Isaia 40-42
Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014
40 „Mângâiaţi, mângâiaţi pe poporul Meu, zice Dumnezeul vostru. 2 Vorbiţi bine Ierusalimului şi strigaţi-i că robia lui s-a sfârşit, că nelegiuirea lui este ispăşită, căci(A) a primit din mâna Domnului de două ori cât toate păcatele lui.” 3 Un glas(B) strigă: „Pregătiţi(C) în pustie calea Domnului, neteziţi(D) în locurile uscate un drum pentru Dumnezeul nostru! 4 Orice vale să fie înălţată, orice munte şi orice deal să fie plecate, coastele să se prefacă(E) în câmpii şi strâmtorile, în vâlcele! 5 Atunci se va descoperi slava Domnului, şi în clipa aceea orice făptură o va vedea, căci gura Domnului a vorbit.” 6 Un glas zice: „Strigă!” – Şi eu am răspuns: „Ce să strig?” – „Orice(F) făptură este ca iarba şi toată strălucirea ei, ca floarea de pe câmp. 7 Iarba se usucă, floarea cade când suflă vântul(G) Domnului peste ea.” În adevăr, poporul este ca iarba: 8 iarba se usucă, floarea cade, dar cuvântul(H) Dumnezeului nostru rămâne în veac. 9 Suie-te pe un munte înalt, ca să vesteşti Sionului vestea cea bună; înalţă-ţi glasul cu putere, ca să vesteşti Ierusalimului vestea cea bună; înalţă-ţi glasul, nu te teme, şi spune cetăţilor lui Iuda: „Iată Dumnezeul vostru! 10 Iată, Domnul Dumnezeu vine cu putere şi porunceşte cu braţul(I) Lui. Iată că plata(J) este cu El şi răsplătirile vin înaintea Lui. 11 El Îşi va paşte(K) turma ca un Păstor, va lua mieii în braţe, îi va duce la sânul Lui şi va călăuzi blând oile care alăptează.”
Puterea lui Dumnezeu
12 „Cine(L) a măsurat apele cu mâna lui? Cine a măsurat cerurile cu palma şi a strâns ţărâna pământului într-o treime de măsură? Cine a cântărit munţii cu cântarul şi dealurile cu cumpăna? 13 Cine(M) a cercetat Duhul Domnului şi cine L-a luminat cu sfaturile lui? 14 Cu cine S-a sfătuit El, ca să ia învăţătură! Cine L-a învăţat cărarea dreptăţii? Cine L-a învăţat înţelepciunea şi I-a făcut cunoscută calea priceperii! 15 Iată, neamurile sunt ca o picătură de apă din vadră, sunt ca praful pe o cumpănă; El ridică ostroavele ca un bob de nisip. 16 Libanul n-ajunge pentru foc şi dobitoacele lui n-ajung pentru arderea-de-tot. 17 Toate neamurile sunt ca o nimica(N) înaintea Lui, nu sunt decât(O) nimicnicie şi deşertăciune. 18 Cu cine voiţi să asemănaţi(P) pe Dumnezeu? Şi cu ce asemănare Îl veţi asemăna? 19 Meşterul(Q) toarnă idolul şi argintarul îl îmbracă cu aur şi-i toarnă lănţişoare de argint. 20 Iar cine este sărac alege ca dar un lemn care nu putrezeşte; îşi caută un meşter iscusit, ca(R) să facă un idol, care să nu se clatine. – 21 Nu(S) ştiţi? N-aţi auzit? Nu vi s-a făcut cunoscut de la început? Nu v-aţi gândit niciodată la întemeierea pământului? – 22 El şade deasupra cercului pământului şi locuitorii lui sunt ca nişte lăcuste înaintea Lui; El întinde(T) cerurile ca o mahramă subţire şi le lăţeşte ca un cort, ca să locuiască în el. 23 El preface într-o nimica pe voievozi(U) şi face o nimica din judecătorii pământului. 