2 Prorocia lui Isaia, fiul lui Amoţ, asupra lui Iuda şi asupra Ierusalimului. ² Se^(A) va întâmpla în^(B) scurgerea vremurilor că^(C) muntele Casei Domnului va fi întemeiat ca cel mai înalt munte; se va înălţa deasupra dealurilor şi^(D) toate neamurile se vor îngrămădi spre el. ³ Popoarele se vor duce cu grămada la el şi vor zice: „Veniţi^(E), să ne suim la muntele Domnului, la Casa Dumnezeului lui Iacov, ca să ne înveţe căile Lui şi să umblăm pe cărările Lui.” Căci^(F) din Sion va ieşi Legea şi din Ierusalim, Cuvântul Domnului. ⁴ El va fi Judecătorul neamurilor, El va hotărî între un mare număr de popoare; aşa încât din săbiile lor îşi vor^(G) făuri fiare de plug şi din suliţele lor, cosoare: niciun popor nu va mai scoate sabia împotriva altuia şi nu^(H) vor mai învăţa războiul. ⁵ „Veniţi, casă a lui Iacov, să umblăm^(I) în lumina Domnului!” ⁶ Căci ai părăsit pe poporul Tău, pe casa lui Iacov, pentru că sunt plini de^(J) idolii Răsăritului şi dedaţi^(K) la vrăjitorie ca filistenii şi^(L) se unesc cu fiii străinilor. ⁷ Ţara lor este plină^(M) de argint şi de aur şi comorile lor n-au sfârşit; ţara este plină de cai, şi carele lor sunt fără număr. ⁸ Dar ţara lor este plină^(N) şi de idoli, căci se închină înaintea lucrării mâinilor lor, înaintea lucrurilor făcute de degetele lor. ⁹ De aceea cei mici vor fi coborâţi şi cei mari vor fi smeriţi: nu-i vei ierta. ¹⁰ „Intră^(O) în stânci şi ascunde-te în ţărână de frica Domnului şi de strălucirea măreţiei Lui!” ¹¹ Omul va trebui să-şi plece privirea^(P) semeaţă şi îngâmfarea lui va fi smerită: numai Domnul va fi înălţat^(Q) în ziua aceea. ¹² Căci este o zi a Domnului oştirilor împotriva oricărui om mândru şi trufaş, împotriva oricui se înalţă, ca să fie plecat: ¹³ împotriva tuturor cedrilor^(R) înalţi şi falnici ai Libanului şi împotriva tuturor stejarilor Basanului; ¹⁴ împotriva^(S) tuturor munţilor înalţi şi împotriva tuturor dealurilor falnice; ¹⁵ împotriva tuturor turnurilor înalte şi împotriva^(T) tuturor zidurilor întărite; ¹⁶ împotriva tuturor corăbiilor din Tarsis şi împotriva tuturor lucrurilor plăcute la vedere. ¹⁷ Mândria^(U) omului va fi smerită şi trufia oamenilor va fi plecată; numai Domnul va fi înălţat în^(V) ziua aceea. ¹⁸ Toţi idolii vor pieri. ¹⁹ Oamenii vor intra în peşterile^(W) stâncilor şi în crăpăturile pământului, de^(X) frica Domnului şi de strălucirea măreţiei Lui, când Se va scula să^(Y) îngrozească pământul. ²⁰ În^(Z) ziua aceea, oamenii îşi vor arunca idolii de argint şi idolii de aur pe care şi-i făcuseră ca să se închine la ei, îi vor arunca la şobolani şi la lilieci, ²¹ şi^(AA) vor intra în găurile stâncilor şi în crăpăturile pietrelor de frica^(AB) Domnului şi de strălucirea măreţiei Lui, când Se va scula să îngrozească pământul. ²² Nu vă mai încredeţi^(AC) dar în om, în^(AD) ale cărui nări nu este decât suflare! Căci ce preţ are el?

