Domnul, Ajutorul lui Israel

41 «Ascultaţi-Mă în tăcere, ţinuturi de lângă mare,
    iar popoarele să-şi înnoiască puterea!
Să se apropie şi să vorbească!
    Să ne înfăţişăm împreună la judecată!

Cine l-a stârnit pe acela de la răsărit,
    chemându-l cu dreptate la picioarele Sale?[a]
El îi dă în stăpânire neamurile
    şi îi supune regi;
cu sabia îi preface în praf,
    iar cu arcul îi face ca pleava luată de vânt.
Îi urmăreşte, mergând în siguranţă
    pe un drum pe unde picioarele lui n-au mai călcat.
Cine a făcut şi a împlinit aceasta,
    chemând, de la început, generaţie după generaţie?
Eu, Domnul, am fost cu cei dintâi
    şi tot Eu voi fi şi cu cei de pe urmă.»

Ţinuturile de lângă mare văd aceasta şi se înfioară;
    marginile pământului tremură;
        ei se apropie şi sosesc.
Oamenii se încurajează între ei,
    spunându-şi: «Fii tare!»
Artizanul îl încurajează pe bijutier,
    iar cel ce netezeşte cu ciocanul, pe cel ce loveşte nicovala.
El zice despre îmbinare: «Este bună!»,
    după care fixează idolul în cuie ca să nu se clatine.

«Dar tu, Israele, robul Meu,
    tu, Iacove, pe care te-am ales,
        tu, sămânţă[b] a lui Avraam, prietenul Meu,
tu, pe care te-am adus de la marginile pământului
    şi te-am chemat din colţurile sale cele mai îndepărtate,
zicându-ţi: ‘Tu eşti robul Meu!’,
    pe tine te-am ales şi nu te-am lepădat!
10 Deci nu te teme, căci Eu sunt cu tine!
    Nu te înspăimânta, căci Eu sunt Dumnezeul tău!
Eu te voi întări, te voi ajuta
    şi te voi sprijini cu dreapta Mea izbăvitoare!

11 Da, umiliţi şi făcuţi de ruşine
    vor fi toţi cei furioşi pe tine;
ca un nimic vor ajunge şi vor pieri
    toţi cei ce ţi se opun.
12 Te vei uita după ei, după duşmanii tăi,
    dar nu-i vei mai găsi,
fiindcă nimiciţi de tot vor ajunge
    cei ce se luptă cu tine.
13 Căci Eu sunt Domnul, Dumnezeul tău,
    Care te apuc de mâna dreaptă
şi-ţi zic: ‘Nu te teme,
    Eu te voi ajuta!
14 Nu te teme, vierme al lui Iacov,
    rămăşiţă firavă a lui Israel!
Eu Însumi te voi ajuta!’», zice Domnul,
    Răscumpărătorul tău, Sfântul lui Israel.
15 «Iată, te voi face o sanie ascuţită de treierat,
    nouă şi cu două rânduri de dinţi!
Vei treiera munţii şi-i vei zdrobi,
    iar dealurile le vei face ca pleava.
16 Le vei vântura şi le va lua vântul,
    iar vijelia le va împrăştia.
Dar tu te vei bucura în Domnul
    şi cu Sfântul lui Israel te vei preamări.

17 Săracii şi nevoiaşii caută apă dar nu găsesc,
    iar limba li se usucă de sete.
Însă Eu, Domnul, le voi răspunde!
    Eu, Dumnezeul lui Israel, nu-i voi părăsi!
18 Pe dealurile pleşuve voi face să curgă râuri,
    iar în mijlocul văilor – izvoare;
voi preface pustia într-un iaz,
    şi pământul uscat – în izvoare de apă.
19 În pustie voi planta
    cedri, salcâmi, mirt şi măslini;
în deşert voi planta laolaltă
    chiparoşi, ulmi şi pini,
20 pentru ca toţi să vadă şi să cunoască,
    să chibzuiască şi să înţeleagă
că mâna Domnului a făcut acestea,
    Sfântul lui Israel le-a creat!»

