Isaia 38:1-49:4
Nouă Traducere În Limba Română
Boala şi însănătoşirea lui Ezechia
38 În acele zile Ezechia s-a îmbolnăvit şi era aproape de moarte. Profetul Isaia, fiul lui Amoţ, a venit la el şi i-a zis: „Aşa vorbeşte Domnul: «Puneţi casa în rânduială căci vei muri. Nu te vei mai face bine!»“ 2 Atunci Ezechia s-a întors cu faţa spre perete şi s-a rugat Domnului astfel: 3 „Doamne, Te rog, adu-Ţi aminte că am umblat înaintea Ta cu credincioşie şi din toată inima şi am făcut ce este bine înaintea Ta.“ Şi Ezechia a plâns cu amar.
4 Atunci Cuvântul Domnului a venit la Isaia, spunându-i: 5 „Du-te şi spune-i lui Ezechia că aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul strămoşului său David: «Ţi-am auzit rugăciunea şi ţi-am văzut lacrimile. Iată, voi adăuga vieţii tale încă cincisprezece ani. 6 Te voi izbăvi pe tine şi cetatea aceasta din mâna împăratului Asiriei şi voi apăra această cetate! 7 Acesta este semnul de la Domnul pentru tine, prin care vei şti că Domnul va împlini ce a promis: 8 voi face ca umbra aruncată de soare pe cadranul lui Ahaz să se dea înapoi cu zece trepte.»“ Şi soarele s-a dat înapoi pe cadran cu zece trepte pe care deja le coborâse.
9 Un psalm al lui Ezechia, regele lui Iuda, scris după boala şi vindecarea sa:
10 „Ziceam: «În floarea vieţii mele trebuie să trec prin porţile Locuinţei Morţilor;
sunt văduvit de restul anilor mei.»
11 Am zis: «Nu-L voi mai vedea pe Domnul, da, pe Domnul,
în ţara celor vii;
nu voi mai vedea oameni
şi nu voi mai fi printre locuitorii lumii.
12 Locuinţa îmi este smulsă şi luată
precum cortul unui păstor.
Îmi simt firul vieţii înfăşurat ca de un ţesător
care m-ar tăia de la războiul de ţesut;
până la noapte Tu îmi vei pune capăt.
13 Strig după ajutor până dimineaţă,
dar, ca un leu, El îmi zdrobeşte toate oasele;
până la noapte Tu îmi vei pune capăt.
14 Am ciripit ca un lăstun, am croncănit ca un cocor;
am gemut ca o porumbiţă;
mi-au obosit ochii uitându-mă în sus.
Sunt în necaz! Ajută-mă, Stăpâne!»
15 Ce aş mai putea spune? El mi-a răspuns
şi aceasta este ceea ce El a făcut.
Voi umbla smerit în toţi anii vieţii mele,
după ce mi-a fost amărât sufletul astfel.
16 O, Stăpâne, prin lucrurile acestea trăiesc oamenii
şi în toate acestea stă şi viaţa duhului meu.
Tu mi-ai dat sănătate
şi ai îngăduit să trăiesc.
17 Cu siguranţă, spre binele meu
am trecut prin această amărăciune,
căci Tu, în dragostea Ta, mi-ai păzit viaţa
de groapa nimicirii,
aruncând înapoia Ta
toate păcatele mele.
18 Într-adevăr, Locuinţa Morţilor nu-Ţi poate mulţumi,
Moartea nu Te poate lăuda,
iar cei ce se coboară în groapă
nu pot nădăjdui în credincioşia Ta,
19 ci cel viu, cel viu Te laudă,
aşa cum fac şi eu azi.
Taţii îşi învaţă copiii despre credincioşia Ta
20 prin care, Tu, Doamne, m-ai salvat,
iar noi vom cânta cu instrumentele cu corzi
în toate zilele vieţii noastre,
în Casa Domnului.“
21 Atunci Isaia a zis:
– Pregătiţi o turtă de smochine, pe care s-o aşezaţi pe rană şi astfel Ezechia se va vindeca.
22 Ezechia a întrebat:
– Care va fi semnul prin care voi şti că mă voi duce la Casa Domnului?
Solia babiloniană la Ierusalim
39 În acea perioadă, Merodak-Baladan, fiul lui Baladan, regele Babilonului[a], i-a trimis lui Ezechia scrisori şi un dar, fiindcă auzise că acesta fusese bolnav şi se însănătoşise. 2 Ezechia i-a primit pe soli şi le-a arătat ceea ce era în vistieria sa: argintul, aurul, mirodeniile, uleiul de preţ, tot armamentul lui şi tot ce se afla în magaziile lui. Nu a rămas nimic în palatul sau în regatul său pe care Ezechia să nu-l fi arătat.
3 Atunci profetul Isaia a venit la regele Ezechia şi l-a întrebat:
– Ce au zis oamenii aceia şi de unde au venit?
Ezechia i-a răspuns:
– Au venit la mine dintr-o ţară îndepărtată, din Babilon.
4 – Ce au văzut în palatul tău? l-a mai întrebat profetul.
– Au văzut tot ceea ce este în palatul meu, a răspuns Ezechia, şi nu a rămas nimic în magaziile mele pe care să nu li-l fi arătat.
5 Atunci Isaia i-a zis lui Ezechia:
– Ascultă Cuvântul Domnului Oştirilor: 6 „Iată, vin zile când tot ce este în palatul tău şi tot ce au agonisit strămoşii tăi până în ziua aceasta, va fi dus la Babilon; nu va mai fi lăsat nimic, zice Domnul. 7 Unii dintre propriii tăi fii, care ţi s-au născut, îţi vor fi luaţi şi vor fi făcuţi eunuci în palatul împăratului Babilonului.“
8 Ezechia i-a zis lui Isaia:
– Cuvântul Domnului pe care l-ai rostit este bun.
„Căci, se gândea[b] el , măcar în timpul vieţii mele va fi pace şi siguranţă.“
Mângâiere pentru poporul lui Dumnezeu
40 „Mângâiaţi, mângâiaţi pe poporul Meu!
zice Dumnezeul vostru.
2 Vorbiţi blând Ierusalimului
şi strigaţi-i
că truda lui s-a sfârşit,
că vina lui este ispăşită,
căci a primit din mâna Domnului
pedeapsă îndoită pentru toate păcatele sale!“
3 „Un glas strigă în pustie:
«Pregătiţi calea Domnului,[c]
neteziţi în deşert
un drum pentru Dumnezeul nostru![d]
4 Orice vale va fi înălţată
şi orice munte şi deal va fi aplecat;
orice râpă va deveni netedă
şi orice povârniş se va preface în câmpie.
