30 „Vai de copiii răzvrătiţi,
    zice Domnul,
care fac planuri ce nu sunt de la Mine
    şi alianţe ce nu vin din Duhul Meu,
        adăugând astfel păcat peste păcat!
Ei se duc în Egipt,
    fără să-Mi ceară sfatul,
ca să caute adăpost în ocrotirea lui Faraon
    şi protecţie la umbra Egiptului!
De aceea ocrotirea lui Faraon va fi pentru voi o ruşine,
    iar protecţia la umbra Egiptului, o ocară.
Pentru că, deşi are prinţi în Ţoan
    şi trimişii săi au ajuns până la Hanes,
fiecare va fi făcut de ruşine
    de către un popor care nu le este de nici un folos,
care nu aduce nici ajutor, nici câştig,
    ci doar ruşine şi ocară.“

O profeţie cu privire la animalele din Neghev.

„Printr-un ţinut al necazului şi al strâmtorării,
    al leoaicei şi al leului ce rage,
        al viperei şi al dragonului,
ei îşi cară bogăţiile pe spinarea măgarilor
    şi averile pe cocoaşa cămilelor,
către acel popor ce nu poate ajuta,
    către Egipt, al cărui ajutor este doar deşertăciune şi nimic.
De aceea Îl numesc:
    «Rahab[a] cel ce nu face nimic.»“

„Acum, du-te şi scrie aceste lucruri pentru ei pe o tăbliţă,
    scrie-le pe un sul,
ca să fie o mărturie veşnică
    pentru vremea care vine!
Căci ei sunt un popor răzvrătit, nişte copii mincinoşi,
    copii care nu vor să asculte Legea Domnului,
10 care zic văzătorilor: «Să nu mai aveţi vedenii!»
    şi profeţilor: «Nu ne mai profeţiţi ce este drept!
Spuneţi-ne lucruri măgulitoare,
    profeţiţi-ne iluzii!
11 Părăsiţi calea!
    Îndepărtaţi-vă de pe cărare
şi nu ne mai confruntaţi
    cu Sfântul lui Israel!»

12 De aceea aşa vorbeşte Sfântul lui Israel:

«Pentru că respingeţi acest mesaj,
    pentru că vă puneţi încrederea în asuprire şi-n înşelăciune
        şi vă bazaţi pe ele,
13 de aceea, această nelegiuire va fi pentru voi
    asemenea unei spărturi într-un zid înalt,
care se lărgeşte şi-i provoacă prăbuşirea,
    prăbuşire care va veni deodată, într-o clipă.
14 Îl va sparge ca pe un vas de lut,
    zdrobit atât de neîndurător,
încât printre cioburile lui nu se va mai afla
    nici măcar unul pentru luat cărbuni din vatră
        sau pentru scos apă din fântână.»

15 Stăpânul Domn, Sfântul lui Israel, vorbeşte astfel:

«În pocăinţă şi aşteptare va fi izbăvirea voastră,
    în calm şi încredere va fi tăria voastră.»
        Dar n-aţi vrut!
16 Aţi zis: «Nu! Ci vom fugi pe cai!» –
    tocmai de aceea veţi fi nevoiţi să fugiţi!
Şi: «Vom călări pe cai iuţi!» –
    tocmai de aceea urmăritorii voştri vor fi şi ei iuţi!
17 La ameninţarea unuia vor fugi o mie
    şi la ameninţarea a cinci veţi fugi cu toţii
până veţi fi lăsaţi ca un stâlp pe vârful unui munte,
    ca un steag pe creştetul unui deal.

18 Totuşi Domnul aşteaptă să vă arate îndurare.
    Totuşi El Se ridică să vă arate milă.
Căci Domnul este un Dumnezeu al dreptăţii!
    Binecuvântaţi sunt toţi cei ce nădăjduiesc în El!

19 Da, popor al Sionului, care locuieşti în Ierusalim,
    nu vei mai plânge!
El se va îndura de tine când îţi va auzi strigătul de ajutor;
    imediat ce te va auzi, îţi va răspunde.
20 Deşi Stăpânul vă va da
    pâinea necazului şi apa suferinţei,
învăţătorii voştri nu se vor mai ascunde,
    ci ochii voştri îi vor vedea.
21 Iar dacă vă veţi întoarce fie spre dreapta, fie spre stânga,
    veţi auzi înapoia voastră o voce, spunând:
        «Aceasta este calea! Mergeţi pe ea!»
22 Atunci vă veţi pângări idolii placaţi cu argint
    şi imaginile acoperite cu aur;
le veţi împrăştia ca pe nişte zdrenţe murdare,
    zicându-le: «Afară cu voi!»