24 De-abia sunt sădiţi, de-abia sunt semănaţi, de-abia li s-a înrădăcinat tulpina în pământ, şi El suflă peste ei, de se usucă, şi un vârtej îi ia ca pe nişte paie.” 25 „Cu(V) cine Mă veţi asemăna, ca să fiu deopotrivă cu el?” zice Cel Sfânt. 26 „Ridicaţi-vă ochii în sus, şi priviţi! Cine a făcut aceste lucruri? Cine a făcut să meargă după număr, în şir, oştirea lor? El le cheamă(W) pe toate pe nume; aşa de mare e puterea şi tăria Lui, că una nu lipseşte. 27 Pentru ce zici tu, Iacove, pentru ce zici tu, Israele: ‘Soarta mea este ascunsă dinaintea Domnului şi dreptul meu este trecut cu vederea înaintea Dumnezeului meu.’? 28 Nu ştii? N-ai auzit? Dumnezeul cel veşnic, Domnul a făcut marginile pământului. El nu oboseşte, nici nu osteneşte; priceperea(X) Lui nu poate fi pătrunsă. 29 El dă tărie celui obosit şi măreşte puterea celui ce cade în leşin. 30 Flăcăii obosesc şi ostenesc, chiar tinerii se clatină, 31 dar cei ce se încred în Domnul îşi înnoiesc(Y) puterea, ei zboară ca vulturii; aleargă, şi nu obosesc, umblă, şi nu ostenesc.”
Israel să se încreadă în Domnul
41 „Tăceţi(Z), ostroave, şi ascultaţi-Mă! Să-şi învioreze popoarele puterea, să înainteze şi să vorbească! Să ne apropiem şi să ne judecăm împreună. 2 Cine a ridicat de la(AA) răsărit pe acela pe care, în neprihănirea Lui, îl cheamă să calce pe urmele Lui? Cine îi supune(AB) neamuri şi împăraţi? Cine le face sabia praf şi arcul o pleavă luată de vânt? 3 El îi urmăreşte, merge în pace pe un drum pe care n-a mai călcat niciodată cu piciorul lui. 4 Cine(AC) a făcut şi a împlinit aceste lucruri? Acela care a chemat neamurile de la început, Eu, Domnul, Cel(AD) dintâi şi Acelaşi până în cele din urmă veacuri. 5 Ostroavele văd lucrul acesta şi se tem, capetele pământului tremură: se apropie şi vin. 6 Se(AE) ajută unul pe altul şi fiecare zice fratelui său: ‘Fii cu inimă!’ 7 Lemnarul(AF) îmbărbătează pe argintar; cel ce lustruieşte cu ciocanul îmbărbătează pe cel ce bate pe nicovală, zicând despre îmbinare: ‘Este bună!’ şi ţintuieşte idolul în cuie ca(AG) să nu se clatine. 8 Dar tu, Israele, robul Meu, Iacove, pe care te-am ales(AH), sămânţa lui Avraam, prietenul(AI) Meu, 9 tu, pe care te-am luat de la marginile pământului şi pe care te-am chemat dintr-o ţară depărtată, căruia ţi-am zis: ‘Tu eşti robul Meu, te aleg, şi nu te lepăd! 10 Nu(AJ) te teme, căci(AK) Eu sunt cu tine; nu te uita cu îngrijorare, căci Eu sunt Dumnezeul tău; Eu te întăresc, tot Eu îţi vin în ajutor. Eu te sprijin cu dreapta Mea biruitoare.’ 