13 Prorocie^(A) împotriva Babilonului, descoperită lui Isaia, fiul lui Amoţ. ² Ridicaţi^(B) un steag pe^(C) un munte gol, înălţaţi glasul spre ei, faceţi semne^(D) cu mâna, ca să vină la porţile asupritorilor! ³ „Am dat poruncă sfintei Mele oştiri – zice Domnul –, am chemat pe vitejii^(E) Mei la judecata mâniei Mele, pe cei^(F) ce se bucură de mărimea Mea.” ⁴ Un vuiet se aude pe munţi, ca vuietul de popor mult; se aude o zarvă de împărăţii, de neamuri adunate. Domnul oştirilor Îşi cercetează oastea care va da lupta. ⁵ Ei vin dintr-o ţară depărtată, de la marginea cerurilor: Domnul şi uneltele mâniei Lui vor nimici tot pământul. ⁶ Gemeţi, căci ziua^(G) Domnului este aproape: ea^(H) vine ca o pustiire a Celui Atotputernic! ⁷ De aceea, toate mâinile slăbesc şi orice inimă omenească se topeşte. ⁸ Ei sunt năpădiţi de spaimă; îi apucă^(I) chinurile şi durerile; se zvârcolesc ca o femeie în durerile naşterii; se uită unii la alţii încremeniţi; feţele lor sunt roşii ca focul. ⁹ Iată, vine Ziua^(J) Domnului, zi fără milă, zi de mânie şi urgie aprinsă, care va preface tot pământul în pustiu şi va nimici pe toţi păcătoşii^(K) de pe el. ¹⁰ Căci stelele cerurilor şi Orionul nu vor mai străluci; soarele se va întuneca^(L) la răsăritul lui şi luna nu va mai lumina. ¹¹ „Voi pedepsi – zice Domnul – lumea pentru răutatea ei şi pe cei răi pentru nelegiuirile lor; voi^(M) face să înceteze mândria celor trufaşi şi voi doborî semeţia celor asupritori. ¹² Voi face pe oameni mai rari decât aurul curat şi mai scumpi decât aurul din Ofir. ¹³ Pentru^(N) aceasta voi clătina cerurile şi pământul se va zgudui din temelia lui, de mânia Domnului oştirilor, în ziua^(O) mâniei Lui aprinse. ¹⁴ Atunci, ca o căprioară speriată, ca o turmă fără păstor, fiecare se^(P) va întoarce la poporul său, fiecare va fugi în ţara lui. ¹⁵ Toţi cei ce vor fi prinşi vor fi străpunşi şi toţi cei ce vor fi apucaţi vor cădea ucişi de sabie. ¹⁶ Copiii lor vor fi zdrobiţi^(Q) sub ochii lor, casele le vor fi jefuite şi nevestele lor vor fi necinstite. ¹⁷ Iată^(R), aţâţ împotriva lor pe mezi, care nu se uită la argint şi nu poftesc aurul. ¹⁸ Cu arcurile lor vor doborî pe tineri şi vor fi fără milă pentru rodul pântecelor: ochiul lor nu va cruţa pe copii. ¹⁹ Şi astfel^(S), Babilonul, podoaba împăraţilor, falnica mândrie a caldeenilor, va fi ca Sodoma^(T) şi Gomora, pe care le-a nimicit Dumnezeu. ²⁰ El nu va mai fi locuit^(U), nu va mai fi niciodată popor în el. Arabul nu-şi va mai întinde cortul acolo şi păstorii nu-şi vor mai ţărcui turmele acolo, ²¹ ci^(V) fiarele pustiei îşi vor face culcuşul acolo, bufniţele îi vor umple casele, struţii vor locui acolo şi stafiile se vor juca acolo. ²² Şacalii vor urla în casele lui împărăteşti pustii şi câinii sălbatici, în casele lui de petrecere. Vremea lui este aproape^(W) să vină şi zilele nu i se vor lungi.”