5 Atunci se va arăta slava Domnului,
şi oamenii o vor vedea cu toţii împreună,
căci gura Domnului a vorbit.»
6 Un glas zice: «Strigă!»
«Ce să strig?», am întrebat eu.
«Orice făptură este ca iarba
şi toată gloria[e] ei este ca floarea de pe câmp!
7 Iarba se usucă, iar floarea cade
când suflarea Domnului vine peste ea!»
Într-adevăr, ca iarba este poporul!
8 Iarba se usucă, iar floarea cade,
însă Cuvântul Dumnezeului nostru rămâne pe vecie.
9 Suie-te pe un munte înalt,
Sioane, aducător de veşti bune!
Înalţă-ţi glasul cu putere,
Ierusalime, aducător de veşti bune![f]
Înalţă-l, nu te teme!
Spune cetăţilor lui Iuda:
«Iată-L pe Dumnezeul vostru!»
10 Iată, Stăpânul Domn vine cu putere,
stăpânind prin braţul Său.
Plata Lui vine cu El
şi răsplata Lui Îl însoţeşte.
11 El Îşi va paşte turma ca un păstor;
Îşi va strânge mieii în braţe,
îi va lua la piept
şi va călăuzi blând oile care alăptează.
12 Cine a măsurat apele în palma lui
şi a trasat cerurile cu lăţimea palmei?
Cine a strâns pulberea pământului într-o măsură?
Cine a cântărit munţii cu cântarul
şi dealurile cu o cumpănă?
13 Cine a cercetat Duhul Domnului
şi cine L-a îndrumat ca sfătuitor al Său?
14 Cu cine s-a sfătuit El ca să fie luminat?
Cine L-a învăţat calea dreptăţii?
Cine L-a învăţat cunoaşterea
şi I-a arătat cărarea priceperii?
15 Iată, neamurile sunt ca o picătură de apă într-o găleată,
sunt considerate ca praful de pe cântar.
Pentru El, insulele nu cântăresc mai mult decât un fir de praf.
16 Libanul nu ajunge pentru foc,
nici animalele lui pentru arderea de tot.
17 Toate neamurile sunt un nimic înaintea Lui;
mai puţin decât nimic
şi deşertăciune preţuiesc ele în faţa Sa.
18 Cu cine, deci, L-aţi putea asemăna pe Dumnezeu?
Ce imagine aţi putea găsi pentru El?
19 Un idol? – un meşter îl toarnă
şi apoi un aurar îl poleieşte cu aur
şi îi face lănţişoare de argint.
20 Săracul, care nu-şi permite aceasta,
alege un lemn ce nu putrezeşte
şi îşi caută un meşter iscusit
pentru ca acesta să-i facă un idol care să nu se clatine.
21 Nu ştiţi?
N-aţi auzit?
Nu vi s-a făcut cunoscut de la început?
N-aţi învăţat nimic de la întemeierea pământului?
22 El este Cel Ce şade deasupra cercului pământului,
ai cărui locuitori par nişte lăcuste.
El este Cel Ce întinde cerurile ca pe un baldachin
şi le desfăşoară ca pe un cort de locuit.
23 El este Cel Ce îi preface pe prinţi în nimic,
iar pe conducătorii pământului ca şi cum n-ar exista.
24 De abia sunt sădiţi,
de abia sunt semănaţi,
de abia li s-au înrădăcinat tulpinile în pământ,
că El şi suflă peste ei, uscându-i,
iar vijelia îi ia ca pe nişte paie.
25 «Deci, cu cine M-aţi putea asemăna?
Cine Mi-ar putea fi egal?» zice Cel Sfânt.
26 Ridicaţi-vă ochii spre ceruri şi priviţi:
Cine a creat toate acestea?
El, Cel Care face să apară oştirile lor una câte una,
chemându-le pe nume.
Atât de mare este tăria Lui, atât de tare este puterea Lui,
că nici una nu lipseşte.
27 De ce spui, Iacove,
de ce zici, Israele:
«Calea mea este ascunsă de Domnul
şi dreptul meu nu este luat în seamă de Dumnezeul meu?»
28 Nu ştii?
N-ai auzit?
Domnul este Dumnezeul cel Veşnic,
creatorul marginilor pământului.
El nu oboseşte, nici nu osteneşte,
iar priceperea Lui este de nepătruns.
29 El dă putere celui obosit
şi îl întăreşte pe cel fără putere.
30 Flăcăii vor obosi şi vor osteni,
tinerii se vor împiedica şi vor cădea,
31 dar cei ce se încred în Domnul îşi vor înnoi puterea,
se vor înălţa prinzând aripi ca vulturii,
vor alerga şi nu vor osteni,
vor umbla şi nu vor obosi.
Domnul, Ajutorul lui Israel
41 «Ascultaţi-Mă în tăcere, ţinuturi de lângă mare,
iar popoarele să-şi înnoiască puterea!
Să se apropie şi să vorbească!
Să ne înfăţişăm împreună la judecată!
2 Cine l-a stârnit pe acela de la răsărit,
chemându-l cu dreptate la picioarele Sale?[g]
El îi dă în stăpânire neamurile
şi îi supune regi;
cu sabia îi preface în praf,
iar cu arcul îi face ca pleava luată de vânt.
3 Îi urmăreşte, mergând în siguranţă
pe un drum pe unde picioarele lui n-au mai călcat.
4 Cine a făcut şi a împlinit aceasta,
chemând, de la început, generaţie după generaţie?
Eu, Domnul, am fost cu cei dintâi
şi tot Eu voi fi şi cu cei de pe urmă.»
5 Ţinuturile de lângă mare văd aceasta şi se înfioară;
marginile pământului tremură;
ei se apropie şi sosesc.
6 Oamenii se încurajează între ei,
spunându-şi: «Fii tare!»
7 Artizanul îl încurajează pe bijutier,
iar cel ce netezeşte cu ciocanul, pe cel ce loveşte nicovala.
El zice despre îmbinare: «Este bună!»,
după care fixează idolul în cuie ca să nu se clatine.
8 «Dar tu, Israele, robul Meu,
tu, Iacove, pe care te-am ales,
tu, sămânţă[h] a lui Avraam, prietenul Meu,
9 tu, pe care te-am adus de la marginile pământului
şi te-am chemat din colţurile sale cele mai îndepărtate,
zicându-ţi: ‘Tu eşti robul Meu!’,
pe tine te-am ales şi nu te-am lepădat!
10 Deci nu te teme, căci Eu sunt cu tine!
Nu te înspăimânta, căci Eu sunt Dumnezeul tău!
Eu te voi întări, te voi ajuta
şi te voi sprijini cu dreapta Mea izbăvitoare!
11 Da, umiliţi şi făcuţi de ruşine
vor fi toţi cei furioşi pe tine;
ca un nimic vor ajunge şi vor pieri
toţi cei ce ţi se opun.