23 El va da ploaie seminţei
    pe care o semeni în pământ,
iar rodul pământului
    va fi gustos şi din abundenţă.
În ziua aceea turmele voastre
    vor paşte pe păşuni întinse;
24 boii şi măgarii care lucrează pământul
    vor mânca nutreţ sărat,
        care a fost vânturat cu lopata şi cu furca.
25 Pe fiecare munte semeţ
    şi pe orice deal înalt
vor curge pârâuri,
    în ziua marelui măcel,
        când turnurile vor cădea.
26 Luna va străluci ca soarele,
    iar lumina soarelui va fi de şapte ori mai puternică,
        aşa cum este lumina a şapte zile,
în ziua când Domnul va tămădui
    pe poporul Său zdrobit,
        tămăduindu-i rănile făcute de loviturile Lui.

27 Priviţi! Numele Domnului vine de departe;
    vine arzând de mânie şi înconjurat de un nor gros de fum.
Buzele Sale sunt pline de indignare,
    iar limba Sa este ca un foc mistuitor.
28 Suflarea Lui este ca un potop de apă
    ce ajunge până la gât.
Vine să cearnă neamurile prin sita nimicirii
    şi să pună o zăbală în fălcile popoarelor,
        care să-i ducă în rătăcire.
29 Veţi cânta
    ca în noaptea unei sărbători sfinte.
Vi se va bucura inima
    ca şi când aţi merge, în sunetul flautului,
la muntele Domnului,
    la Stânca lui Israel.
30 Domnul va face să se audă glasul Său măreţ
    şi să fie văzut braţul Său coborând să lovească,
într-o mânie aprinsă şi cu flacără de foc mistuitor,
    cu rupere de nori, furtună şi grindină.
31 Căci glasul Domnului va zdrobi Asiria.
    El o va lovi cu un toiag;
32 la fiecare lovitură cu nuiaua pedepsei,
    pe care Domnul o va îndrepta asupra ei,
se va auzi sunetul tamburinelor şi al lirelor.
    Cu loviturile braţului Său, El se va război cu ea.[b]
33 Căci Tofetul[c] este de mult timp pregătit,
    este gata chiar şi pentru împărat.
Groapa lui este săpată adânc şi larg,
    având foc şi lemn din belşug.
Suflarea Domnului, ca un şuvoi de pucioasă,
    îl aprinde.

Vai de cei ce se încred în Egipt!

31 Vai de cei ce se coboară în Egipt pentru ajutor,
    bazându-se pe cai!
Vai de cei ce-şi pun încrederea în mulţimea carelor
    şi în marea putere a călăreţilor
şi nu privesc spre Sfântul lui Israel,
    nu caută ajutor la Domnul!
Dar şi El este înţelept şi poate aduce dezastru.
    El nu-Şi retrage cuvintele,
ci se va ridica împotriva neamului de răufăcători
    şi împotriva celor ce-i ajută pe cei ce săvârşesc nelegiuirea.
Egiptenii sunt doar oameni, nu Dumnezeu!
    Caii lor sunt doar carne, nu duh!
Când Domnul Îşi întinde mâna,
    cel ce ajută se va împiedica, iar cel ajutat va cădea
        şi amândoi vor pieri împreună.

Căci Domnul mi-a vorbit astfel:

«Ca un leu,
    ca un leu tânăr ce mârâie asupra prăzii,
– iar când e chemată o ceată de păstori împotriva lui
    nu se teme de strigătul lor
        şi nu-i pasă de zgomotul făcut de ei –
aşa va coborî Domnul Oştirilor
    să se lupte pe muntele Sion, pe dealul Său.
Cum îşi întind păsările aripile,
    aşa va ocroti Domnul Oştirilor Ierusalimul;
îl va ocroti şi-l va elibera,
    îl va cruţa[d] şi-l va scăpa.»

Întoarceţi-vă la Cel de la Care v-aţi abătut atât de mult, israeliţilor! Căci în ziua aceea fiecare îşi va arunca idolii de argint şi idolii de aur pe care vi i-au făcut mâinile voastre păcătoase.

