Add parallel Print Page Options

15 Căci aşa vorbeşte Cel Preaînalt, a cărui locuinţă este veşnică şi al cărui Nume(A) este sfânt: „Eu(B) locuiesc în locuri înalte şi în sfinţenie, dar sunt cu(C) omul zdrobit şi smerit, ca(D) să înviorez duhurile smerite şi să îmbărbătez inimile zdrobite. 16 Nu(E) vreau să cert în veci, nici să ţin o mânie necurmată, când înaintea Mea cad în leşin duhurile şi sufletele pe care(F) le-am făcut. 17 Din pricina păcatului lăcomiei(G) lui M-am(H) mâniat şi l-am lovit, M-am(I) ascuns, în supărarea Mea, şi cel răzvrătit a urmat şi mai mult pe căile inimii lui.

Read full chapter