12 Te vei uita după ei, după duşmanii tăi,
dar nu-i vei mai găsi,
fiindcă nimiciţi de tot vor ajunge
cei ce se luptă cu tine.
13 Căci Eu sunt Domnul, Dumnezeul tău,
Care te apuc de mâna dreaptă
şi-ţi zic: ‘Nu te teme,
Eu te voi ajuta!
14 Nu te teme, vierme al lui Iacov,
rămăşiţă firavă a lui Israel!
Eu Însumi te voi ajuta!’», zice Domnul,
Răscumpărătorul tău, Sfântul lui Israel.
15 «Iată, te voi face o sanie ascuţită de treierat,
nouă şi cu două rânduri de dinţi!
Vei treiera munţii şi-i vei zdrobi,
iar dealurile le vei face ca pleava.
16 Le vei vântura şi le va lua vântul,
iar vijelia le va împrăştia.
Dar tu te vei bucura în Domnul
şi cu Sfântul lui Israel te vei preamări.
17 Săracii şi nevoiaşii caută apă dar nu găsesc,
iar limba li se usucă de sete.
Însă Eu, Domnul, le voi răspunde!
Eu, Dumnezeul lui Israel, nu-i voi părăsi!
18 Pe dealurile pleşuve voi face să curgă râuri,
iar în mijlocul văilor – izvoare;
voi preface pustia într-un iaz,
şi pământul uscat – în izvoare de apă.
19 În pustie voi planta
cedri, salcâmi, mirt şi măslini;
în deşert voi planta laolaltă
chiparoşi, ulmi şi pini,
20 pentru ca toţi să vadă şi să cunoască,
să chibzuiască şi să înţeleagă
că mâna Domnului a făcut acestea,
Sfântul lui Israel le-a creat!»
21 «Apăraţi-vă cauza!», zice Domnul.
«Aduceţi dovezi!», zice Împăratul lui Iacov.
22 «Aduceţi-vă idolii să ne spună
ce se va întâmpla!
Spuneţi-ne despre profeţiile voastre din trecut,
pentru a le putea judeca
şi pentru a le afla împlinirea!
Sau spuneţi-ne lucrurile care se vor întâmpla!
23 Faceţi-ne cunoscut viitorul,
şi vom şti că sunteţi dumnezei!
Faceţi ceva – bine sau rău –
ceva care să ne uimească sau să ne îngrozească!
24 Dar iată că voi sunteţi mai puţin decât nimic,
iar lucrarea voastră este fără nici o valoare;
o urâciune este cel ce vă alege.»
25 «Am stârnit pe cineva din nord şi a venit –
pe cineva de la răsărit care cheamă Numele Meu.
El îi va călca pe domnitori cum calci tu noroiul
şi cum calcă olarul lutul în picioare.
26 Cine a vestit aceasta de la început, ca s-o putem cunoaşte
sau mai dinainte, ca să putem spune: ‘A avut dreptate!’?
Nimeni n-a vestit-o,
nimeni n-a proclamat-o,
nimeni n-a auzit vreun cuvânt de la voi.
27 Eu am vestit-o mai întâi Sionului: ‘Iată-i, iată-i!’
şi am trimis un aducător de veşti bune Ierusalimului.
28 Mă uit şi nu este nimeni –
nu este printre ei nici unul care să sfătuiască,
nici unul care să răspundă atunci când îl întreb.
29 Iată că toţi sunt falşi,
lucrările lor sunt un nimic,
iar chipurile lor sunt vânt şi deşertăciune.
Robul Domnului
42 Iată-L pe Robul Meu, pe Care Îl sprijin,
Alesul Meu, în Care-Mi găsesc plăcerea!
Voi pune Duhul Meu peste El,
iar El va arăta neamurilor dreptatea.
2 Nu va striga, nu-Şi va ridica glasul
şi nu-l va face să se audă pe drum.
3 Nu va rupe trestia zdrobită
şi nu va stinge mucul care încă mai fumegă,
ci cu credincioşie va aduce dreptatea.
4 El nu va slăbi, nici nu se va descuraja
până nu va aşeza dreptatea pe pământ.
Şi în Legea Lui vor nădăjdui ţinuturile de lângă mare!»
5 Aşa vorbeşte Dumnezeu, Domnul
Care a creat cerurile şi le-a întins,
Care a desfăşurat pământul împreună cu resursele lui,
Care dă suflare oamenilor de pe el
şi suflet celor ce umblă pe el:
6 «Eu, Domnul, Te-am chemat prin dreptate.
Te voi ţine bine de mână;
Te voi păzi şi Te voi face
un legământ pentru popor
şi o lumină pentru neamuri,
7 ca să deschizi ochii orbilor,
să eliberezi pe prizonieri din captivitate
şi din închisoare pe cei ce stau în întuneric.
8 Eu sunt Domnul; acesta este Numele Meu!
Nu-Mi voi da slava altuia
şi nici lauda cuvenită Mie, idolilor!
9 Iată! Cele dintâi lucruri s-au împlinit
şi acum vestesc altele noi;
înainte să se împlinească
vi le fac cunoscute.»
Un cântec de laudă Domnului
10 Cântaţi Domnului un cântec nou!
Cântaţi-I laudele de la marginile pământului,
voi, care străbateţi marea, tot ceea ce este în ea,
ţinuturile de lângă mare şi locuitorii lor!
11 Să-şi ridice glasul pustia şi cetăţile ei,
aşezările locuite de Chedar!
Să strige de bucurie locuitorii din Sela,
să strige de pe vârfurile munţilor!
12 Să-L slăvească pe Domnul
şi să-L laude în ţinuturile de lângă mare!
13 Domnul mărşăluieşte ca un viteaz;
asemenea unui războinic Îşi stârneşte râvna:
strigă, scoate un strigăt de luptă
şi triumfă asupra duşmanilor săi.
14 «Am tăcut pentru multă vreme,
am păstrat tăcerea şi am rămas retras,
dar acum, ca o femeie care naşte,
voi geme, voi gâfâi şi voi icni.
15 Voi pustii munţii şi dealurile,
le voi usca toată verdeaţa!
Voi preface râurile în uscat
şi voi seca iazurile!
16 Îi voi duce pe orbi pe un drum necunoscut de ei,
pe cărări neştiute de ei îi voi conduce!
Voi preface întunericul dinaintea lor în lumină,
iar povârnişurile în teren neted!
Acestea sunt lucrurile pe care le voi face pentru ei;
nu-i voi părăsi!
17 Dar cei ce se încred în idoli,
cei ce zic chipurilor cioplite: ‘Voi sunteţi zeii noştri!’
vor fi alungaţi, acoperiţi de ruşine.
