Isaia 44:17-19

Nouă Traducere În Limba Română

¹⁷ Din ce îi rămâne face un dumnezeu, propriul său idol.
    Se prosternă înaintea lui şi i se închină;
i se roagă zicându-i:
    «Mântuieşte-mă, căci tu eşti zeul meu!»
¹⁸ Ei nu cunosc, nici nu înţeleg,
    căci ochii le sunt acoperiţi ca să nu poată vedea,
        iar minţile – întunecate, ca să nu poată lua aminte.
¹⁹ Nici unul nu stă să cugete;
    nu are cunoaştere sau discernământ ca să-şi zică:
«Jumătate l-am pus pe foc;
    pe cărbunii lui mi-am copt pâine,
        mi-am prăjit carne şi am mâncat.
Voi face oare din ce a rămas o asemenea urâciune?
    Să mă prostern eu înaintea unei bucăţi de lemn?»