11 Iată, înfruntaţi şi acoperiţi de ruşine(AL) vor fi toţi cei ce sunt mâniaţi pe tine; vor fi nimiciţi şi vor pieri cei ce ţi se împotrivesc. 12 Îi vei căuta, şi nu-i vei mai găsi pe cei ce se certau cu tine; vor fi nimiciţi, vor fi pierduţi cei ce se războiau cu tine. 13 Căci Eu sunt Domnul, Dumnezeul tău, care te iau de mâna dreaptă şi-ţi zic: ‘Nu(AM) te teme de nimic, Eu îţi vin în ajutor! 14 Nu te teme de nimic, viermele lui Iacov şi rămăşiţă slabă a lui Israel, căci Eu îţi vin în ajutor – zice Domnul – şi Sfântul lui Israel este Mântuitorul tău.’ 15 Iată, te fac(AN) o sanie ascuţită, nouă de tot, cu mulţi dinţi; vei zdrobi, vei sfărâma munţii şi vei face dealurile ca pleava. 16 Le vei vântura(AO) şi le va lua vântul, şi un vârtej le va risipi, dar tu te vei bucura în Domnul, te vei făli cu Sfântul lui Israel. 17 Cei nenorociţi şi cei lipsiţi caută apă şi nu este; li se usucă limba de sete. Eu, Domnul, îi voi asculta; Eu, Dumnezeul lui Israel, nu-i voi părăsi. 18 Voi face să izvorască râuri(AP) pe dealuri şi izvoare în mijlocul văilor; voi preface pustia(AQ) în iaz şi pământul uscat în şuvoaie de ape; 19 voi sădi cedri, salcâmi, mirţi şi măslini în pustie; voi pune chiparoşi, ulmi şi merişori turceşti la un loc în pustie, 20 ca(AR) să vadă cu toţii şi să ştie, să priceapă şi să înţeleagă că mâna Domnului a făcut aceste lucruri şi Sfântul lui Israel le-a zidit. 21 Apăraţi-vă pricina – zice Domnul – arătaţi-vă dovezile cele mai tari”, zice Împăratul lui Iacov. 22 „Să le arate(AS) şi să ne spună ce are să se întâmple; care sunt prorociile pe care le-aţi făcut vreodată? Spuneţi, ca să luăm seama la ele şi să le vedem împlinirea; sau vestiţi-ne viitorul. 23 Spuneţi-ne(AT) ce se va întâmpla mai târziu, ca să ştim că sunteţi dumnezei, faceţi(AU) măcar ceva bun sau rău, ca să vedem şi să privim cu toţii. 24 Iată că nu sunteţi(AV) nimic şi lucrarea voastră este nimic; o scârbă este cine vă alege pe voi. 25 Am sculat pe cineva de la miazănoapte şi vine de la răsărit; el cheamă(AW) Numele Meu; trece(AX) peste voievozi ca pe noroi şi-i calcă în picioare cum calcă olarul lutul. 26 Cine(AY) a vestit lucrul acesta de la început ca să-l ştim, şi cu mult înainte ca să zicem: ‘Are dreptate!’? Nimeni nu l-a vestit, nimeni nu l-a prorocit şi nimeni n-a auzit cuvintele voastre. 27 Eu(AZ), Cel dintâi, am zis(BA) Sionului: ‘Iată-i, iată-i!’ Şi Ierusalimului: ‘Îţi trimit un vestitor de veşti bune!’ 28 Căci(BB) Mă uit, şi nu este nimeni, nimeni între ei care să prorocească şi care să poată răspunde, dacă-l voi întreba. 29 Iată(BC) că toţi sunt nimic, lucrările lor sunt zadarnice, idolii lor sunt o suflare goală!”