Neascultarea lui Israel
18 Ascultaţi, surzilor!
Priviţi, orbilor, şi vedeţi!
19 Cine este orb, dacă nu robul Meu
şi surd ca mesagerul pe care l-am trimis?
Cine este orb ca cel dedicat Mie,
orb ca robul Domnului?
20 Vezi multe lucruri, dar nu le iei în seamă;
auzi bine, dar nu asculţi cu adevărat.»
21 Domnul a dorit, în numele dreptăţii Sale,
să-Şi înalţe Legea şi s-o facă glorioasă.
22 Dar acest popor este prădat şi jefuit;
prinşi în capcană în gropi sunt cu toţii
şi ascunşi în temniţe;
au devenit o pradă pe care nu este nimeni s-o scape,
ceva de jefuit despre care nimeni nu zice: «Dă-l înapoi!»
23 Cine dintre voi însă învaţă din lucrurile acestea?
Sau cine ia seama la cele ce stau să se împlinească?
24 Cine l-a dat pe Iacov pradă tâlharilor
şi pe Israel pe mâna jefuitorilor?
Oare nu Domnul,
împotriva Căruia am păcătuit?
Ei n-au vrut să umble pe căile Lui,
nici să se supună Legii Lui.
25 De aceea a turnat peste ei văpaia mâniei Lui
şi ferocitatea războiului;
i-a înconjurat cu flăcări, dar tot n-au înţeles;
i-a mistuit, dar tot n-au luat în seamă
Domnul, singurul Izbăvitor al lui Israel
43 Dar acum, aşa vorbeşte Domnul,
El, Care te-a creat, Iacove;
El, Care te-a modelat, Israele:
«Nu te teme, căci Eu te-am răscumpărat;
te-am chemat pe nume, eşti al Meu.
2 Când vei trece prin ape, voi fi cu tine;
când vei trece prin râuri, ele nu te vor îneca,
iar când vei umbla prin foc, nu vei fi ars
şi flacăra nu te va mistui.
3 Căci Eu sunt Domnul, Dumnezeul tău,
Sfântul lui Israel, Mântuitorul tău.
Eu dau Egiptul ca preţ pentru răscumpărarea ta,
Cuş[i] şi Seba în schimbul tău.
4 Pentru că eşti preţios în ochii Mei
şi onorat şi pentru că te iubesc,
voi da oameni pentru tine
şi neamuri în schimbul vieţii tale.
5 Nu te teme, căci Eu sunt cu tine!
Îţi voi aduce urmaşii[j] de la răsărit
şi te voi aduna de la apus!
6 Voi zice nordului: ‘Dă-le drumul!’
şi sudului: ‘Nu-i mai ţine!
Adu-i pe fiii Mei de departe
şi pe fiicele Mele de la marginile pământului –
7 pe toţi cei ce poartă Numele Meu,
pe cei pe care i-am creat pentru slava Mea,
pe cei pe care i-am modelat şi i-am făcut.’»
8 Adu-l pe poporul orb, dar care are ochi,
pe poporul surd, dar care are urechi!
9 Să se adune toate neamurile
şi să se strângă popoarele!
Care dintre ele[k] a vestit aceasta
şi care dintre ele ne-au prezis lucrurile care s-au întâmplat?
Să-şi aducă martori care să dovedească că au dreptate,
astfel ca ceilalţi să audă şi să poată zice: «Da! Este adevărat!»
10 «Voi sunteţi martorii Mei, zice Domnul,
voi şi Robul Meu pe Care L-am ales,
ca să cunoaşteţi, să Mă credeţi,
şi să înţelegeţi că Eu sunt.
Înaintea Mea nu a fost modelat nici un Dumnezeu
şi nici după Mine nu va fi.
11 Eu, Eu sunt Domnul
şi în afară de Mine nu este alt Mântuitor.
12 Eu am vestit, am mântuit şi am proclamat
şi nu sunt străin între voi.[l]
Voi Îmi sunteţi martori, zice Domnul,
că Eu sunt Dumnezeu.
13 Da, din zilele străvechi Eu sunt.
Nimeni nu poate izbăvi din mâna Mea!
Când Eu lucrez, cine se poate împotrivi?»
Credincioşia Domnului şi necredincioşia lui Israel
14 Aşa vorbeşte Domnul,
Răscumpărătorul vostru, Sfântul lui Israel:
«De dragul vostru voi trimite o armată invadatoare împotriva Babilonului
şi îi voi sili pe toţi caldeenii[m] să fugă
cu corăbiile cu care se mândresc acum.
15 Eu sunt Domnul, Sfântul vostru,
Creatorul lui Israel, Împăratul vostru.»
16 Aşa vorbeşte Domnul,
Cel Care a făcut o cale prin mare
şi o cărare prin apele vijelioase,
17 Cel Care a scos care şi cai,
împreună cu o puternică oştire.
Ei rămân culcaţi, neputându-se ridica;
sunt fără vlagă, stinşi ca un muc de lumânare:
18 «Uitaţi lucrurile care au fost!
Nu vă mai gândiţi la cele din vechime!
19 Iată-Mă pe cale de a face ceva nou;
acum se iveşte, nu-l recunoaşteţi?
Voi face o cale în pustie
şi râuri în deşert.
20 Animalele sălbatice, şacalii şi bufniţele,
Mă vor slăvi,
căci dau apă în pustie
şi râuri în deşert,
pentru a da de băut poporului Meu, alesul Meu,
21 poporul pe care Mi l-am alcătuit
ca să vestească lauda Mea.
22 Totuşi tu, Iacove, nu M-ai chemat,
ci te-ai plictisit[n] de Mine, Israele!
23 Nu Mi-ai adus oi drept arderi de tot
şi cu jertfele tale nu M-ai onorat.
Eu nu te-am împovărat cu daruri de mâncare
şi nu te-am obosit cerându-ţi tămâie.
24 Nu mi-ai cumpărat trestie mirositoare cu argintul tău,
nici nu M-ai săturat cu grăsimea jertfelor tale,
ci M-ai împovărat cu păcatele tale,
M-ai obosit cu nedreptăţile tale.
25 Eu, da, Eu sunt Cel Ce-ţi şterg nelegiuirile, de dragul Meu,
şi nu-Mi voi mai aminti de ele.
26 Aminteşte-Mi faptele şi hai să ne judecăm împreună!
Apără-ţi cauza, ca să fii dovedit drept!
27 Întâiul tău strămoş a păcătuit,
iar mijlocitorii[o] tăi s-au răzvrătit împotriva Mea.
28 De aceea i-am dezonorat pe conducătorii Sfântului Lăcaş,
l-am dat spre nimicire[p] pe Iacov,
şi batjocurii – pe Israel.
