Add parallel Print Page Options

Îmi plânge inima(A) pentru Moab, ai cărui fugari aleargă până la Ţoar, până la(B) Eglat-Şelişia, căci suie, plângând, suişul(C) Luhitului şi scot ţipete de durere pe drumul Horonaimului. Căci apele Nimrim(D) sunt pustiite, s-a uscat iarba, s-a dus verdeaţa şi nu mai este niciun fir verde.

Read full chapter

Îmi plânge inima pentru Moab!
    Fugarii lui ajung până la Ţoar
        şi până la Eglat-Şelişia.
Plângând,
    ei urcă culmea Luhitului
şi pe drumul Horonaimului
    îşi jelesc nimicirea.
Apele din Nimrim sunt secate;
    iarba este uscată, vegetaţia a pierit
        şi nu mai există nimic verde.

Read full chapter

Căci într-un plâns necurmat suie suişul(A) Luhitului şi se aud strigăte de durere la pogorâşul Horonaimului din pricina nimicirii!

Read full chapter

Ei merg pe urcuşul spre Luhit,
    plângând fără încetare,
căci jos, în Horonaim,
    au auzit strigătul de cotropire al duşmanilor.

Read full chapter