Viziunea lui Isaia şi chemarea lui

6 În anul morţii regelui Uzia, L-am văzut pe Stăpânul şezând pe un tron înalt şi măreţ, marginea mantiei Lui umplând Templul^[a]. ² Deasupra Lui stăteau serafimi. Fiecare avea şase aripi: cu două îşi acopereau feţele, cu două îşi acopereau picioarele şi cu două zburau. ³ Strigau unul către altul şi ziceau:

⁴ Uşorii^[b] şi pragurile s-au cutremurat de glasul lor, iar Casa s-a umplut de fum. ⁵ Am strigat:

⁶ Atunci unul dintre serafimi a zburat spre mine cu un cărbune aprins în mână, pe care-l luase cu cleştele de pe altar. ⁷ Mi-a atins gura cu el şi a zis:

⁸ Apoi am auzit glasul Stăpânului, întrebând:

– Pe cine să trimit? Cine va merge pentru Noi?

– Iată-mă! Trimite-mă! am zis eu.

⁹ El a zis:

– Du-te la cei din poporul acesta şi spune-le:

¹¹ Atunci am întrebat:

– Până când, Stăpâne?

El mi-a răspuns:

Semnul lui Emanuel

7 În perioada când Ahaz, fiul lui Iotam, fiul lui Uzia, era rege peste Iuda, Reţin, regele Aramului, împreună cu Pekah, fiul lui Remalia şi rege peste Israel, au asediat Ierusalimul, dar n-au reuşit să-l cucerească. ² Când Casa lui David a aflat că Aram s-a aliat cu Efraim^[c], inima lui Ahaz şi a poporului său a început să tremure aşa cum tremură copacii din pădure din pricina vântului. ³ Atunci Domnul i-a zis lui Isaia:

– Du-te împreună cu fiul tău Şear-Iaşub^[d] ca să-l întâlneşti pe Ahaz, la capătul canalului de apă al Iazului de Sus, pe drumul către Ogorul Spălătorului ⁴ şi spune-i: „Fii cu băgare de seamă, stai liniştit şi nu te teme! Nu te lăsa copleşit din cauza acestor doi tăciuni fumegânzi, din cauza mâniei aprige a lui Reţin, a lui Aram şi a fiului lui Remalia. ⁵ Într-adevăr, Aram, împreună cu Efraim şi cu fiul lui Remalia, uneltesc împotriva ta, zicând: ⁶ «Să atacăm Iuda, s-o sfâşiem şi s-o împărţim între noi, iar pe fiul lui Tabeel să-l punem rege peste ea!» ⁷ Stăpânul Domn însă spune astfel:

¹⁰ Domnul i-a vorbit lui Ahaz din nou:

¹¹ – Cere-I Domnului, Dumnezeul tău, un semn, fie acesta în adâncimile Locuinţei Morţilor, fie în înălţimile cerului.

¹² Dar Ahaz a răspuns:

– Nu voi cere! Nu-L voi pune la încercare pe Domnul!

¹³ Atunci Isaia a zis:

– Ascultă dar, Casă a lui David! Nu vă ajunge că încercaţi răbdarea oamenilor? O veţi încerca şi pe a Dumnezeului meu? ¹⁴ De aceea Însuşi Stăpânul vă va da un semn. Iată, fecioara va rămâne însărcinată, va naşte un Fiu şi îi va pune numele Emanuel^[e]. ¹⁵ El va mânca smântână şi miere până va şti cum să respingă răul şi să aleagă binele.^[f]

¹⁶ Dar, înainte de a şti copilul cum să respingă răul şi să aleagă binele, ţara celor doi regi de care te temi va fi pustiită. ¹⁷ Domnul va aduce peste tine, peste poporul tău şi peste casa ta vremuri cum n-au mai fost din perioada când Efraim s-a despărţit de Iuda – El îl va aduce pe împăratul Asiriei.

Domnia lui Uzia peste Iuda

26 Poporul lui Iuda l-a luat pe Uzia^[a], care era în vârstă de şaisprezece ani şi l-a făcut rege în locul tatălui său, Amaţia. ² Uzia a rezidit Elatul şi l-a readus sub stăpânirea lui Iuda, după ce regele Amaţia s-a culcat alături de părinţii săi. ³ Uzia era în vârstă de şaisprezece ani când a devenit rege şi a domnit la Ierusalim timp de cincizeci şi doi de ani. Mama lui se numea Iecolia şi era din Ierusalim. ⁴ El a făcut ce este drept înaintea Domnului, tot aşa cum făcuse tatăl său, Amaţia. ⁵ El L-a căutat pe Dumnezeu în timpul vieţii lui Zaharia, cel care îl instruia în frica de Dumnezeu. Cât timp l-a căutat pe Domnul, Dumnezeu i-a dat izbândă.