Israel, alesul lui Domnului
44 Dar acum ascultă, Iacove, robul Meu,
Israele, cel pe care te-am ales!
2 Aşa vorbeşte Domnul –
Cel Care te-a făcut,
te-a ţesut în pântece şi te va ajuta:
nu te teme, robul Meu Iacov,
Ieşurun[q], cel pe care te-am ales!
3 Căci Eu voi turna apă peste pământul însetat
şi râuri peste pământul uscat;
voi turna Duhul Meu peste sămânţa[r] ta
şi binecuvântarea Mea peste urmaşii tăi.
4 Ei vor răsări ca iarba de pe pajişti
şi ca sălciile lângă pâraiele de apă.
5 Unul va zice: ‘Eu sunt al Domnului!’,
un altul se va numi cu numele lui Iacov,
iar un altul îşi va scrie pe mână: ‘Al Domnului!’
şi va adopta numele de Israel.»
Măreţia Domnului şi absurditatea idolilor
6 Aşa vorbeşte Domnul,
Împăratul lui Israel şi Răscumpărătorul său,
Domnul Oştirilor:
«Eu sunt Cel dintâi şi Cel de pe urmă,
iar în afară de Mine nu există alt Dumnezeu.
7 Cine este ca Mine? Să proclame,
să vestească şi să înfăţişeze înaintea Mea
ce s-a petrecut în vechime, de când Mi-am întemeiat poporul?
Ce urmează să se mai întâmple?
Să ne prezică ce se va întâmpla!
8 Nu vă temeţi, nu vă înspăimântaţi!
Oare nu v-am vestit şi prezis aceste lucruri în trecut?
Voi sunteţi martorii Mei! Există vreun alt Dumnezeu în afară de Mine?
Nu există o altă Stâncă! Eu nu cunosc vreuna.»
9 Toţi cei ce fac idoli sunt nimic,
iar lucrurile de care se bucură nu le sunt de vreun folos.
Cei ce ar trebui să-i apere nu văd,
nu cunosc şi, astfel, vor fi făcuţi de ruşine.
10 Cine a modelat vreun zeu sau a turnat vreun chip
– ceva de la care să nu aibă nici un folos?[s]
11 Iată, acesta împreună cu toţi cei din breasla sa vor fi făcuţi de ruşine;
artizanii nu sunt altceva decât oameni.
Să se adune şi să stea în picioare!
Vor fi înspăimântaţi, făcuţi de ruşine.
12 Fierarul ia o matriţă
cu care lucrează în cărbunii aprinşi;
o modelează cu lovituri de ciocan
şi o forjează cu puterea mâinii lui.
Apoi i se face foame şi îi slăbesc puterile,
iar pentru că nu bea apă, rămâne fără vlagă.
13 Tâmplarul măsoară cu o linie,
însemnează măsura cu un stilet,
apoi finisează lemnul cu o rindea
şi îl măsoară cu compasul;
îi dă formă de om,
om în toată splendoarea lui,
şi apoi îl pune într-o casă.
14 Taie cedri
sau îşi alege un gorun ori un stejar
pe care îl lăsase să crească printre ceilalţi copaci ai pădurii
sau taie un dafin pe care-l sădise, iar ploaia îl făcuse să crească.
15 Apoi acesta slujeşte omului drept lemn de foc.
Cu o parte din el se încălzeşte,
aprinde un foc şi coace pâine.
Cu o altă parte face un dumnezeu căruia i se închină,
modelează un idol înaintea căruia se prosternă.
16 Jumătate din el îl pune pe foc;
îşi prăjeşte carne, mănâncă şi se satură.
De asemenea, se încălzeşte şi zice:
«Ah! M-am încălzit stând aproape de foc!»
17 Din ce îi rămâne face un dumnezeu, propriul său idol.
Se prosternă înaintea lui şi i se închină;
i se roagă zicându-i:
«Mântuieşte-mă, căci tu eşti zeul meu!»
18 Ei nu cunosc, nici nu înţeleg,
căci ochii le sunt acoperiţi ca să nu poată vedea,
iar minţile – întunecate, ca să nu poată lua aminte.
19 Nici unul nu stă să cugete;
nu are cunoaştere sau discernământ ca să-şi zică:
«Jumătate l-am pus pe foc;
pe cărbunii lui mi-am copt pâine,
mi-am prăjit carne şi am mâncat.
Voi face oare din ce a rămas o asemenea urâciune?
Să mă prostern eu înaintea unei bucăţi de lemn?»
20 El se hrăneşte cu cenuşă şi o minte înşelătoare îl conduce greşit.
Nu se poate salva singur,
nu poate spune: «Ceea ce ţin în mână nu este oare o minciună?»
21 «Ţine minte aceste lucruri, Iacove,
căci tu eşti robul Meu, Israele!
Eu te-am modelat; eşti robul Meu.
O, Israele, nu te voi uita!
22 Ţi-am şters nelegiuirile cum s-ar duce un nor,
şi păcatele cum dispare ceaţa.
Întoarce-te la Mine,
căci Eu te-am răscumpărat!»
23 Strigaţi de bucurie, ceruri, căci Domnul a lucrat!
Strigaţi, adâncimi ale pământului!
Izbucniţi în cântec, munţilor!
Şi voi, pădurilor, cu toţi copacii voştri!
Căci Domnul l-a răscumpărat pe Iacov;
El Şi-a arătat slava prin Israel.
Ierusalimul, locuit din nou
24 Aşa vorbeşte Domnul,
Răscumpărătorul tău, Cel Care te-a ţesut în pântece:
«Eu sunt Domnul, Cel Care am făcut toate lucrurile, Cel Care, singur, a desfăşurat cerurile,
Cel Care, singur, a întins pământul;
25 Cel Care dovedeşte drept false semnele profeţilor mincinoşi,
îi arată drept proşti pe ghicitori,
îi face pe înţelepţi să dea înapoi
şi le dovedeşte cunoştinţa ca fiind prostie;
26 Cel Care adevereşte cuvântul robului Său
şi împlineşte prevestirea mesagerilor Săi;
Cel Care zice despre Ierusalim: ‘Va fi locuit!’
şi despre cetăţile din Iuda: ‘Vor fi rezidite!
Eu le voi reclădi din ruine!’;
27 Cel Care spune adâncului mării: ‘Fii uscat!
Îţi voi usca izvoarele!’;
28 Cel Care spune despre Cirus: ‘El este păstorul Meu;
el va împlini tot ce doresc Eu.
El va porunci ca Ierusalimul să fie rezidit
şi Templului să-i fie pusă temelia.’»