21 «Apăraţi-vă cauza!», zice Domnul.
    «Aduceţi dovezi!», zice Împăratul lui Iacov.
22 «Aduceţi-vă idolii să ne spună
    ce se va întâmpla!
Spuneţi-ne despre profeţiile voastre din trecut,
    pentru a le putea judeca
        şi pentru a le afla împlinirea!
Sau spuneţi-ne lucrurile care se vor întâmpla!
23     Faceţi-ne cunoscut viitorul,
        şi vom şti că sunteţi dumnezei!
Faceţi ceva – bine sau rău –
    ceva care să ne uimească sau să ne îngrozească!
24 Dar iată că voi sunteţi mai puţin decât nimic,
    iar lucrarea voastră este fără nici o valoare;
        o urâciune este cel ce vă alege.»

25 «Am stârnit pe cineva din nord şi a venit –
    pe cineva de la răsărit care cheamă Numele Meu.
El îi va călca pe domnitori cum calci tu noroiul
    şi cum calcă olarul lutul în picioare.
26 Cine a vestit aceasta de la început, ca s-o putem cunoaşte
    sau mai dinainte, ca să putem spune: ‘A avut dreptate!’?
Nimeni n-a vestit-o,
    nimeni n-a proclamat-o,
        nimeni n-a auzit vreun cuvânt de la voi.
27 Eu am vestit-o mai întâi Sionului: ‘Iată-i, iată-i!’
    şi am trimis un aducător de veşti bune Ierusalimului.
28 Mă uit şi nu este nimeni –
    nu este printre ei nici unul care să sfătuiască,
        nici unul care să răspundă atunci când îl întreb.
29 Iată că toţi sunt falşi,
    lucrările lor sunt un nimic,
        iar chipurile lor sunt vânt şi deşertăciune.

Footnotes

  1. Isaia 41:2 Sau: răsărit, / pe care izbânda îl întâlneşte la fiecare pas
  2. Isaia 41:8 Termenul ebraic pentru sămânţă este un singular care se poate referi atât la un singur urmaş, cât şi la toţi urmaşii de pe linia genealogică a unei persoane (colectiv). Este foarte probabil ca în cele mai multe cazuri termenul să exprime o ambiguitate intenţionată. În traducerea de faţă a fost redat fie literal, fie cu urmaş sau urmaşi, în funcţie de contextul literal şi de cel teologic. Apostolul Pavel (Gal. 3:16) aplică acelaşi termen, sămânţă, lui Isus Cristos, citând din Geneza şi demonstrând prin exegeza sa că promisiunea făcută lui Avraam îşi găseşte împlinirea ultimă în Isus Cristos

