Isaia 14:3-20

Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014

³ Iar când îţi va da Domnul odihnă după ostenelile şi frământările tale şi după aspra robie care a fost pusă peste tine, ⁴ atunci vei cânta^(A) cântarea aceasta asupra împăratului Babilonului şi vei zice:

„Iată, asupritorul nu mai este, asuprirea^(B) a încetat, ⁵ Domnul a frânt toiagul^(C) celor răi, nuiaua stăpânitorilor. ⁶ Cel ce, în urgia lui, lovea popoarele cu lovituri fără răgaz, cel ce, în mânia lui, supunea neamurile este prigonit fără cruţare. ⁷ Tot pământul se bucură acum de odihnă şi pace; izbucnesc oamenii în cântece de veselie. ⁸ Până şi chiparoşii şi cedrii din Liban^(D) se bucură de căderea ta şi zic: ‘De când ai căzut tu, nu se mai suie nimeni să ne taie!’ ⁹ Locuinţa morţilor^(E) se mişcă până în adâncimile ei, ca să te primească la sosire, ea trezeşte înaintea ta umbrele, pe toţi mai-marii pământului, scoală de pe scaunele lor de domnie pe toţi împăraţii neamurilor. ¹⁰ Toţi iau cuvântul ca să-ţi spună: ‘Şi tu ai ajuns fără putere ca noi, şi tu ai ajuns ca noi!’ ¹¹ Strălucirea ta s-a pogorât şi ea în Locuinţa morţilor, cu sunetul alăutelor tale; aşternut de viermi vei avea şi viermii te vor acoperi. ¹² Cum^(F) ai căzut din cer, Luceafăr strălucitor, fiu al zorilor! Cum ai fost doborât la pământ, tu, biruitorul neamurilor! ¹³ Tu ziceai în inima ta: ‘Mă voi sui^(G) în cer, îmi voi ridica^(H) scaunul de domnie mai presus de stelele lui Dumnezeu; voi şedea pe muntele adunării dumnezeilor, la capătul miazănoaptei; ¹⁴ mă voi sui pe^(I) vârful norilor, voi^(J) fi ca Cel Preaînalt.’ ¹⁵ Dar ai fost aruncat în Locuinţa morţilor^(K), în adâncimile mormântului! ¹⁶ Cei ce te văd se uită ţintă miraţi la tine, te privesc cu luare-aminte şi zic: ‘Acesta este omul care făcea să se cutremure pământul şi zguduia împărăţiile, ¹⁷ care prefăcea lumea în pustie, nimicea cetăţile şi nu dădea drumul prinşilor săi de război?’ ¹⁸ Toţi împăraţii neamurilor, da, toţi, se odihnesc cu cinste, fiecare în mormântul lui. ¹⁹ Dar tu ai fost aruncat departe de mormântul tău, ca o ramură dispreţuită, ca o pradă luată de la nişte oameni ucişi cu lovituri de sabie şi aruncată pe pietrele unei gropi, ca un hoit călcat în picioare. ²⁰ Tu nu eşti unit cu ei în mormânt, căci ţi-ai nimicit ţara şi ţi-ai prăpădit poporul. Nu se va mai vorbi niciodată de neamul^(L) celor răi.