva lui Cuş
18 Vai de tine, ţară în care se aude fâlfâit de aripi[ak],
ţară de dincolo de râurile lui Cuş[al],
2 ţară care-ţi trimiţi solii pe calea apei,
în corăbii de papirus!
Duceţi-vă, soli iuţi!
Duceţi-vă la un neam înalt şi cu pielea netedă,
la un popor temut aproape şi departe,
la un neam puternic[am] şi cuceritor,
a cărei ţară e străbătută de râuri!
3 Voi toţi, locuitori ai lumii,
toţi care locuiţi pământul,
când se ridică steagul pe munţi, să luaţi aminte!
Când sună cornul, să ascultaţi!
4 Căci Domnul mi-a vorbit astfel:
«Eu voi sta liniştit şi voi privi din locuinţa Mea,
voi fi ca o adiere fierbinte în lumina soarelui
şi ca un nor de rouă în căldura secerişului.
5 Căci chiar înaintea secerişului, când floarea cade,
şi rodul se coace,
El va tăia mlădiţele cu cosoare,
va tăia vlăstarii şi-i va arunca.
6 Toţi vor fi lăsaţi
păsărilor răpitoare din munţi
şi animalelor sălbatice.
Păsările răpitoare îşi vor petrece vara pe ei
şi toate animalele sălbatice vor ierna pe ei.»
7 În vremea aceea, un popor înalt şi cu pielea netedă, temut aproape şi departe, un neam puternic şi cuceritor, a cărei ţară e străbătută de râuri, va aduce daruri Domnului Oştirilor la muntele Sion, locul Numelui Domnului Oştirilor.“
Profeţie împotriva Egiptului
19 O profeţie cu privire la Egipt.
„Iată! Domnul călăreşte pe un nor iute,
venind înspre Egipt.
Idolii Egiptului vor tremura în faţa Sa,
iar inima egiptenilor se va topi de spaimă înăuntrul lor.
2 «Îi voi întărâta pe egipteni între ei –
se vor lupta frate cu frate,
semen cu semen,
cetate cu cetate
şi regat cu regat.
3 Duhul egiptenilor va fi golit din ei
şi le voi încurca planurile.
Atunci vor întreba idolii,
duhurile morţilor,
pe cei ce cheamă duhurile morţilor şi pe descântători.
4 Îi voi da pe egipteni în mâinile unui stăpân crud
şi un împărat aspru va stăpâni peste ei“»,
zice Stăpânul, Domnul Oştirilor.
5 Apele mării vor seca
şi râul va seca şi se va usca.
6 Canalele se vor împuţi;
râurile Egiptului se vor goli şi se vor usca,
iar pipirigul şi trestia se vor veşteji.
7 Plantele aflate de-a lungul Nilului
şi cele de la gura lui
şi toate semănăturile de pe malul Nilului se vor usca,
vor dispărea şi nu vor mai exista.
8 Pescarii vor boci şi se vor jeli;
toţi cei ce aruncă undiţa în Nil,
cei ce aruncă năvoadele în apă, toţi vor suferi.
9 Cei ce lucrează cu inul dărăcit
şi ţesătorii de pânză fină îşi vor pierde speranţa.
10 Croitorii vor fi înspăimântaţi,[an]
iar toţi simbriaşii vor fi cu inima întristată.
11 Prinţii din Ţoan nu sunt decât nişte nebuni,
iar sfetnicii înţelepţi ai lui Faraon dau sfaturi proaste.
Cum îndrăzniţi să-i spuneţi lui Faraon:
«Eu sunt urmaş al înţelepţilor,
urmaş al regilor străvechi?»
12 Unde îţi sunt acum înţelepţii
care să-ţi spună şi să-ţi facă cunoscut
ce a plănuit Domnul Oştirilor împotriva Egiptului?
13 Prinţii din Ţoan au înnebunit,
conducătorii din Nof[ao] s-au înşelat,
iar căpeteniile triburilor sale
au dus Egiptul în rătăcire.
14 Domnul a răspândit printre ei
un duh de ameţeală;
ei au făcut să se clatine Egiptul în tot ceea ce face,
aşa cum se clatină un om beat când vomită.
15 Nimeni nu va mai putea face ceva pentru Egipt,
nici capul, nici coada, nici ramura de palmier, nici trestia!