«Asiria va pieri printr-o sabie care nu este a unui om;
    o sabie care nu este a unui muritor o va nimici!
Vor fugi de sabie,
    iar tinerii lor vor fi puşi la muncă forţată.
Fortăreaţa sa va cădea din cauza terorii
    şi, la vederea steagului, căpeteniile ei vor intra în panică»,
zice Domnul,
    al Cărui foc se află în Sion,
        şi al Cărui cuptor se află în Ierusalim.

Împărăţia dreptăţii

32 Iată, un rege va domni cu dreptate
    şi nişte prinţi vor stăpâni drept.
Fiecare om va fi atunci ca un adăpost împotriva vântului
    şi ca un refugiu în faţa furtunii,
ca nişte pâraie de apă într-un loc uscat
    şi ca umbra unei stânci mari într-un ţinut însetat.

Atunci ochii celor ce văd nu vor mai fi închişi,
    iar urechile celor ce aud vor lua aminte.
Mintea celor nesăbuiţi va judeca sănătos,
    iar limba celor bâlbâiţi va vorbi repede şi clar.
Nebunul nu va mai fi numit ales la suflet
    şi ticălosului nu i se va mai spune că este distins.
Căci nebunul spune numai nebunii
    şi mintea lui se gândeşte numai la rău:
este lipsit de evlavie
    şi spune neadevăruri cu privire la Domnul;
îl lasă fără hrană pe cel flămând
    şi fără apă pe cel însetat.
Mijloacele celui ticălos sunt rele;
    el face planuri mişeleşti
pentru a-l distruge pe cel sărac cu minciuni,
    chiar şi atunci când cauza nevoiaşului este dreaptă.
Dar cel ales la suflet face planuri alese
    şi rămâne statornic în ele[e].

Femei fără grijă, sculaţi-vă
    şi ascultaţi glasul meu!
Fiice încrezătoare,
    luaţi aminte la vorbirea mea!
10 Într-un an şi câteva zile
    vă veţi înfiora, încrezătoarelor!
Căci via nu va mai fi culeasă,
    nici secerişul nu va mai veni.
11 Tremuraţi, femei pline de linişte!
    Înfioraţi-vă, fiice încrezătoare!
Dezbrăcaţi-vă! Aruncaţi-vă hainele
    şi încingeţi-vă coapsele cu haine de jale!
12 Bateţi-vă în piept şi plângeţi
    pentru câmpurile frumoase,
        pentru viţa plină de rod
13 şi pentru pământul poporului meu
    pe care cresc acum spini şi mărăcini!
Plângeţi pentru toate casele de petrecere
    şi pentru această cetate plină de veselie!
14 Căci fortăreaţa va fi abandonată,
    cetatea zgomotoasă va fi părăsită,
citadela şi turnul de veghe
    vor deveni vizuini pe vecie,
o bucurie pentru măgarii sălbatici
    şi o păşune pentru turme,
15 până va fi turnat peste noi Duhul de sus
    şi pustia va deveni o grădină,
        iar grădina va fi privită ca o pădure.
16 Atunci judecata dreaptă va locui în pustie.
    Da, dreptatea va locui în grădina roditoare.
17 Rodul dreptăţii va fi pacea,
    iar urmările dreptăţii vor fi liniştea şi încrederea pe vecie.
18 Poporul Meu va trăi într-o locuinţă paşnică,
    într-un lăcaş sigur,
        în locuri de odihnă liniştite.
19 Chiar dacă pădurea va cădea sub grindină
    şi cetatea va fi făcută una cu pământul,
20 fericiţi veţi fi,
    semănând de-a lungul oricărei ape
        şi lăsând boul şi măgarul să pască liberi.

Necaz şi izbăvire

33 Vai de tine, nimicitorule,
    tu, care încă n-ai fost nimicit!
Vai de tine, trădătorule,
    tu, care n-ai fost încă trădat de nimeni!
Când vei înceta să mai distrugi,
    vei fi distrus
şi când te vei opri din a mai trăda,
    vei fi trădat.

Doamne, fie-Ţi milă de noi!
    Noi nădăjduim în Tine!
Fii tăria noastră în fiecare dimineaţă!
    Fii izbăvirea noastră în vreme de necaz!
Când răsună glasul Tău, popoarele fug;
    când Te ridici Tu, neamurile se împrăştie.
Prada voastră, neamuri, este adunată aşa cum o adună lăcustele;
    ca un roi de lăcuste aşa se aruncă oamenii asupra ei.