45 «Aşa vorbeşte Domnul către unsul Său,
către Cirus, pe care l-am apucat de mâna dreaptă
pentru a supune neamurile
şi pentru a dezbrăca pe împăraţi de armurile lor;
pentru a deschide porţile înaintea lui,
porţi ce nu vor mai fi închise:
2 Eu Însumi voi merge înaintea ta
şi voi netezi munţii[t];
voi sparge uşile de bronz
şi voi tăia barele de fier;
3 îţi voi da vistieriile întunericului,
bogăţii ascunse în locuri tainice,
ca să ştii că Eu sunt Domnul,
Dumnezeul lui Israel, Care te chem pe nume.
4 De dragul robului Meu Iacov,
al alesului Meu Israel,
te chem pe nume,
îţi dau un nume de onoare,
deşi tu nu Mă cunoşti.
5 Eu sunt Domnul, nu este altul;
în afară de Mine nu există un alt Dumnezeu!
Te voi încinge, deşi tu nu Mă cunoşti,
6 pentru ca oamenii să cunoască,
de la răsăritul soarelui şi până la apus,
că nu există un altul în afară de Mine;
Eu sunt Domnul, nu este altul!
7 Eu întocmesc lumina şi creez întunericul;
Eu aduc bunăstarea şi tot eu creez dezastrul;
Eu, Domnul, fac toate aceste lucruri!
8 Picuraţi, voi, ceruri de sus!
Să plouă din nori dreptatea!
Să se deschidă pământul larg
şi să răsară mântuirea!
Să răsară şi dreptatea împreună cu ea!
Eu, Domnul, le-am creat.
9 Vai de cel ce se ceartă cu Făcătorul său,
de cel care nu este decât un vas de pământ printre altele la fel!
Îi va spune oare lutul olarului: ‘Ce faci?’
sau: ‘Nu i-ai pus mâini!’[u]?
10 Vai de cel ce-i zice tatălui său: ‘Ce ai zămislit?’
sau mamei sale: ‘Ce ai adus pe lume?’»
11 Aşa vorbeşte Domnul,
Sfântul lui Israel şi Făcătorul lui:
«Cu privire la cele viitoare,
îndrăzniţi să Mă întrebaţi despre copiii Mei?
Îmi veţi porunci cu privire la lucrarea mâinilor Mele?
12 Eu am făcut pământul
şi am creat omul pe el;
propriile Mele mâini au desfăşurat cerurile
şi Eu am poruncit întregii lor oştiri.
13 Eu l-am ridicat pe Cirus[v], în dreptatea Mea,
şi-i voi netezi toate căile.
El va rezidi cetatea Mea
şi îi va elibera pe exilaţii Mei,
nu pentru vreun preţ sau vreo răsplată,
zice Domnul Oştirilor.»“
14 „Aşa vorbeşte Domnul:
«Produsele Egiptului şi mărfurile din Cuş[w],
precum şi sabeenii[x] înalţi la statură,
vor veni spre tine şi îţi vor aparţine;
vor veni în lanţuri în urma ta.
Se vor pleca înaintea ta
şi ţi se vor ruga, zicând:
‘Recunoaştem că Dumnezeu este cu tine! Alt Dumnezeu nu este!
Nu există un alt Dumnezeu în afară de El!’»
15 Cu adevărat, Tu eşti un Dumnezeu Care Se ascunde.
O, Dumnezeu al lui Israel, Mântuitorule!
16 Făcuţi de ruşine şi umiliţi vor fi cu toţii;
cuprinşi de ruşine vor umbla împreună, toţi făuritorii de idoli.
17 Dar Israel va fi mântuit de Domnul
cu o mântuire veşnică;
voi nu veţi mai fi făcuţi de ruşine, nici umiliţi,
pe vecie.
18 Căci aşa vorbeşte Domnul,
Cel Care a creat cerurile –
El este Dumnezeu –
Cel Care a întocmit şi a făcut pământul –
El l-a întemeiat
şi nu l-a creat să fie pustiu[y],
ci l-a întocmit ca să fie locuit:
«Eu sunt Domnul,
nu există altul!
19 Eu nu am vorbit în ascuns,
în vreun colţ întunecos al pământului;
nu am zis urmaşilor[z] lui Iacov:
‘Căutaţi-Mă în zadar!’
Eu, Domnul, spun adevărul,
fac cunoscut ce este drept.
20 Strângeţi-vă! Veniţi!
Apropiaţi-vă cu toţii,
voi supravieţuitori dintre neamuri!
Fără minte sunt cei care îşi poartă
idolii de lemn,
şi se roagă unui dumnezeu
care nu poate mântui.
21 Vorbiţi! Prezentaţi-vă cauza!
Lăsaţi-i să se sfătuiască împreună!
Cine a prevestit aceasta cu multă vreme în urmă?
Cine a vestit-o în trecut?
Oare nu Eu, Domnul?
Nu există alt Dumnezeu în afară de Mine,
Dumnezeu drept şi Mântuitor;
nu este altul în afară de Mine!
22 Întoarceţi-vă la Mine şi veţi fi mântuiţi,
toţi cei ce locuiţi până la marginile pământului,
căci Eu sunt Dumnezeu, nu există altul!
23 Am jurat pe Mine Însumi;
gura Mea a rostit, cu dreptate,
un cuvânt ce nu va fi retras:
orice genunchi se va pleca înaintea Mea,
şi orice limbă va jura,
24 spunând despre Mine: ‘Numai în Domnul
este dreptate şi putere!’».
Toţi cei ce au fost mâniaţi pe El
vor veni la El şi vor fi făcuţi de ruşine.
25 În Domnul vor fi îndreptăţiţi şi se vor lăuda
toţi urmaşii[aa] lui Israel.
Idolii Babilonului nu au nici o putere
46 Bel se prăbuşeşte, Nebo se îndoaie.
Idolii lor sunt puşi pe animale de povară;
idolii pe care-i purtaţi sunt o povară
pentru animalele obosite.
2 Se prăbuşesc, se îndoaie împreună;
nu pot să salveze povara,
ei înşişi mergând în captivitate.
3 «Ascultaţi-Mă, Casa lui Iacov,
întreaga rămăşiţă a Casei lui Israel,
voi, pe care v-am cărat înainte de a vă naşte,
v-am purtat încă din pântece!
4 Până la bătrâneţea voastră Eu voi fi Acelaşi,
până veţi încărunţi vă voi purta.
Eu v-am făcut şi Eu vă voi sprijini;
vă voi purta şi vă voi scăpa.
5 Cu cine Mă veţi compara şi Mă veţi face egal?
Cu cine Mă veţi asemăna ca să fim deopotrivă?
6 Unii varsă aurul din pungă,
şi cântăresc argintul în cumpănă,
angajează un artizan, care-l preface într-un zeu,
apoi se prostern şi i se închină.