Robul Domnului
42 „Iată Robul(BD) Meu, pe care-L sprijin, Alesul Meu, în care Îşi găseşte plăcere(BE) sufletul Meu. Am pus(BF) Duhul Meu peste El; El va vesti neamurilor judecata. 2 El nu va striga, nu-Şi va ridica glasul şi nu-l va face să se audă pe uliţe. 3 Trestia frântă n-o va zdrobi şi mucul care mai arde încă nu-l va stinge. Va vesti judecata după adevăr. 4 El nu va slăbi, nici nu se va lăsa, până va aşeza dreptatea pe pământ, şi ostroavele(BG) vor nădăjdui în Legea Lui.” 5 Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu, care(BH) a făcut cerurile şi le-a întins, care(BI) a întins pământul şi cele de pe el, care(BJ) a dat suflare celor ce-l locuiesc şi suflet celor ce merg pe el: 6 „Eu(BK), Domnul, Te-am chemat ca să dai mântuire şi Te voi lua de mână, Te voi păzi şi(BL) Te voi pune ca legământ al poporului, ca să fii Lumina(BM) neamurilor, 7 să deschizi(BN) ochii orbilor, să scoţi(BO) din temniţă pe cei legaţi şi din prinsoare pe cei ce locuiesc în întuneric(BP). 8 Eu sunt Domnul, acesta este Numele Meu, şi slava(BQ) Mea n-o voi da altuia, nici cinstea mea, idolilor. 9 Iată că cele dintâi lucruri s-au împlinit, şi vă vestesc altele noi; vi le spun mai înainte ca să se întâmple. 10 Cântaţi(BR) Domnului o cântare nouă, cântaţi laudele Lui până la marginile pământului, voi(BS), care mergeţi pe mare şi cei ce locuiţi în ea, ostroave şi locuitorii lor! 11 Pustia şi cetăţile ei să înalţe glasul! Satele locuite de Chedar să-şi înalţe glasul! Locuitorii stâncilor să sară de veselie: să strige de bucurie din vârful munţilor! 12 Să dea slavă Domnului şi să vestească laudele Lui în ostroave!” 13 Domnul înaintează ca un viteaz, Îşi stârneşte râvna ca un om de război; înalţă glasul(BT), strigă, Îşi arată puterea împotriva vrăjmaşilor Săi. 14 „Am tăcut multă vreme – zice Domnul – am tăcut şi M-am ţinut. Dar acum voi striga ca o femeie în durerile naşterii, voi gâfâi şi voi răsufla. 15 Voi pustii munţi şi dealuri, le voi usca toată verdeaţa; voi preface râurile în ostroave şi iazurile le voi usca. 16 Voi duce pe orbi pe un drum necunoscut de ei, îi voi povăţui pe cărări neştiute de ei; voi preface întunericul în lumină înaintea lor şi locurile strâmbe în locuri netede: iată ce voi face şi nu-i voi părăsi. 17 Vor da înapoi(BU), vor fi acoperiţi de ruşine cei ce se încred în idoli ciopliţi şi zic idolilor turnaţi: ‘Voi sunteţi dumnezeii noştri!’ 18 Ascultaţi, surzilor, priviţi şi vedeţi, orbilor! 19 Cine(BV) este orb, dacă nu robul Meu şi surd ca solul Meu, pe care îl trimit? Cine este orb ca prietenul lui Dumnezeu şi orb ca robul Domnului? 20 Ai văzut multe, dar(BW) n-ai luat seama la ele; ai deschis urechile, dar n-ai auzit: 21 Domnul a voit, pentru dreptatea Lui, să vestească o Lege mare şi minunată. 22 Şi totuşi poporul acesta este un popor prădat şi jefuit! Toţi zac înlănţuiţi în peşteri şi înfundaţi în temniţe. Sunt lăsaţi de pradă, şi nimeni nu-i scapă! Jefuiţi, şi nimeni nu zice: ‘Dă înapoi!’ 23 Cine dintre voi însă pleacă urechea la aceste lucruri? Cine vrea să ia aminte la ele şi să asculte pe viitor? 24 Cine a dat pe Iacov pradă jafului, şi pe Israel în mâinile jefuitorilor? Oare nu Domnul, împotriva căruia am păcătuit? Ei n-au voit să umble pe căile Lui şi n-au ascultat Legea Lui. 25 De aceea a vărsat El peste Israel văpaia mâniei Lui şi grozăviile războiului: războiul l-a aprins(BX) din toate părţile şi(BY) n-a înţeles; l-a ars şi n-a luat seama.”