16 În ziua aceea egiptenii vor fi ca femeile: vor tremura de frică sub mâna Domnului Oştirilor ridicată asupra lor. 17 Ţara lui Iuda va fi o teroare pentru egipteni; oricine va auzi ceva despre ea se va îngrozi din pricina hotărârii luate de Domnul Oştirilor împotriva lor.
18 În ziua aceea vor fi în ţara Egiptului cinci cetăţi în care se va vorbi limba canaanită şi în care se va jura loialitate Domnului Oştirilor. Una dintre acestea se va numi Cetatea Soarelui[ap].
19 Tot în acea zi, chiar în inima ţării Egiptului, se va afla un altar închinat Domnului, iar la hotarul lui, un stâlp închinat Domnului. 20 El va fi un semn şi o mărturie pentru Domnul Oştirilor în Egipt. Când ei vor striga către Domnul din cauza asupritorilor, El le va trimite un salvator şi un apărător care îi va izbăvi. 21 Astfel, El Se va face cunoscut egiptenilor, iar în ziua aceea ei îl vor recunoaşte pe Domnul. Se vor închina cu jertfe şi cu daruri de mâncare, vor face jurăminte Domnului şi le vor împlini. 22 Domnul va lovi Egiptul; îl va lovi, dar îl va vindeca. Ei se vor întoarce la Domnul, iar El va răspunde cererilor lor şi îi va vindeca. 23 În ziua aceea va fi un drum larg din Egipt şi până în Asiria, iar asirienii vor veni în Egipt, şi egiptenii în Asiria. Egiptenii se vor închina împreună cu asirienii.
24 În ziua aceea Israel va fi al treilea popor, împreună cu Egiptul şi Asiria, care va fi o binecuvântare în mijlocul pământului.
25 Domnul Oştirilor îi va binecuvânta, zicând: «Binecuvântat să fie Egiptul, poporul Meu, Asiria, lucrarea mâinilor Mele, şi Israel, moştenirea Mea!»“
Profeţie împotriva Egiptului şi a lui Cuş
20 În anul în care conducătorul oştirii, trimis de împăratul Sargon al Asiriei, a venit la Aşdod, l-a asediat şi l-a cucerit, 2 Domnul i-a vorbit lui Isaia, fiul lui Amoţ, astfel: „Du-te, dă-ţi jos sacul de pe tine şi scoate-ţi sandalele din picioare!“ El a făcut întocmai, umblând gol şi desculţ.
3 Domnul a zis: „Aşa cum robul Meu Isaia a umblat gol şi desculţ timp de trei ani, ca un semn şi ca o prevestire împotriva Egiptului şi a lui Cuş[aq], 4 tot aşa împăratul Asiriei îi va duce pe egipteni în captivitate, iar pe cuşiţi în exil, atât pe tineri, cât şi pe bătrâni, goi şi desculţi, cu dosul descoperit, spre ruşinea Egiptului. 5 Cei ce şi-au pus nădejdea în Cuş şi s-au mândrit cu Egiptul vor fi înspăimântaţi şi ruşinaţi. 6 În ziua aceea locuitorii de pe ţărmul acesta vor zice: «Iată ce li s-a întâmplat celor în care ne-am pus nădejdea şi la care am fugit după ajutor şi izbăvire dinaintea împăratului Asiriei! Oare cine ne va mai izbăvi acum?»“
Profeţie împotriva Babilonului, Edomului şi Arabiei
21 O profeţie cu privire la pustia de lângă mare.
„Aşa cum se dezlănţuie vijelia în Neghev,
tot astfel vine şi invadatorul din pustie,
dintr-o ţară a terorii.
2 O viziune cumplită mi s-a arătat:
trădătorul trădează, iar jefuitorul jefuieşte.
Atacă, Elamule! Asediază, Medio!
Tot suspinul pe care ţi l-a provocat îl voi opri.
3 De aceea trupul îmi este plin de durere;
chinurile m-au cuprins,
aşa cum o cuprind pe o femeie când naşte.
Ceea ce aud, mă face să leşin,
iar ceea ce văd, mă înspăimântă.
4 Inima mi se zbate
şi, de spaimă, tremur;
amurgul după care tânjeam cândva
a devenit o groază pentru mine.