Domnul este înălţat căci locuieşte în înălţimi.
    El umple Sionul cu judecată şi dreptate.
El va fi siguranţă pentru vremurile tale,
    belşug de izbăviri, înţelepciune şi cunoaştere,
        iar frica de Domnul, aceasta va fi comoara Sionului[f].
Ascultă! Vitejii lor strigă pe drumuri,
    iar solii păcii plâng cu amar.
Drumurile sunt părăsite,
    nici un călător nu se mai află pe ele.
Legământul este rupt, martorii[g] sunt dispreţuiţi,
    nimeni nu mai este respectat.
Ţara geme şi se ofileşte;
    Libanul este făcut de ruşine şi se usucă;
Şaronul este ca Araba[h],
    iar Başanul şi Carmelul îşi scutură frunzele.

10 «Acum Mă voi ridica, zice Domnul,
    acum Mă voi înălţa, acum voi fi înălţat!
11 Zămisliţi pleavă şi naşteţi paie;
    suflarea voastră este un foc care vă va nimici.
12 Popoarele vor arde ca varul nestins,
    ca mărăcinii tăiaţi care ard în foc.

13 Voi, cei de departe, auziţi ce am făcut!
    Voi, cei de aproape, recunoaşteţi-Mi puterea!»
14 Păcătoşii sunt plini de teamă în Sion;
    înfiorarea i-a cuprins pe cei lipsiţi de evlavie:
«Care dintre noi poate trăi lângă un foc mistuitor?
    Care dintre noi poate trăi lângă nişte flăcări veşnice?»
15 Cel ce umblă în dreptate
    şi vorbeşte ce este drept,
cel ce dispreţuieşte câştigul din asuprire,
    cel ce îşi fereşte mâna de mită,
cel ce îşi astupă urechea când aude despre vărsări de sânge
    şi îşi închide ochii să nu-l ademenească răul.
16 Acela va locui pe înălţimi;
    refugiul lui vor fi fortăreţele din munţi,
        pâinea îi va fi dată şi apa îi va fi asigurată.

17 Ochii tăi îl vor vedea pe Împărat în splendoarea Sa;
    vor vedea o ţară care se întinde până departe.
18 Mintea ta va cugeta la groaza de dinainte, zicând:
    «Unde este scribul? Unde este cel ce cântăreşte tributul?
        Unde este cel ce numără turnurile[i]
19 Pe acei oameni aroganţi,
    pe cei cu vorbirea necunoscută,
        cu limba lor ciudată şi de neînţeles, nu-i vei mai vedea.

20 Priveşte Sionul, cetatea sărbătorilor noastre!
    Ochii tăi vor vedea Ierusalimul:
        o locuinţă liniştită, un cort ce nu se va mai muta;
ţăruşii săi nu vor mai fi scoşi vreodată
    şi nici una dintre funiile sale nu va mai fi ruptă.
21 Acolo, Domnul va fi Împăratul nostru măreţ;
    va fi un loc cu râuri şi canale largi,
dar unde nu vor pătrunde corăbii cu vâsle
    şi nici vase mari nu vor naviga.
22 Căci Domnul este judecătorul nostru;
    Domnul este legiuitorul nostru,
Domnul este împăratul nostru;
    El ne va izbăvi.

23 Funiile tale slăbesc;
    ele nu mai pot sprijini catargul
        şi nu mai pot întinde pânzele.
Atunci se va împărţi prada care va fi atât de multă,
    încât până şi ologii vor duce din ea.
24 Nici un locuitor nu va zice: «Sunt bolnav!»;
    poporului ce locuieşte acolo îi va fi iertată vina.

Footnotes

  1. Isaia 30:7 Monstru mitic marin care, în mitologia antică, reprezintă haosul
  2. Isaia 30:32 Sensul în ebraică al celor două versuri este nesigur
  3. Isaia 30:33 Tofet înseamnă rug, loc de ardere
  4. Isaia 31:5 Sau: va trece pe lângă; acelaşi termen ca în Ex. 12:27
  5. Isaia 32:8 Sau: şi prin ele va sta drept
  6. Isaia 33:6 TM: comoara lui
  7. Isaia 33:8 Q; TM: oraşele
  8. Isaia 33:9 Denumirea, în Vechiul Testament, a riftului care se întinde de la M. Galileii până la M. Roşie; de obicei se referă la Valea Iordanului
  9. Isaia 33:18 Posibil ca tributul să fi fost socotit şi în funcţie de numărul de turnuri pe care le avea o cetate sau este posibil ca asirienii să fi pus anumite interdicţii referitor la fortificarea cetăţilor celor care le erau vasali