Isaia 40-42
Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014
40 „Mângâiaţi, mângâiaţi pe poporul Meu, zice Dumnezeul vostru. 2 Vorbiţi bine Ierusalimului şi strigaţi-i că robia lui s-a sfârşit, că nelegiuirea lui este ispăşită, căci(A) a primit din mâna Domnului de două ori cât toate păcatele lui.” 3 Un glas(B) strigă: „Pregătiţi(C) în pustie calea Domnului, neteziţi(D) în locurile uscate un drum pentru Dumnezeul nostru! 4 Orice vale să fie înălţată, orice munte şi orice deal să fie plecate, coastele să se prefacă(E) în câmpii şi strâmtorile, în vâlcele! 5 Atunci se va descoperi slava Domnului, şi în clipa aceea orice făptură o va vedea, căci gura Domnului a vorbit.” 6 Un glas zice: „Strigă!” – Şi eu am răspuns: „Ce să strig?” – „Orice(F) făptură este ca iarba şi toată strălucirea ei, ca floarea de pe câmp. 7 Iarba se usucă, floarea cade când suflă vântul(G) Domnului peste ea.” În adevăr, poporul este ca iarba: 8 iarba se usucă, floarea cade, dar cuvântul(H) Dumnezeului nostru rămâne în veac. 9 Suie-te pe un munte înalt, ca să vesteşti Sionului vestea cea bună; înalţă-ţi glasul cu putere, ca să vesteşti Ierusalimului vestea cea bună; înalţă-ţi glasul, nu te teme, şi spune cetăţilor lui Iuda: „Iată Dumnezeul vostru! 10 Iată, Domnul Dumnezeu vine cu putere şi porunceşte cu braţul(I) Lui. Iată că plata(J) este cu El şi răsplătirile vin înaintea Lui. 11 El Îşi va paşte(K) turma ca un Păstor, va lua mieii în braţe, îi va duce la sânul Lui şi va călăuzi blând oile care alăptează.”
Puterea lui Dumnezeu
12 „Cine(L) a măsurat apele cu mâna lui? Cine a măsurat cerurile cu palma şi a strâns ţărâna pământului într-o treime de măsură? Cine a cântărit munţii cu cântarul şi dealurile cu cumpăna? 13 Cine(M) a cercetat Duhul Domnului şi cine L-a luminat cu sfaturile lui? 14 Cu cine S-a sfătuit El, ca să ia învăţătură! Cine L-a învăţat cărarea dreptăţii? Cine L-a învăţat înţelepciunea şi I-a făcut cunoscută calea priceperii! 15 Iată, neamurile sunt ca o picătură de apă din vadră, sunt ca praful pe o cumpănă; El ridică ostroavele ca un bob de nisip. 16 Libanul n-ajunge pentru foc şi dobitoacele lui n-ajung pentru arderea-de-tot. 17 Toate neamurile sunt ca o nimica(N) înaintea Lui, nu sunt decât(O) nimicnicie şi deşertăciune. 18 Cu cine voiţi să asemănaţi(P) pe Dumnezeu? Şi cu ce asemănare Îl veţi asemăna? 19 Meşterul(Q) toarnă idolul şi argintarul îl îmbracă cu aur şi-i toarnă lănţişoare de argint. 20 Iar cine este sărac alege ca dar un lemn care nu putrezeşte; îşi caută un meşter iscusit, ca(R) să facă un idol, care să nu se clatine. – 21 Nu(S) ştiţi? N-aţi auzit? Nu vi s-a făcut cunoscut de la început? Nu v-aţi gândit niciodată la întemeierea pământului? – 22 El şade deasupra cercului pământului şi locuitorii lui sunt ca nişte lăcuste înaintea Lui; El întinde(T) cerurile ca o mahramă subţire şi le lăţeşte ca un cort, ca să locuiască în el. 23 El preface într-o nimica pe voievozi(U) şi face o nimica din judecătorii pământului. 