⁶ Când a ieşit la luptă împotriva filistenilor, el a dărâmat zidurile cetăţii Gat, zidurile cetăţii Iabne, precum şi zidurile cetăţii Aşdod, după care a zidit cetăţi în apropiere de Aşdod şi pe întregul teritoriu al filistenilor. ⁷ Dumnezeu l-a ajutat împotriva filistenilor, împotriva arabilor care locuiau la Gur-Baal şi împotriva meuniţilor. ⁸ Amoniţii i-au plătit tribut lui Uzia. I s-a dus faima până la hotarul Egiptului, pentru că ajunsese foarte puternic. ⁹ Uzia a zidit turnuri în Ierusalim, la Poarta Unghiului, la Poarta Văii şi la contrafortul din unghiul zidului şi le-a întărit. ¹⁰ A zidit turnuri în pustie şi a săpat multe fântâni, căci avea vite numeroase atât în zona deluroasă^[b], cât şi în câmpie. El avea plugari şi vieri în regiunea muntoasă şi în văile fertile^[c], căci îi plăcea să lucreze pământul.

¹¹ Uzia avea o oştire care purta războiul şi care ieşea la luptă pe divizii, după numărătoarea făcută de scribul Ieiel şi de dregătorul Maaseia, sub îndrumarea lui Hanania, una dintre căpeteniile regelui. ¹² Numărul total al căpeteniilor de familii, al războinicilor viteji, era de două mii şase sute. ¹³ Sub comanda lor, se afla oştirea alcătuită din trei sute şapte mii cinci sute de bărbaţi care purtau războiul prin puterea armelor, ajutându-l pe rege împotriva duşmanului. ¹⁴ Uzia a dotat toată oştirea cu scuturi, lănci, coifuri, platoşe, arcuri şi praştii. ¹⁵ A făcut la Ierusalim nişte maşinării inventate de un meşter, care aveau să fie aşezate pe turnuri şi pe colţuri pentru a arunca cu săgeţi şi cu pietre mari. Lui Uzia i s-a dus faima până departe, căci a fost ajutat în chip minunat, până a ajuns puternic.

¹⁶ Dar când a ajuns puternic, i s-a îngâmfat inima spre pierzarea lui. El I-a fost necredincios Domnului, Dumnezeul lui, şi a intrat în Templul^[d] Domnului ca să ardă tămâie pe altarul tămâierii. ¹⁷ Preotul Azaria a intrat după el, însoţit fiind de optzeci de bărbaţi curajoşi, dintre preoţii Domnului. ¹⁸ Ei au stat împotriva regelui Uzia, zicându-i: „Uzia, nu-ţi este îngăduit să aduci tămâie Domnului! Doar preoţii, urmaşii lui Aaron, au fost sfinţiţi ca să aducă tămâie! Ieşi din Lăcaş! Pentru că ai fost necredincios, nu vei mai avea parte de cinste de la Domnul Dumnezeu!“ ¹⁹ Uzia, care avea deja în mână cădelniţa pentru tămâiere, s-a înfuriat. În momentul în care s-a înfuriat pe preoţi, i-a apărut lepră^[e] pe frunte, chiar acolo, în prezenţa preoţilor, în Casa Domnului, lângă altarul tămâierii. ²⁰ Când preotul conducător Azaria şi ceilalţi preoţi s-au întors spre el, au văzut că avea lepră pe frunte, astfel că l-au scos în grabă de acolo. De altfel, el însuşi s-a grăbit să iasă, căci îl lovise Domnul. ²¹ Regele Uzia a rămas lepros până în ziua morţii lui. Pentru că era lepros, el a fost îndepărtat de la Casa Domnului şi a locuit într-o casă izolată^[f]. Cel care supraveghea palatul regelui şi judeca poporul ţării era fiul său Iotam.

²² Celelalte fapte ale lui Uzia, de la început până la sfârşit, au fost scrise de profetul Isaia, fiul lui Amoţ. ²³ Uzia s-a culcat alături de părinţii săi şi a fost înmormântat alături de părinţii săi, în ogorul de înmormântare care aparţinea regilor, deoarece spuneau: „A fost lepros.“ Şi în locul lui a domnit fiul său Iotam.

