Add parallel Print Page Options

18 Am zămislit, am simţit dureri şi, când să naştem, am născut vânt: ţara nu este mântuită şi locuitorii(A) ei nu sunt născuţi. 19 Să învie dar morţii(B) Tăi! Să se scoale trupurile mele moarte! Treziţi-vă(C) şi săriţi de bucurie, cei ce locuiţi în ţărână! Căci roua Ta este o rouă dătătoare de viaţă, şi pământul va scoate iarăşi afară pe cei morţi.” 20 „Du-te, poporul meu, intră(D) în odaia ta şi încuie uşa după tine; ascunde-te(E) câteva clipe, până va trece mânia!

Read full chapter