24 De-abia sunt sădiţi, de-abia sunt semănaţi, de-abia li s-a înrădăcinat tulpina în pământ, şi El suflă peste ei, de se usucă, şi un vârtej îi ia ca pe nişte paie.” 25 „Cu(V) cine Mă veţi asemăna, ca să fiu deopotrivă cu el?” zice Cel Sfânt. 26 „Ridicaţi-vă ochii în sus, şi priviţi! Cine a făcut aceste lucruri? Cine a făcut să meargă după număr, în şir, oştirea lor? El le cheamă(W) pe toate pe nume; aşa de mare e puterea şi tăria Lui, că una nu lipseşte. 27 Pentru ce zici tu, Iacove, pentru ce zici tu, Israele: ‘Soarta mea este ascunsă dinaintea Domnului şi dreptul meu este trecut cu vederea înaintea Dumnezeului meu.’? 28 Nu ştii? N-ai auzit? Dumnezeul cel veşnic, Domnul a făcut marginile pământului. El nu oboseşte, nici nu osteneşte; priceperea(X) Lui nu poate fi pătrunsă. 29 El dă tărie celui obosit şi măreşte puterea celui ce cade în leşin. 30 Flăcăii obosesc şi ostenesc, chiar tinerii se clatină, 31 dar cei ce se încred în Domnul îşi înnoiesc(Y) puterea, ei zboară ca vulturii; aleargă, şi nu obosesc, umblă, şi nu ostenesc.”
Israel să se încreadă în Domnul
41 „Tăceţi(Z), ostroave, şi ascultaţi-Mă! Să-şi învioreze popoarele puterea, să înainteze şi să vorbească! Să ne apropiem şi să ne judecăm împreună. 2 Cine a ridicat de la(AA) răsărit pe acela pe care, în neprihănirea Lui, îl cheamă să calce pe urmele Lui? Cine îi supune(AB) neamuri şi împăraţi? Cine le face sabia praf şi arcul o pleavă luată de vânt? 3 El îi urmăreşte, merge în pace pe un drum pe care n-a mai călcat niciodată cu piciorul lui. 4 Cine(AC) a făcut şi a împlinit aceste lucruri? Acela care a chemat neamurile de la început, Eu, Domnul, Cel(AD) dintâi şi Acelaşi până în cele din urmă veacuri. 5 Ostroavele văd lucrul acesta şi se tem, capetele pământului tremură: se apropie şi vin. 6 Se(AE) ajută unul pe altul şi fiecare zice fratelui său: ‘Fii cu inimă!’ 7 Lemnarul(AF) îmbărbătează pe argintar; cel ce lustruieşte cu ciocanul îmbărbătează pe cel ce bate pe nicovală, zicând despre îmbinare: ‘Este bună!’ şi ţintuieşte idolul în cuie ca(AG) să nu se clatine. 8 Dar tu, Israele, robul Meu, Iacove, pe care te-am ales(AH), sămânţa lui Avraam, prietenul(AI) Meu, 9 tu, pe care te-am luat de la marginile pământului şi pe care te-am chemat dintr-o ţară depărtată, căruia ţi-am zis: ‘Tu eşti robul Meu, te aleg, şi nu te lepăd! 10 Nu(AJ) te teme, căci(AK) Eu sunt cu tine; nu te uita cu îngrijorare, căci Eu sunt Dumnezeul tău; Eu te întăresc, tot Eu îţi vin în ajutor. Eu te sprijin cu dreapta Mea biruitoare.’ 