Add parallel Print Page Options

13 Am strigat până dimineaţa; ca un leu îmi zdrobise toate oasele!
Până diseară îmi vei pune capăt.
14 Ciripeam ca o rândunică, croncăneam ca un cocor
şi gemeam(A) ca o porumbiţă. Ochii-mi priveau topiţi spre cer:
«Doamne, sunt în necaz, ajută-mă!»’
15 Ce să mai spun? El mi-a răspuns şi m-a ascultat.
Acum voi umbla smerit până la capătul anilor mei, după ce(B) am fost întristat astfel.

Read full chapter