Add parallel Print Page Options

Hesbonul şi(A) Eleale ţipă de li se aude glasul până la Iahaţ, chiar şi războinicii Moabului se bocesc cu sufletul plin de groază. Îmi plânge inima(B) pentru Moab, ai cărui fugari aleargă până la Ţoar, până la(C) Eglat-Şelişia, căci suie, plângând, suişul(D) Luhitului şi scot ţipete de durere pe drumul Horonaimului. Căci apele Nimrim(E) sunt pustiite, s-a uscat iarba, s-a dus verdeaţa şi nu mai este niciun fir verde.

Read full chapter

Heşbon şi Eleale ţipă,
    iar glasurile lor sunt auzite până departe în Iahaţ.
Iată de ce luptătorii Moabului ţipă
    având sufletul plin de groază.

Îmi plânge inima pentru Moab!
    Fugarii lui ajung până la Ţoar
        şi până la Eglat-Şelişia.
Plângând,
    ei urcă culmea Luhitului
şi pe drumul Horonaimului
    îşi jelesc nimicirea.
Apele din Nimrim sunt secate;
    iarba este uscată, vegetaţia a pierit
        şi nu mai există nimic verde.

Read full chapter