11 Iată, înfruntaţi şi acoperiţi de ruşine(AL) vor fi toţi cei ce sunt mâniaţi pe tine; vor fi nimiciţi şi vor pieri cei ce ţi se împotrivesc. 12 Îi vei căuta, şi nu-i vei mai găsi pe cei ce se certau cu tine; vor fi nimiciţi, vor fi pierduţi cei ce se războiau cu tine. 13 Căci Eu sunt Domnul, Dumnezeul tău, care te iau de mâna dreaptă şi-ţi zic: ‘Nu(AM) te teme de nimic, Eu îţi vin în ajutor! 14 Nu te teme de nimic, viermele lui Iacov şi rămăşiţă slabă a lui Israel, căci Eu îţi vin în ajutor – zice Domnul – şi Sfântul lui Israel este Mântuitorul tău.’ 15 Iată, te fac(AN) o sanie ascuţită, nouă de tot, cu mulţi dinţi; vei zdrobi, vei sfărâma munţii şi vei face dealurile ca pleava. 16 Le vei vântura(AO) şi le va lua vântul, şi un vârtej le va risipi, dar tu te vei bucura în Domnul, te vei făli cu Sfântul lui Israel. 17 Cei nenorociţi şi cei lipsiţi caută apă şi nu este; li se usucă limba de sete. Eu, Domnul, îi voi asculta; Eu, Dumnezeul lui Israel, nu-i voi părăsi. 18 Voi face să izvorască râuri(AP) pe dealuri şi izvoare în mijlocul văilor; voi preface pustia(AQ) în iaz şi pământul uscat în şuvoaie de ape; 19 voi sădi cedri, salcâmi, mirţi şi măslini în pustie; voi pune chiparoşi, ulmi şi merişori turceşti la un loc în pustie, 20 ca(AR) să vadă cu toţii şi să ştie, să priceapă şi să înţeleagă că mâna Domnului a făcut aceste lucruri şi Sfântul lui Israel le-a zidit. 21 Apăraţi-vă pricina – zice Domnul – arătaţi-vă dovezile cele mai tari”, zice Împăratul lui Iacov. 22 „Să le arate(AS) şi să ne spună ce are să se întâmple; care sunt prorociile pe care le-aţi făcut vreodată? Spuneţi, ca să luăm seama la ele şi să le vedem împlinirea; sau vestiţi-ne viitorul. 23 Spuneţi-ne(AT) ce se va întâmpla mai târziu, ca să ştim că sunteţi dumnezei, faceţi(AU) măcar ceva bun sau rău, ca să vedem şi să privim cu toţii. 24 Iată că nu sunteţi(AV) nimic şi lucrarea voastră este nimic; o scârbă este cine vă alege pe voi. 25 Am sculat pe cineva de la miazănoapte şi vine de la răsărit; el cheamă(AW) Numele Meu; trece(AX) peste voievozi ca pe noroi şi-i calcă în picioare cum calcă olarul lutul. 26 Cine(AY) a vestit lucrul acesta de la început ca să-l ştim, şi cu mult înainte ca să zicem: ‘Are dreptate!’? Nimeni nu l-a vestit, nimeni nu l-a prorocit şi nimeni n-a auzit cuvintele voastre. 27 Eu(AZ), Cel dintâi, am zis(BA) Sionului: ‘Iată-i, iată-i!’ Şi Ierusalimului: ‘Îţi trimit un vestitor de veşti bune!’ 28 Căci(BB) Mă uit, şi nu este nimeni, nimeni între ei care să prorocească şi care să poată răspunde, dacă-l voi întreba. 29 Iată(BC) că toţi sunt nimic, lucrările lor sunt zadarnice, idolii lor sunt o suflare goală!”