5 Au pregătit masa,
au întins păturile,
mănâncă şi beau.
Ridicaţi-vă, conducători,
şi ungeţi-vă scuturile!
6 Căci astfel mi-a vorbit Stăpânul:
«Du-te şi pune un străjer,
care să anunţe ceea ce vede!
7 Când va vedea un car cu o pereche de cai
şi călăreţi pe măgari şi pe cămile,
să asculte cu atenţie,
cu mare atenţie!»
8 Străjerul[ar] a strigat:
«Zi după zi, Stăpâne, stau într-un turn de pază
şi, în fiecare noapte, veghez în postul meu.
9 Iată că vine un călăreţ într-un car
având o pereche de cai!»
El a strigat din nou:
«A căzut! Babilonul a căzut!
Toate chipurile zeilor lui
stau sfărâmate la pământ!»
10 O, poporul meu, zdrobit în aria de treierat,
vă spun ce am auzit
de la Domnul Oştirilor,
Dumnezeul lui Israel.“
11 O profeţie cu privire la Duma[as].
„Cineva mă strigă din Seir[at]:
– Străjer, cât a mai rămas din noapte?
Străjer, cât a mai rămas din noapte?
12 Străjerul răspunde:
– Dimineaţa se apropie, dar apoi vine iarăşi noaptea.
Dacă veţi dori să întrebaţi, întrebaţi;
întoarceţi-vă, veniţi iarăşi!“
13 O profeţie cu privire la Arabia.
„Voi, caravane ale dedaniţilor,
care vă întindeţi corturile printre tufişurile Arabiei,
14 aduceţi apă celor însetaţi!
Voi, locuitori din ţinutul Tema,
daţi pâine fugarilor!
15 Ei fug dinaintea săbiilor,
dinaintea sabiei scoase,
dinaintea arcului întins
şi dinaintea unei lupte înverşunate.“
16 Stăpânul mi-a vorbit astfel: „Într-un an, numărat ca anii unui simbriaş, toată gloria Chedarului se va sfârşi.
17 Supravieţuitorii arcaşilor, vitejii fiilor Chedarului vor fi puţini, pentru că Domnul, Dumnezeul lui Israel, a vorbit.“
Profeţie împotriva Ierusalimului
22 O profeţie cu privire la Valea Viziunii.
„Ce vreţi să arătaţi, de v-aţi urcat
cu toţii pe acoperişuri,
2 oraş plin de zarvă,
cetate gălăgioasă şi plină de dezmăţ?
Cei ucişi dintre ai tăi n-au fost răpuşi de sabie,
nu au murit în luptă.
3 Toţi conducătorii tăi au fugit împreună,
însă au fost prinşi fără să se folosească arcul.
Toţi dintre ai tăi care au fost găsiţi, au fost capturaţi împreună,
deşi fugiseră departe.
4 De aceea am zis: «Întoarceţi-vă privirile de la mine!
Lăsaţi-mă să vărs lacrimi amare!
Nu încercaţi să mă mângâiaţi
pentru distrugerea fiicei poporului meu!»
5 Căci este o zi de învălmăşeală, de călcat în picioare şi de groază,
o zi trimisă de Stăpânul, Domnul Oştirilor,
în Valea Viziunii;
o zi în care se dărâmă ziduri
şi se strigă după ajutor spre munţi.
