Ierusalimul, ameninţat de către Sanherib

36 În al paisprezecelea an al domniei regelui Ezechia, Sanherib[a], împăratul Asiriei, a înaintat împotriva tuturor cetăţilor fortificate ale lui Iuda şi le-a cucerit. Împăratul Asiriei l-a trimis din Lachiş pe Rab-Şache[b] la regele Ezechia, la Ierusalim, însoţit de o oştire puternică. El s-a oprit la canalul de apă al Iazului de Sus, pe drumul către Ogorul Spălătorului. Eliachim, fiul lui Hilchia, administratorul palatului, scribul Şebna şi cronicarul Ioah, fiul lui Asaf, s-au dus la el.

Rab-Şache le-a zis:

– Spuneţi-i lui Ezechia:

„Aşa vorbeşte marele împărat, împăratul Asiriei: «Pe ce se bazează această încredere a ta? Tu spui că ai strategie şi putere pentru război, dar acestea sunt doar nişte vorbe goale. În cine deci te încrezi tu acum de te-ai răsculat împotriva mea? Iată că te încrezi în Egipt, în acel toiag de trestie frântă, care străpunge şi răneşte mâna oricui se sprijină pe ea. Aşa este Faraon, monarhul Egiptului, pentru toţi cei ce se încred în el. Dacă îmi vei spune: ‘Noi ne încredem în Domnul, Dumnezeul nostru!’, oare nu este El Acela ale Cărui înălţimi şi altare le-a îndepărtat Ezechia, zicând lui Iuda şi Ierusalimului: ‘Să vă închinaţi înaintea acestui altar!’»?

Vino acum şi fă o înţelegere cu stăpânul meu, împăratul Asiriei: eu îţi voi da două mii de cai, dacă tu vei putea găsi călăreţi pentru ei. Şi cum vei putea îndepărta măcar o singură căpetenie dintre cei mai neînsemnaţi slujitori ai stăpânului meu, când tu te bazezi pe Egipt pentru care şi călăreţi? 10 Mai mult, am înaintat eu oare fără Domnul împotriva acestei ţări ca s-o distrug? Domnul Însuşi mi-a zis: «Înaintează împotriva acestei ţări şi distruge-o!»“

11 Atunci Eliachim, Şebna şi Ioah i-au răspuns lui Rab-Şache:

– Vorbeşte, te rugăm, slujitorilor tăi în aramaică[c], pentru că o înţelegem, şi nu ne vorbi în limba iudaică[d], în auzul poporului care este pe zid!

12 Dar Rab-Şache le-a zis:

– Oare, stăpânului vostru şi vouă, m-a trimis stăpânul meu să spun aceste cuvinte? Oare nu m-a trimis la oamenii aceştia, care stau pe zid şi care, asemenea vouă, vor trebui să-şi mănânce propriile murdării şi să-şi bea propriul ud?

13 Atunci Rab-Şache s-a ridicat şi a strigat tare în limba iudaică, astfel:

– Ascultaţi cuvintele marelui împărat, împăratul Asiriei! 14 Aşa vorbeşte împăratul:

„Nu-l lăsaţi pe Ezechia să vă amăgească, pentru că el nu va putea să vă izbăvească. 15 Nu-l lăsaţi pe Ezechia să vă convingă să vă încredeţi în Domnul, zicându-vă: «Cu siguranţă, Domnul ne va izbăvi; cetatea aceasta nu va fi dată în mâinile împăratului Asiriei!» 16 Nu-l ascultaţi pe Ezechia, căci aşa vorbeşte împăratul Asiriei: «Faceţi pace cu mine şi veniţi afară la mine. Atunci fiecare dintre voi va mânca din via lui şi din smochinul lui şi va bea apă din fântâna lui, 17 până voi veni şi vă voi lua într-o ţară ca a voastră, o ţară cu belşug de grâne şi de vin, de pâine şi de vii.» 18 Nu-l lăsaţi pe Ezechia să vă îndrume greşit, pretinzând că Domnul vă va izbăvi! Şi-a izbăvit vreunul dintre zeii neamurilor ţara din mâinile împăratului Asiriei? 19 Unde sunt zeii Hamatului şi ai Arpadului? Unde sunt zeii Sefarvayimului? Au putut ei salva Samaria din mâna mea? 20 Care dintre toţi zeii acestor ţări şi-au izbăvit ţara din mâna mea? Prin urmare, cum ar putea Domnul să izbăvească Ierusalimul din mâna mea?“

21 Dar poporul tăcea şi nu i-a răspuns nici un cuvânt, căci porunca regelui era să nu-i răspundă. 22 Atunci Eliachim, fiul lui Hilchia, administratorul palatului, secretarul Şebna şi cronicarul Ioah, fiul lui Asaf, au venit la Ezechia cu hainele rupte şi i-au spus cuvintele lui Rab-Şache.