13 Prorocie^(A) împotriva Babilonului, descoperită lui Isaia, fiul lui Amoţ. ² Ridicaţi^(B) un steag pe^(C) un munte gol, înălţaţi glasul spre ei, faceţi semne^(D) cu mâna, ca să vină la porţile asupritorilor! ³ „Am dat poruncă sfintei Mele oştiri – zice Domnul –, am chemat pe vitejii^(E) Mei la judecata mâniei Mele, pe cei^(F) ce se bucură de mărimea Mea.” ⁴ Un vuiet se aude pe munţi, ca vuietul de popor mult; se aude o zarvă de împărăţii, de neamuri adunate. Domnul oştirilor Îşi cercetează oastea care va da lupta. ⁵ Ei vin dintr-o ţară depărtată, de la marginea cerurilor: Domnul şi uneltele mâniei Lui vor nimici tot pământul. ⁶ Gemeţi, căci ziua^(G) Domnului este aproape: ea^(H) vine ca o pustiire a Celui Atotputernic! ⁷ De aceea, toate mâinile slăbesc şi orice inimă omenească se topeşte. ⁸ Ei sunt năpădiţi de spaimă; îi apucă^(I) chinurile şi durerile; se zvârcolesc ca o femeie în durerile naşterii; se uită unii la alţii încremeniţi; feţele lor sunt roşii ca focul. ⁹ Iată, vine Ziua^(J) Domnului, zi fără milă, zi de mânie şi urgie aprinsă, care va preface tot pământul în pustiu şi va nimici pe toţi păcătoşii^(K) de pe el. ¹⁰ Căci stelele cerurilor şi Orionul nu vor mai străluci; soarele se va întuneca^(L) la răsăritul lui şi luna nu va mai lumina. ¹¹ „Voi pedepsi – zice Domnul – lumea pentru răutatea ei şi pe cei răi pentru nelegiuirile lor; voi^(M) face să înceteze mândria celor trufaşi şi voi doborî semeţia celor asupritori. ¹² Voi face pe oameni mai rari decât aurul curat şi mai scumpi decât aurul din Ofir. ¹³ Pentru^(N) aceasta voi clătina cerurile şi pământul se va zgudui din temelia lui, de mânia Domnului oştirilor, în ziua^(O) mâniei Lui aprinse. ¹⁴ Atunci, ca o căprioară speriată, ca o turmă fără păstor, fiecare se^(P) va întoarce la poporul său, fiecare va fugi în ţara lui. ¹⁵ Toţi cei ce vor fi prinşi vor fi străpunşi şi toţi cei ce vor fi apucaţi vor cădea ucişi de sabie. ¹⁶ Copiii lor vor fi zdrobiţi^(Q) sub ochii lor, casele le vor fi jefuite şi nevestele lor vor fi necinstite. ¹⁷ Iată^(R), aţâţ împotriva lor pe mezi, care nu se uită la argint şi nu poftesc aurul. ¹⁸ Cu arcurile lor vor doborî pe tineri şi vor fi fără milă pentru rodul pântecelor: ochiul lor nu va cruţa pe copii. ¹⁹ Şi astfel^(S), Babilonul, podoaba împăraţilor, falnica mândrie a caldeenilor, va fi ca Sodoma^(T) şi Gomora, pe care le-a nimicit Dumnezeu. ²⁰ El nu va mai fi locuit^(U), nu va mai fi niciodată popor în el. Arabul nu-şi va mai întinde cortul acolo şi păstorii nu-şi vor mai ţărcui turmele acolo, ²¹ ci^(V) fiarele pustiei îşi vor face culcuşul acolo, bufniţele îi vor umple casele, struţii vor locui acolo şi stafiile se vor juca acolo. ²² Şacalii vor urla în casele lui împărăteşti pustii şi câinii sălbatici, în casele lui de petrecere. Vremea lui este aproape^(W) să vină şi zilele nu i se vor lungi.”