7 Îl pun pe umeri şi-l poartă,
îl aşază la locul lui şi acolo rămâne;
nu se poate mişca de la locul lui.
Dacă cineva strigă la el, nu-i răspunde,
nici nu-l izbăveşte din necaz.
8 Amintiţi-vă acest lucru şi luaţi-l în seamă[ab]!
Gândiţi-vă din nou la el, răzvrătiţilor!
9 Amintiţi-vă lucrurile de la început, acelea din vechime,
căci Eu sunt Dumnezeu, nu este altul!
Eu sunt Dumnezeu, nu este altul ca Mine!
10 Eu fac cunoscut de la început sfârşitul
şi, din vremuri străvechi, descopăr lucrurile care încă nu s-au întâmplat,
zicând: ‘Planul Meu rămâne să se împlinească;
voi face tot ceea ce doresc!’
11 Eu chem de la răsărit o pasăre de pradă
şi, dintr-o ţară îndepărtată, aduc omul care Îmi va împlini planul.
Ce am spus voi duce la îndeplinire
şi ce am plănuit voi face.
12 Ascultaţi-Mă, oameni cu inima încăpăţânată,
voi, ce sunteţi departe de dreptate!
13 Îmi aduc aproape dreptatea; ea nu este departe,
iar mântuirea Mea nu va întârzia.
Voi dărui Sionului mântuirea
şi Israelului, splendoarea Mea.
Căderea Babilonului
47 Coboară-te şi aşază-te în ţărână,
fiică, fecioară a Babilonului!
Şezi pe pământ fără să ai vreun tron,
fiică a caldeenilor[ac],
căci nu vei mai fi numită
gingaşă şi delicată!
2 Ia pietrele de moară şi macină făină!
Dă-ţi voalul la o parte!
Ridică-ţi rochia, descoperă-ţi picioarele
şi treci prin râuri!
3 Goliciunea ta va fi dezvelită,
da, ruşinea ta va fi văzută.
Mă voi răzbuna şi nu voi cruţa pe nimeni!»
4 Răscumpărătorul nostru –
Domnul Oştirilor este Numele Său –
este Sfântul lui Israel.
5 «Şezi în tăcere şi du-te în întuneric,
fiică a caldeenilor,
căci nu vei mai fi numită
împărăteasa împărăţiilor!
6 Am fost mânios pe poporul Meu
şi Mi-am pângărit moştenirea.
I-am dat în mâna ta,
dar tu n-ai avut milă de ei;
chiar şi celui bătrân i-ai pus
un jug foarte greu.
7 Ziceai: ‘Voi continua să fiu împărăteasă pentru totdeauna!’
Aşa că n-ai ţinut seama de aceste lucruri,
nici nu ai cugetat la viitorul lor.
8 Acum dar, ascultă aceasta, tu, iubitoare de plăceri,
tu, care locuieşti în siguranţă,
care te gândeşti:
‘Eu sunt şi nu este alta în afară de mine!
Nu voi fi văduvă
şi nu voi şti cum e să-ţi pierzi copiii!’
9 Amândouă aceste lucruri vor veni asupra ta
dintr-odată, într-o singură zi.
Pierderea copiilor şi văduvia,
vor veni pe deplin asupra ta,
în ciuda multelor tale vrăjitorii
şi a marii puteri a descântecelor tale.
10 Te-ai încrezut în răutatea ta,
zicând: ‘Nu mă vede nimeni.’
Înţelepciunea şi cunoaşterea ta
este cea care te conduce greşit
atunci când îţi zici:
‘Eu sunt şi nu e alta în afară de mine!’
11 Dar va veni nenorocirea peste tine
şi nu vei şti s-o faci să dispară[ad];
va cădea peste tine dezastrul
şi nu-l vei putea da la o parte;
va veni brusc asupra ta ruina,
fără ca să fi ştiut ceva despre ea.
12 Continuă cu descântecele
şi cu multele tale vrăjitorii,
cu care te-ai trudit încă din tinereţe!
Poate vei reuşi,
poate vei inspira teroare.
13 Ai obosit de atâtea sfaturi.
Să se ridice şi să te salveze
cei ce studiază cerurile, cititorii în stele,
care la fiecare lună nouă prezic ce are să ţi se întâmple.
14 Iată, ei sunt ca pleava,
fiind mistuiţi de foc.
Nu se pot izbăvi singuri
din puterea focului.
Acesta nu este jăratic la care să te încălzeşti,
nu este foc înaintea căruia să stai!
15 Aşa sunt pentru tine
cei pe care te oboseai să-i întrebi
şi cei cu care ai făcut negoţ încă din tinereţe:
fiecare rătăceşte pe căile lui
şi nu este nimeni care să te salveze.
Încăpăţânarea lui Israel
48 Ascultaţi lucrul acesta, Casă a lui Iacov,
voi, care sunteţi chemaţi cu numele lui Israel
şi care vă trageţi din Iuda,
voi, care juraţi pe Numele Domnului
şi-L chemaţi pe Dumnezeul lui Israel,
dar nu în adevăr sau dreptate,
2 chiar dacă vă numiţi pe voi înşivă după Cetatea Sfântă
şi vă bizuiţi pe Dumnezeul lui Israel,
al Cărui Nume este Domnul Oştirilor!
3 Lucrurile de dinainte le-am prevestit demult,
gura Mea le-a vestit, Eu le-am făcut cunoscute;
apoi, dintr-odată, am lucrat, iar ele s-au împlinit.
4 Pentru că ştiu că eşti încăpăţânat
şi tendoanele gâtului tău sunt de fier,
iar fruntea de bronz,
5 de aceea ţi-am vestit aceste lucruri demult.
Înainte să se împlinească ţi le-am vestit,
ca nu cumva să zici:
‘Idolul meu le-a făcut,
chipul meu cioplit şi chipul meu turnat le-a poruncit!’
6 Ai auzit. Acum uită-te la toate acestea!
De ce nu vrei să recunoşti?
De acum te voi face să auzi lucruri noi,
taine pe care nu le cunoşti.
7 Ele sunt create acum, şi nu în vechime.
Până azi tu n-ai mai auzit de ele,
ca să poţi spune: ‘Le ştiam deja.’
8 Nu, nu le-ai auzit, nici nu le-ai cunoscut,
urechea ta nemaifiind demult deschisă,
căci am ştiut că te vei purta cu necredincioşie
şi că, încă de la naştere, ai fost numit răzvrătit.
9 Pentru Numele Meu întârzii mânia Mea
şi pentru lauda Mea o opresc faţă de tine,
ca să nu te nimicesc.
10 Iată, te-am curăţat, dar nu ca pe argint,
ci te-am încercat în cuptorul suferinţei.