Footnotes

  1. Isaia 36:1 Împărat al Asiriei (705-681 î.Cr.)
  2. Isaia 36:2 Sau: reprezentantul personal, probabil o funcţie administrativă, mai degrabă decât un nume; peste tot în capitol
  3. Isaia 36:11 Limba de circulaţie internaţională folosită în mod special în diplomaţie şi comerţ. Era cunoscută la început doar de elite, ajungând ceva mai târziu să fie folosită pe scară largă în Canaan
  4. Isaia 36:11 Sau: ebraică

Invasión de Senaquerib

36 (A)Y aconteció que en el año catorce del rey Ezequías, subió Senaquerib, rey de Asiria, contra todas las ciudades fortificadas de Judá, y las tomó. El rey de Asiria envió desde Laquis a Jerusalén, al Rabsaces[a] con un gran[b] ejército, contra el rey Ezequías. Y se colocó junto al acueducto del estanque superior que está en la calzada del campo del Batanero[c](B). Entonces Eliaquim, hijo de Hilcías(C), mayordomo de[d] la casa real, el escriba Sebna(D) y el cronista Joa, hijo de Asaf, salieron a recibirlo.

Y el Rabsaces les dijo: «Digan ahora a Ezequías: “Así dice el gran rey, el rey de Asiria: ‘¿Qué confianza es esta que tú tienes[e]? Yo digo[f]: “Tu consejo y poderío para la guerra solo son palabras vacías[g]”. Ahora pues, ¿en quién confías que te has rebelado contra mí(E)? Yo sé que tú confías en el báculo de esta caña quebrada, es decir, en Egipto, en el cual, si un hombre se apoya, penetrará en su mano[h] y la traspasará. Así es Faraón, rey de Egipto, para todos los que confían en él(F). Pero si me dicen: “Nosotros confiamos en el Señor nuestro Dios”, ¿no es Él aquel cuyos lugares altos y cuyos altares Ezequías ha quitado(G) y ha dicho a Judá y a Jerusalén: “Adoren delante de este altar”?

’Ahora pues, te ruego que llegues a un acuerdo[i] con mi señor el rey de Asiria, y yo te daré 2,000 caballos, si por tu parte puedes poner jinetes sobre ellos. ¿Cómo, pues, puedes rechazar a[j] un oficial[k] de los menores de los siervos de mi señor, y confiar[l] en Egipto para tener carros y hombres de a caballo(H)? 10 ¿He subido ahora sin el consentimiento del Señor contra esta tierra para destruirla? El Señor me dijo(I): “Sube contra esta tierra y destrúyela”’”».

11 Entonces Eliaquim, Sebna y Joa dijeron al Rabsaces: «Le rogamos que usted hable a sus siervos en arameo(J) porque nosotros lo entendemos[m], y no nos hable en la lengua de Judá[n](K) a oídos del pueblo que está sobre la muralla». 12 Pero el Rabsaces dijo: «¿Acaso me ha enviado mi señor para hablar estas palabras solo a tu señor y a ti, y no a los hombres que están sentados en la muralla, condenados a comer sus propios excrementos y a beber su propia orina con ustedes?».

13 El Rabsaces se puso en pie, gritó a gran voz en la lengua de Judá(L): «Escuchen las palabras del gran rey, el rey de Asiria. 14 Así dice el rey: “Que no los engañe(M) Ezequías, porque él no los podrá librar. 15 Que tampoco Ezequías los haga confiar en el Señor, diciendo: ‘Ciertamente el Señor nos librará, y esta ciudad no será entregada en manos del rey de Asiria(N)’. 16 No escuchen a Ezequías”, porque así dice el rey de Asiria: “Hagan la paz conmigo[o] y salgan a mí, y coma cada uno de su vid y cada uno de su higuera(O), y beba cada cual de las aguas de su cisterna(P), 17 hasta que yo venga y los lleve a una tierra como su tierra, tierra de grano y de vino nuevo, tierra de pan y de viñas. 18 Cuidado, no sea que Ezequías los engañe, diciendo: ‘El Señor nos librará(Q)’. ¿Acaso alguno de los dioses de las naciones ha librado su tierra de la mano del rey de Asiria? 19 ¿Dónde están los dioses de Hamat y de Arfad(R)? ¿Dónde están los dioses de Sefarvaim(S)? ¿Cuándo han librado ellos a Samaria(T) de mi mano? 20 ¿Quiénes de entre todos los dioses de estas tierras han librado su tierra de mi mano(U), para que el Señor(V) libre a Jerusalén de mi mano?”».

21 Pero ellos se quedaron callados y no le respondieron palabra alguna(W); porque el rey había dado un mandato al pueblo diciéndole: «No le respondan». 22 Entonces Eliaquim, hijo de Hilcías(X), mayordomo de la casa real, el escriba Sebna(Y) y el cronista Joa, hijo de Asaf, fueron a Ezequías con sus vestidos rasgados, y le relataron las palabras del Rabsaces.

Footnotes

  1. 36:2 I.e. copero mayor.
  2. 36:2 Lit. pesado.
  3. 36:2 O del Lavandero.
  4. 36:3 O que estaba sobre.
  5. 36:4 Lit. en que confías.
  6. 36:5 Los M.M.M., otros mss. y 2Rey. 18:20 dicen: Tú dices.
  7. 36:5 Lit. palabra de los labios.
  8. 36:6 Lit. palma.
  9. 36:8 Lit. intercambies promesas.
  10. 36:9 Lit. volver el rostro de.
  11. 36:9 O gobernador.
  12. 36:9 Lit. confiar para ti mismo.
  13. 36:11 Lit. oímos.
  14. 36:11 Lit. judío; i.e. Hebreo; y así en el vers. 13.
  15. 36:16 Lit. Hagan conmigo una bendición.