Domnia lui Iotam peste Iuda

27 Iotam era în vârstă de douăzeci şi cinci de ani când a început să domnească şi a domnit la Ierusalim timp de şaisprezece ani. Mama lui se numea Ieruşa şi era fiica lui Ţadok. ² El a făcut ce este drept înaintea Domnului, tot aşa cum făcuse şi tatăl său, Uzia; spre deosebire de acesta, el nu a intrat în Templul^[g] Domnului. Poporul însă a continuat să se strice. ³ Iotam a zidit Poarta de Sus a Casei Domnului şi a ridicat mult zidul Ofelului^[h]. ⁴ El a zidit cetăţi în regiunea muntoasă a lui Iuda, iar în dumbrăvi a zidit fortăreţe şi turnuri. ⁵ S-a războit cu regele amoniţilor şi a fost mai puternic decât el. În anul acela, amoniţii i-au dat o sută de talanţi^[i] de argint, zece mii de cori^[j] de grâu şi zece mii de cori de orz. În cel de-al doilea şi al treilea an, amoniţii i-au plătit la fel. ⁶ Iotam a ajuns puternic, pentru că şi-a statornicit căile înaintea Domnului, Dumnezeul său.

⁷ Celelalte fapte ale lui Iotam, toate războaiele lui şi toate căile sale, sunt scrise în „Cartea regilor lui Israel şi ai lui Iuda“. ⁸ El era în vârstă de douăzeci şi cinci de ani când a început să domnească şi a domnit la Ierusalim timp de şaisprezece ani. ⁹ Iotam s-a culcat alături de părinţii săi şi l-au înmormântat în Cetatea lui David. Şi în locul lui a domnit fiul său Ahaz.

¹ Pavel, prizonier de dragul lui Cristos Isus, şi fratele Timotei, către preaiubitul Filimon, conlucrător cu noi, ² către sora Apfia, către Arhipus, ostaş împreună cu noi, şi către biserica din casa ta: ³ har şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, şi de la Domnul Isus Cristos!

Mulţumire şi rugăciune

⁴ Îi mulţumesc Dumnezeului meu ori de câte ori îmi aduc aminte de tine în rugăciunile mele, ⁵ pentru că am auzit de credinţa ta în Domnul Isus şi de dragostea pe care o ai faţă de toţi sfinţii. ⁶ Mă rog ca această părtăşie a ta la credinţă să fie eficace, astfel încât să ai cunoştinţă de tot binele care se face între noi în Cristos. ⁷ Am avut o mare bucurie şi încurajare datorită dragostei tale, pentru că simţămintele sfinţilor au fost înviorate prin tine, frate.

Cererea lui Pavel referitoare la Onesimus

⁸ De aceea, cu toate că am toată libertatea în Cristos să-ţi poruncesc ce ar fi potrivit să faci, ⁹ totuşi vreau să-ţi fac o rugăminte în numele dragostei, eu, Pavel, un bătrân, şi acum şi un prizonier de dragul lui Cristos Isus: ¹⁰ te rog pentru copilul meu, Onesimus^[a], pe care l-am născut în timp ce eram în lanţuri. ¹¹ Cândva, el ţi-a fost nefolositor, dar acum îţi este folositor atât ţie, cât şi mie. ¹² Ţi-l trimit înapoi, pe el, inima mea. ¹³ Aş fi dorit să-l ţin lângă mine, ca să-mi slujească în locul tău, cât timp sunt în lanţuri pentru Evanghelie^[b], ¹⁴ dar nu am vrut să fac nimic fără consimţământul tău, pentru ca binele pe care-l faci să nu fie din obligaţie, ci un lucru făcut de bunăvoie. ¹⁵ Poate că el a fost despărţit de tine pentru un timp tocmai ca să-l ai înapoi pe vecie, ¹⁶ dar nu ca pe un sclav, ci mai presus de un sclav, ca pe un frate preaiubit, mai ales de mine şi cu atât mai mult de tine, atât în chip firesc, cât şi în Domnul.

¹⁷ Aşadar, dacă mă consideri prieten, primeşte-l ca pe mine însumi! ¹⁸ Iar dacă ţi-a făcut ceva rău sau îţi datorează ceva, pune aceasta în socoteala mea. ¹⁹ Eu, Pavel, scriu aceasta cu mâna mea: eu îţi voi plăti înapoi – ca să nu zic că tu însuţi mi te datorezi mie. ²⁰ Da, frate, vreau să am un câştig de la tine în Domnul; înviorează-mi simţămintele în Cristos!

²¹ Îţi scriu fiind convins de ascultarea ta, ştiind că vei face chiar mai mult decât îţi spun. ²² Totodată, pregăteşte-mi un loc de găzduire, pentru că sper ca, prin rugăciunile voastre, să vă fiu dat înapoi.

²³ Epafras, prizonier împreună cu mine de dragul lui Cristos Isus, te salută ²⁴ şi, de asemenea, şi Marcu, Aristarhus, Demas şi Luca, conlucrători cu mine. ²⁵ Harul Domnului Isus Cristos să fie cu duhul vostru!