Footnotes
- Isaia 8:1 Sau: cu litere obişnuite
- Isaia 8:1 Maher-şalal-haş-baz înseamnă Grăbeşte-te să jefuieşti, aruncă-te asupra prăzii; şi în v. 3
- Isaia 8:6 Numele unui izvor care alimenta cu apă Ierusalimul
- Isaia 8:6 Sensul termenului în ebraică este nesigur; sau: a tremurat înaintea lui
- Isaia 8:7 Eufrat
- Isaia 8:8 Emanuel înseamnă Dumnezeu este cu noi
- Isaia 8:10 Ebr.: Emanuel
- Isaia 9:2 Sau: ţara întunericului adânc
- Isaia 9:4 Vezi Jud. 7-8
- Isaia 9:6 Sau: Minunat, Sfetnic
- Isaia 9:16 Sau: induşi în eroare
- Isaia 9:20 Sau: din carnea progeniturii sale; sau: din carnea mâinii sale
- Isaia 10:21 Ebr.: Şear-Iaşub; şi în v. 22
- Isaia 10:27 TM; LXX: jugul va fi zdrobit de pe umerii tăi
- Isaia 11:6 TM; LXX: vor paşte la un loc
- Isaia 11:11 Este vorba despre Egiptul de Jos (Nordul Egiptului)
- Isaia 11:11 Egiptul de Sus (Sudul Egiptului)
- Isaia 11:11 Regiunea Nilului Superior; Etiopia şi teritoriile învecinate
- Isaia 11:13 Sau: ostilitatea
- Isaia 11:15 Eufrat
- Isaia 11:15 Sensul termenului în ebraică este nesigur
- Isaia 13:6 Ebr.: Şadai
- Isaia 13:19 Sau: caldeenilor (babilonienilor), / va fi distrus de Dumnezeu / cum au fost Sodoma şi Gomora.
- Isaia 13:21 Sau: bufniţele
- Isaia 14:4 Q, LXX, Siriacă; sensul termenului în TM este nesigur
- Isaia 14:13 Sau: adunării, / în nordul îndepărtat; sau: pe înălţimile Ţafonului (canaaniţii credeau că acest munte este locuinţa şi locul de întâlnire al zeilor, asemenea Mt. Olimp la greci)
- Isaia 14:20 Lit.: sămânţa; termenul ebraic pentru sămânţă este un singular care se poate referi atât la un singur urmaş, cât şi la toţi urmaşii de pe linia genealogică a unei persoane (colectiv). Este foarte probabil ca în cele mai multe cazuri termenul să exprime o ambiguitate intenţionată. În traducerea de faţă a fost redat fie literal, fie cu urmaş sau urmaşi, în funcţie de contextul literal şi de cel teologic
- Isaia 15:2 Sau: Fiica Dibonului se suie pe înălţimi
- Isaia 15:7 Sau: Ceea ce au putut salva din agoniseala lor
- Isaia 15:9 TM; Q, LXX, VUL: Dibon
- Isaia 16:5 Ebr.: hesed, termen care apare frecvent (de peste 250 ori) în VT, având o varietate de sensuri (îndurare, bunătate, bunăvoinţă, milă, credincioşie, dragoste statornică). Se referă atât la relaţiile dintre oameni cât şi, într-un mod cu totul special, la relaţia dintre YHWH şi Israel. Cel mai frecvent, se referă la loialitatea părţilor implicate în legământ (în special loialitatea lui YHWH, care este certă). Termenul, aşa cum o dovedeşte varietatea de sensuri, cuprinde toate implicaţiile loialităţii lui YHWH faţă de promisiunile legământului; peste tot în carte
- Isaia 16:7 Lit.: pentru prăjiturile de stafide
- Isaia 16:8 Sau: treceau până dincolo de mare
- Isaia 17:8 Ebr.: aşerim, simboluri din lemn ale zeiţei canaanite Aşera sau ale zeiţei Aştoret (numită în greacă Astarte), împlântate pe o înălţime, sub un copac umbros, alături de un altar; sau: stâlpi sacri, crânguri sacre
- Isaia 17:9 TM; LXX: vor fi abandonate ca cele ale hiviţilor şi amoriţilor, pe care le-au părăsit în faţa israeliţilor.
- Isaia 17:11 Sau: îi împrejmuieşti cu un gard
- Isaia 18:1 Sau: zumzet de lăcuste
- Isaia 18:1 Vezi nota de la 11:11
- Isaia 18:2 Sau: străină; ebr.: qav-qav, probabil desemnând o naţiune care vorbea o limbă de neînţeles (vezi 28:13)
- Isaia 19:10 Sau: Temeliile vor fi zdrobite
- Isaia 19:13 Memfis
- Isaia 19:18 Unele mss TM, Q, VUL; cele mai multe mss TM: Cetatea Nimicirii
- Isaia 20:3 Vezi nota de la 11:11
- Isaia 21:8 Q, Siriacă; TM: un leu
- Isaia 21:11 Duma înseamnă linişte, tăcere, şi se referă la Edom
- Isaia 21:11 O altă denumire a Edomului
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.