² Dibon se suie la templu^[a],
    pe înălţimi, ca să plângă.
Pe Nebo şi pe Medeba,
    acolo se vaietă Moab.
Toate capetele sunt rase
    şi toate bărbile sunt tăiate.
³ Pe străzi umblă încinşi cu saci;
    pe acoperişuri şi în pieţe
        toţi se vaietă şi se topesc de plâns.

¹⁰ Voi preface sărbătorile voastre în bocet
    şi toate cântecele voastre – în cântece de jale.
Voi face ca toate coapsele să fie acoperite cu saci
    şi toate capetele să fie rase.
Voi face vremea aceea ca jalea pentru singurul fiu,
    iar sfârşitul ei – ca o zi amară.“