Israel să se încreadă în Domnul

41 „Tăceţi(A), ostroave, şi ascultaţi-Mă! Să-şi învioreze popoarele puterea, să înainteze şi să vorbească! Să ne apropiem şi să ne judecăm împreună. Cine a ridicat de la(B) răsărit pe acela pe care, în neprihănirea Lui, îl cheamă să calce pe urmele Lui? Cine îi supune(C) neamuri şi împăraţi? Cine le face sabia praf şi arcul o pleavă luată de vânt? El îi urmăreşte, merge în pace pe un drum pe care n-a mai călcat niciodată cu piciorul lui. Cine(D) a făcut şi a împlinit aceste lucruri? Acela care a chemat neamurile de la început, Eu, Domnul, Cel(E) dintâi şi Acelaşi până în cele din urmă veacuri. Ostroavele văd lucrul acesta şi se tem, capetele pământului tremură: se apropie şi vin. Se(F) ajută unul pe altul şi fiecare zice fratelui său: ‘Fii cu inimă!’ Lemnarul(G) îmbărbătează pe argintar; cel ce lustruieşte cu ciocanul îmbărbătează pe cel ce bate pe nicovală, zicând despre îmbinare: ‘Este bună!’ şi ţintuieşte idolul în cuie ca(H) să nu se clatine. Dar tu, Israele, robul Meu, Iacove, pe care te-am ales(I), sămânţa lui Avraam, prietenul(J) Meu, tu, pe care te-am luat de la marginile pământului şi pe care te-am chemat dintr-o ţară depărtată, căruia ţi-am zis: ‘Tu eşti robul Meu, te aleg, şi nu te lepăd! 10 Nu(K) te teme, căci(L) Eu sunt cu tine; nu te uita cu îngrijorare, căci Eu sunt Dumnezeul tău; Eu te întăresc, tot Eu îţi vin în ajutor. Eu te sprijin cu dreapta Mea biruitoare.’ 11 Iată, înfruntaţi şi acoperiţi de ruşine(M) vor fi toţi cei ce sunt mâniaţi pe tine; vor fi nimiciţi şi vor pieri cei ce ţi se împotrivesc. 12 Îi vei căuta, şi nu-i vei mai găsi pe cei ce se certau cu tine; vor fi nimiciţi, vor fi pierduţi cei ce se războiau cu tine. 13 Căci Eu sunt Domnul, Dumnezeul tău, care te iau de mâna dreaptă şi-ţi zic: ‘Nu(N) te teme de nimic, Eu îţi vin în ajutor! 14 Nu te teme de nimic, viermele lui Iacov şi rămăşiţă slabă a lui Israel, căci Eu îţi vin în ajutor – zice Domnul – şi Sfântul lui Israel este Mântuitorul tău.’ 15 Iată, te fac(O) o sanie ascuţită, nouă de tot, cu mulţi dinţi; vei zdrobi, vei sfărâma munţii şi vei face dealurile ca pleava. 16 Le vei vântura(P) şi le va lua vântul, şi un vârtej le va risipi, dar tu te vei bucura în Domnul, te vei făli cu Sfântul lui Israel. 17 Cei nenorociţi şi cei lipsiţi caută apă şi nu este; li se usucă limba de sete. Eu, Domnul, îi voi asculta; Eu, Dumnezeul lui Israel, nu-i voi părăsi. 18 Voi face să izvorască râuri(Q) pe dealuri şi izvoare în mijlocul văilor; voi preface pustia(R) în iaz şi pământul uscat în şuvoaie de ape; 19 voi sădi cedri, salcâmi, mirţi şi măslini în pustie; voi pune chiparoşi, ulmi şi merişori turceşti la un loc în pustie, 20 ca(S) să vadă cu toţii şi să ştie, să priceapă şi să înţeleagă că mâna Domnului a făcut aceste lucruri şi Sfântul lui Israel le-a zidit. 21 Apăraţi-vă pricina – zice Domnul – arătaţi-vă dovezile cele mai tari”, zice Împăratul lui Iacov. 22 „Să le arate(T) şi să ne spună ce are să se întâmple; care sunt prorociile pe care le-aţi făcut vreodată? Spuneţi, ca să luăm seama la ele şi să le vedem împlinirea; sau vestiţi-ne viitorul. 23 Spuneţi-ne(U) ce se va întâmpla mai târziu, ca să ştim că sunteţi dumnezei, faceţi(V) măcar ceva bun sau rău, ca să vedem şi să privim cu toţii. 24 Iată că nu sunteţi(W) nimic şi lucrarea voastră este nimic; o scârbă este cine vă alege pe voi. 25 Am sculat pe cineva de la miazănoapte şi vine de la răsărit; el cheamă(X) Numele Meu; trece(Y) peste voievozi ca pe noroi şi-i calcă în picioare cum calcă olarul lutul. 26 Cine(Z) a vestit lucrul acesta de la început ca să-l ştim, şi cu mult înainte ca să zicem: ‘Are dreptate!’? Nimeni nu l-a vestit, nimeni nu l-a prorocit şi nimeni n-a auzit cuvintele voastre. 27 Eu(AA), Cel dintâi, am zis(AB) Sionului: ‘Iată-i, iată-i!’ Şi Ierusalimului: ‘Îţi trimit un vestitor de veşti bune!’ 28 Căci(AC) Mă uit, şi nu este nimeni, nimeni între ei care să prorocească şi care să poată răspunde, dacă-l voi întreba. 29 Iată(AD) că toţi sunt nimic, lucrările lor sunt zadarnice, idolii lor sunt o suflare goală!”