Robul Domnului
42 „Iată Robul(BD) Meu, pe care-L sprijin, Alesul Meu, în care Îşi găseşte plăcere(BE) sufletul Meu. Am pus(BF) Duhul Meu peste El; El va vesti neamurilor judecata. 2 El nu va striga, nu-Şi va ridica glasul şi nu-l va face să se audă pe uliţe. 3 Trestia frântă n-o va zdrobi şi mucul care mai arde încă nu-l va stinge. Va vesti judecata după adevăr. 4 El nu va slăbi, nici nu se va lăsa, până va aşeza dreptatea pe pământ, şi ostroavele(BG) vor nădăjdui în Legea Lui.” 5 Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu, care(BH) a făcut cerurile şi le-a întins, care(BI) a întins pământul şi cele de pe el, care(BJ) a dat suflare celor ce-l locuiesc şi suflet celor ce merg pe el: 6 „Eu(BK), Domnul, Te-am chemat ca să dai mântuire şi Te voi lua de mână, Te voi păzi şi(BL) Te voi pune ca legământ al poporului, ca să fii Lumina(BM) neamurilor, 7 să deschizi(BN) ochii orbilor, să scoţi(BO) din temniţă pe cei legaţi şi din prinsoare pe cei ce locuiesc în întuneric(BP). 8 Eu sunt Domnul, acesta este Numele Meu, şi slava(BQ) Mea n-o voi da altuia, nici cinstea mea, idolilor. 9 Iată că cele dintâi lucruri s-au împlinit, şi vă vestesc altele noi; vi le spun mai înainte ca să se întâmple. 10 Cântaţi(BR) Domnului o cântare nouă, cântaţi laudele Lui până la marginile pământului, voi(BS), care mergeţi pe mare şi cei ce locuiţi în ea, ostroave şi locuitorii lor! 11 Pustia şi cetăţile ei să înalţe glasul! Satele locuite de Chedar să-şi înalţe glasul! Locuitorii stâncilor să sară de veselie: să strige de bucurie din vârful munţilor! 12 Să dea slavă Domnului şi să vestească laudele Lui în ostroave!” 13 Domnul înaintează ca un viteaz, Îşi stârneşte râvna ca un om de război; înalţă glasul(BT), strigă, Îşi arată puterea împotriva vrăjmaşilor Săi. 14 „Am tăcut multă vreme – zice Domnul – am tăcut şi M-am ţinut. Dar acum voi striga ca o femeie în durerile naşterii, voi gâfâi şi voi răsufla. 15 Voi pustii munţi şi dealuri, le voi usca toată verdeaţa; voi preface râurile în ostroave şi iazurile le voi usca. 16 Voi duce pe orbi pe un drum necunoscut de ei, îi voi povăţui pe cărări neştiute de ei; voi preface întunericul în lumină înaintea lor şi locurile strâmbe în locuri netede: iată ce voi face şi nu-i voi părăsi. 17 Vor da înapoi(BU), vor fi acoperiţi de ruşine cei ce se încred în idoli ciopliţi şi zic idolilor turnaţi: ‘Voi sunteţi dumnezeii noştri!’ 18 Ascultaţi, surzilor, priviţi şi vedeţi, orbilor! 19 Cine(BV) este orb, dacă nu robul Meu şi surd ca solul Meu, pe care îl trimit? Cine este orb ca prietenul lui Dumnezeu şi orb ca robul Domnului? 20 Ai văzut multe, dar(BW) n-ai luat seama la ele; ai deschis urechile, dar n-ai auzit: 21 Domnul a voit, pentru dreptatea Lui, să vestească o Lege mare şi minunată. 22 Şi totuşi poporul acesta este un popor prădat şi jefuit! Toţi zac înlănţuiţi în peşteri şi înfundaţi în temniţe. Sunt lăsaţi de pradă, şi nimeni nu-i scapă! Jefuiţi, şi nimeni nu zice: ‘Dă înapoi!’ 23 Cine dintre voi însă pleacă urechea la aceste lucruri? Cine vrea să ia aminte la ele şi să asculte pe viitor? 24 Cine a dat pe Iacov pradă jafului, şi pe Israel în mâinile jefuitorilor? Oare nu Domnul, împotriva căruia am păcătuit? Ei n-au voit să umble pe căile Lui şi n-au ascultat Legea Lui. 25 De aceea a vărsat El peste Israel văpaia mâniei Lui şi grozăviile războiului: războiul l-a aprins(BX) din toate părţile şi(BY) n-a înţeles; l-a ars şi n-a luat seama.”
Copyright of the Cornilescu Bible © 1924 belongs to British and Foreign Bible Society. Copyright © 2010, 2014 of the revised edition in Romanian language belongs to the Interconfessional Bible Society of Romania, with the approval of the British and Foreign Bible Society.
