29 „Vai de Ariel^(A) (Leul lui Dumnezeu), de Ariel! Cetatea în^(B) care a tăbărât David! Adăugaţi an la an şi lăsaţi sărbătorile să-şi facă ocolul lor. ² Apoi, voi împresura pe Ariel; plânsete şi gemete vor fi în ea şi cetatea va fi ca un Ariel pentru Mine. ³ Căci te voi împresura de toate părţile, te voi înconjura cu cete de străjeri şi voi ridica întărituri de şanţuri împotriva ta. ⁴ Vei fi doborât la pământ şi de acolo vei vorbi şi din ţărână ţi se vor auzi vorbele. Glasul tău va ieşi din pământ^(C) ca al unei năluci şi din ţărână îţi vei şopti cuvintele. ⁵ Dar mulţimea vrăjmaşilor^(D) tăi va fi ca o pulbere măruntă şi mulţimea asupritorilor va fi ca^(E) pleava care zboară, şi aceasta deodată^(F), într-o clipă.” ⁶ De la Domnul oştirilor va^(G) veni pedeapsa, cu tunete, cutremure de pământ şi pocnet puternic, cu vijelie şi furtună şi cu flacăra unui foc mistuitor. ⁷ Şi, ca un vis, ca o vedenie de noapte, aşa va fi mulţimea^(H) neamurilor care vor lupta împotriva lui Ariel, aşa vor fi cei ce se vor bate împotriva lui şi cetăţuiei lui, strângându-l de aproape. ⁸ După cum cel flămând visează^(I) că mănâncă şi se trezeşte cu stomacul gol, şi, după cum cel însetat visează^(J) că bea, şi se trezeşte stors de puteri şi cu setea neastâmpărată, tot aşa va fi şi cu mulţimea neamurilor care vor veni să lupte împotriva Muntelui Sionului. ⁹ „Rămâneţi încremeniţi şi uimiţi! Închideţi ochii şi fiţi orbi! Ei sunt^(K) beţi, dar^(L) nu de vin; se clatină, dar nu din pricina băuturilor tari. ¹⁰ Ci pentru că^(M) Domnul a turnat peste voi un duh de adormire; v-a închis^(N) ochii, prorocilor, şi v-a acoperit capetele, văzătorilor^(O). ¹¹ De aceea toată descoperirea dumnezeiască a ajuns pentru voi ca vorbele unei cărţi^(P) pecetluite. Dacă o dai cuiva care ştie să citească şi-i zici: ‘Ia citeşte!’ El^(Q) răspunde: ‘Nu pot, căci este pecetluită!’ ¹² Sau dacă dai cartea unuia care nu ştie să citească şi-i zici: ‘Ia citeşte!’ El răspunde: ‘Nu ştiu să citesc.’ ” ¹³ Domnul zice: „Când^(R) se apropie de Mine poporul acesta, Mă cinsteşte cu gura şi cu buzele, dar inima lui este departe de Mine şi frica pe care o are de Mine nu este decât o învăţătură^(S) de datină omenească. ¹⁴ De^(T) aceea, voi lovi iarăşi pe poporul acesta cu semne şi minuni din ce în ce mai minunate, aşa că^(U) înţelepciunea înţelepţilor lui va pieri şi priceperea oamenilor lui pricepuţi se va face nevăzută.” ¹⁵ Vai^(V) de cei ce îşi ascund planurile dinaintea Domnului, care îşi fac faptele în întuneric şi zic^(W): „Cine ne vede şi cine ne ştie?” ¹⁶ Stricaţi ce sunteţi! Oare olarul trebuie privit ca lutul sau poate lucrarea^(X) să zică despre lucrător: „Nu m-a făcut el?” Sau poate vasul să zică despre olar: „El nu se pricepe?” ¹⁷ Peste puţină vreme, Libanul^(Y) se va preface în pomăt, şi pomătul va fi socotit ca o pădure! ¹⁸ În^(Z) ziua aceea, surzii vor auzi cuvintele cărţii şi ochii orbilor, izbăviţi de negură şi întuneric, vor vedea. ¹⁹ Cei^(AA) nenorociţi se vor bucura tot mai mult în Domnul şi săracii^(AB) se vor veseli de Sfântul lui Israel. ²⁰ Căci asupritorul nu va mai fi, batjocoritorul^(AC) va pieri şi toţi cei ce pândeau^(AD) nelegiuirea vor fi nimiciţi: ²¹ cei ce osândeau pe alţii la judecată, întindeau curse cui îi înfruntau la poarta cetăţii şi năpăstuiau^(AE) fără temei pe cel nevinovat. ²² De aceea, aşa vorbeşte Domnul către casa lui Iacov, El, care^(AF) a răscumpărat pe Avraam: „Acum Iacov nu va mai roşi de ruşine şi nu i se va mai îngălbeni faţa acum. ²³ Căci, când vor vedea ei, când vor vedea copiii lor, în mijlocul lor, lucrarea^(AG) mâinilor Mele, Îmi vor sfinţi Numele; vor sfinţi pe Sfântul lui Iacov şi se vor teme de Dumnezeul lui Israel. ²⁴ Cei rătăciţi^(AH) cu duhul vor căpăta pricepere şi cei ce cârteau vor lua învăţătură.”