O zi de răzbunare

63 „Cine este acesta care vine din Edom, din Boţra, în haine roşii, în haine strălucitoare, şi calcă mândru, în plinătatea puterii Lui?” – „Eu sunt Cel care am făgăduit mântuirea, şi am putere să izbăvesc!” – ² „Dar pentru ce Îţi sunt hainele roşii^(A) şi veşmintele Tale ca veşmintele celui ce calcă în teasc?” – ³ „Eu singur^(B) am călcat în teasc şi niciun om dintre popoare nu era cu Mine; i-am călcat astfel în mânia Mea şi i-am zdrobit în urgia Mea; aşa că sângele lor a ţâşnit pe veşmintele Mele şi Mi-am mânjit toate hainele Mele cu el. ⁴ Căci în inima Mea era o zi de răzbunare^(C) şi venise anul celor răscumpăraţi ai Mei. ⁵ Mă uitam împrejur^(D), şi nu era nimeni^(E) să M-ajute şi Mă îngrozeam, dar nu era cine să Mă sprijine; atunci braţul^(F) Meu Mi-a fost într-ajutor şi urgia mea M-a sprijinit! ⁶ Am călcat astfel în picioare popoare în mânia Mea, le-am^(G) îmbătat în urgia Mea şi le-am vărsat sângele pe pământ.”

Rugăciunea poporului

⁷ Voi vesti îndurările Domnului, faptele Lui minunate, după tot ce a făcut Domnul pentru noi! Voi spune marea Lui bunătate faţă de casa lui Israel, căci i-a făcut după îndurările şi bogăţia dragostei Lui. ⁸ El a zis: „Negreşit, ei sunt poporul Meu, nişte copii care nu vor fi necredincioşi!” Şi astfel El s-a făcut Mântuitorul lor. ⁹ În toate necazurile^(H) lor n-au fost fără ajutor şi Îngerul^(I) care este înaintea Feţei Lui i-a mântuit; El Însuşi i-a răscumpărat, în dragostea^(J) şi îndurarea Lui, şi necurmat i-a sprijinit^(K) şi i-a purtat în zilele din vechime. ¹⁰ Dar ei au fost neascultători^(L) şi au întristat^(M) pe Duhul Lui cel sfânt, iar El li S-a făcut^(N) vrăjmaş şi a luptat împotriva lor. ¹¹ Atunci poporul Său şi-a adus aminte de zilele străvechi ale lui Moise şi a zis: „Unde este Acela care i-a scos din mare^(O), cu păstorul turmei Sale? Unde este Acela care punea^(P) în mijlocul lor Duhul Lui cel sfânt; ¹² care povăţuia dreapta lui Moise, cu braţul Său cel^(Q) slăvit; care despica^(R) apele înaintea lor, ca să-Şi facă un Nume veşnic; ¹³ care îi călăuzea^(S) prin valuri, ca un cal pe loc neted, fără ca ei să se poticnească?” ¹⁴ „Ca fiara, care se pogoară în vale, aşa i-a dus Duhul Domnului la odihnă. Aşa ai povăţuit Tu pe poporul Tău, ca^(T) să-Ţi faci un Nume plin de slavă!” ¹⁵ „Priveşte^(U) din cer şi vezi, din locuinţa^(V) Ta cea sfântă şi slăvită: Unde sunt râvna şi puterea Ta? Fiorul inimii Tale^(W) şi îndurările Tale nu se mai arată faţă de mine! ¹⁶ Totuşi^(X) Tu eşti Tatăl nostru! Căci Avraam nu^(Y) ne cunoaşte, şi Israel nu ştie cine suntem, dar Tu, Doamne, eşti Tatăl nostru, Tu din veşnicie Te numeşti Mântuitorul nostru. ¹⁷ Pentru ce, Doamne, ne laşi^(Z) să rătăcim de la căile Tale şi ne împietreşti^(AA) inima ca să nu ne temem de Tine? Întoarce-Te^(AB), din dragoste pentru robii Tăi, pentru seminţiile moştenirii Tale! ¹⁸ Poporul Tău cel^(AC) sfânt n-a stăpânit ţara decât puţină vreme; vrăjmaşii noştri^(AD) au călcat în picioare Locaşul Tău cel Sfânt. ¹⁹ Am ajuns ca un popor pe care niciodată nu l-ai cârmuit Tu şi peste care niciodată nu s-a chemat Numele Tău…”