11 De dragul Meu, de dragul Meu fac aceasta,
căci de ce să fie profanat Numele Meu?
Slava Mea n-o voi da altuia.
Israel răscumpărat
12 Ascultă-Mă, Iacove,
Israele, pe care te-am chemat!
Eu sunt Acela!
Eu sunt Cel dintâi şi Cel de pe urmă!
13 Mâna Mea a pus temeliile pământului
şi dreapta Mea a întins cerurile;
când le chem
ele se înfăţişează împreună.
14 Adunaţi-vă cu toţii şi ascultaţi!
Care dintre idoli a prevestit aceste lucruri?
El, cel iubit de Domnul,
Îi va îndeplini planul împotriva Babilonului,
iar braţul său va fi împotriva caldeenilor[ae].
15 Eu, chiar Eu am vorbit! Eu l-am chemat,
Eu l-am adus, iar el îşi va îndeplini misiunea!
16 Apropiaţi-vă de Mine şi ascultaţi aceasta!
De la început n-am vorbit în ascuns;
când s-au petrecut aceste lucruri, Eu eram acolo.
Acum, Stăpânul Domn m-a trimis
împreună cu Duhul Său.»
17 Aşa vorbeşte Domnul,
Răscumpărătorul tău, Sfântul lui Israel:
«Eu sunt Domnul, Dumnezeul tău,
Care te învaţă ce este spre binele tău,
Care te conduce pe calea pe care trebuie să mergi.
18 O, de-ai fi luat aminte la poruncile Mele,
pacea ta ar fi fost ca un râu,
iar dreptatea ta ca valurile mării;
19 urmaşii[af] tăi ar fi fost ca nisipul,
ca boabele lui ar fi fost copiii tăi
şi niciodată nu ar fi fost şters sau nimicit
numele lor dinaintea Mea!»
20 Părăsiţi Babilonul!
Fugiţi dintre caldeeni!
Cu un strigăt de bucurie vestiţi
şi proclamaţi!
Trimiteţi vestea până la marginile pământului!
Spuneţi: «Domnul l-a răscumpărat pe robul Său Iacov!»
21 Ei n-au însetat când i-a condus prin pustie;
El a făcut să curgă pentru ei apă din stâncă;
a despicat stânca
şi a ţâşnit apă.
22 «Pentru cei răi, zice Domnul, nu este pace.»
Robul Domnului
49 «Ascultaţi-Mă, ţinuturi de lângă mare!
Luaţi aminte, popoare de departe!
Domnul M-a chemat înainte să mă nasc;
pe când eram încă în pântecele mamei Mele, El Mi-a rostit numele.
2 Mi-a făcut gura ca o sabie ascuţită
şi M-a ascuns la umbra mâinii Sale;
M-a făcut o săgeată lustruită
şi M-a ascuns în tolba Lui.
3 Mi-a zis: ‘Tu eşti Robul Meu
Israel, cel în care Îmi voi arăta splendoarea!’
4 Dar Eu am zis: ‘Am trudit degeaba,
Mi-am irosit puterea pentru nimic şi fără nici un folos;
totuşi cauza Mea este în grija domnului,
iar răsplata Mea este la Dumnezeul Meu.’
Footnotes
- Isaia 39:1 Rege al Babilonului (721-710 î.Cr.; 703-702 î.Cr.); în 705 î.Cr. profită de moartea lui Sargon II (721-705 î.Cr.), şi caută să încheie alianţe militare prin care să-şi recâştige tronul
- Isaia 39:8 Sau: spunea
- Isaia 40:3 LXX, Siriacă, VUL; structura TM ne permite şi alternativa: „Un glas strigă: / «În pustie pregătiţi-I Domnului calea
- Isaia 40:3 TM; LXX: Neteziţi cărările Dumnezeului nostru!
- Isaia 40:6 Sau: credincioşia
- Isaia 40:9 Sau: Suie-te pe un munte înalt, / tu, care-i aduci veşti bune Sionului! / Înalţă-ţi glasul cu putere, / tu, care-i aduci veşti bune Ierusalimului!
- Isaia 41:2 Sau: răsărit, / pe care izbânda îl întâlneşte la fiecare pas
- Isaia 41:8 Termenul ebraic pentru sămânţă este un singular care se poate referi atât la un singur urmaş, cât şi la toţi urmaşii de pe linia genealogică a unei persoane (colectiv). Este foarte probabil ca în cele mai multe cazuri termenul să exprime o ambiguitate intenţionată. În traducerea de faţă a fost redat fie literal, fie cu urmaş sau urmaşi, în funcţie de contextul literal şi de cel teologic. Apostolul Pavel (Gal. 3:16) aplică acelaşi termen, sămânţă, lui Isus Cristos, citând din Geneza şi demonstrând prin exegeza sa că promisiunea făcută lui Avraam îşi găseşte împlinirea ultimă în Isus Cristos
- Isaia 43:3 Vezi nota de la 11:11
- Isaia 43:5 Lit.: sămânţa; vezi nota de la 14:20
- Isaia 43:9 Sau: ei, cu referire la idolii naţiunilor
- Isaia 43:12 Sau: Şi nu este nici unul printre voi străin de aceste lucruri; sau: şi nu era nici un dumnezeu străin printre voi
- Isaia 43:14 babilonienii
- Isaia 43:22 Lit.: te-ai obosit de Mine
- Isaia 43:27 Sau: liderii tăi (cei ce trebuiau să medieze între Dumnezeu şi popor)
- Isaia 43:28 Vezi nota de la 34:2
- Isaia 44:2 Ieşurun înseamnă Drept, Păzitor al Legii
- Isaia 44:3 Vezi nota de la 14:20
- Isaia 44:10 Întrebarea este retorică; numai un om fără minte putea face aşa ceva
- Isaia 45:2 Q, LXX; sensul termenului în TM este nesigur
- Isaia 45:9 Probabil în ideea că ce a făcut este lipsit de calitate sau lipsit de folos
- Isaia 45:13 TM: pe el
- Isaia 45:14 Vezi nota de la 11:11
- Isaia 45:14 Probabil arabi din Şeba
- Isaia 45:18 Sau, posibil, fără formă. Vezi Gen. 1:2, unde este folosit acelaşi termen ebraic
- Isaia 45:19 Lit.: seminţei
- Isaia 45:25 Lit.: toată sămânţa
- Isaia 46:8 Sensul termenului ebraic este nesigur; sau: şi întăriţi-vă
- Isaia 47:1 babilonienilor; şi în v. 5
- Isaia 47:11 Sau: şi nu vei şti de unde se ridică
- Isaia 48:14 babilonienilor; şi în v. 20
- Isaia 48:19 Lit.: sămânţa; vezi nota de la 14:20
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.