Iov 9-12

Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014

² „Ştiu bine că este aşa.
Şi cum ar putea omul să-şi scoată^(A) dreptate înaintea lui Dumnezeu?
³ Dacă ar voi să se certe cu El,
din o mie de lucruri n-ar putea să răspundă la unul singur.
⁴ Ale Lui^(B) sunt înţelepciunea şi atotputernicia:
Cine I s-ar putea împotrivi fără să fie pedepsit?
⁵ El mută deodată munţii
şi-i răstoarnă în mânia Sa.
⁶ Zguduie^(C) pământul din temelia^(D) lui,
de i se clatină stâlpii.
⁷ Porunceşte soarelui, şi soarele nu mai răsare
şi ţine stelele sub pecetea Lui.
⁸ Numai El^(E) întinde cerurile
şi umblă pe înălţimile mării.
⁹ El a făcut^(F) Ursul-Mare, Luceafărul de seară şi Raliţele,
şi stelele din ţinuturile de miazăzi.
¹⁰ El face^(G) lucruri mari şi nepătrunse,
minuni fără număr.
¹¹ Iată^(H), El trece pe lângă mine şi nu-L văd,
se duce şi nu-L zăresc.
¹² Dacă^(I) apucă El, cine-L va opri?
Cine-I va zice: ‘Ce faci?’
¹³ Dumnezeu nu-Şi întoarce mânia;
sub El se pleacă toţi sprijinitorii mândriei^(J).
¹⁴ Şi eu cum să-I răspund?
Ce cuvinte să aleg?
¹⁵ Chiar dacă aş^(K) avea dreptate, nu I-aş răspunde.
Nu pot decât să mă rog judecătorului.
¹⁶ Şi chiar dacă m-ar asculta când Îl chem,
tot n-aş putea crede că mi-a ascultat glasul –
¹⁷ El, care mă izbeşte ca într-o furtună,
care îmi înmulţeşte fără pricină^(L) rănile,
¹⁸ care nu mă lasă să răsuflu,
mă satură de amărăciune.
¹⁹ Să alerg la putere? El este atotputernic.
La dreptate? Cine mă va apăra?
²⁰ Oricâtă dreptate aş avea, gura mea mă va osândi
şi oricât de nevinovat aş fi, El mă va arăta ca vinovat.
²¹ Nevinovat! Sunt, dar nu ţin la viaţă, îmi dispreţuiesc viaţa.
²² Ce-mi pasă la urma urmei?
Căci îndrăznesc s-o spun:
El nimiceşte pe cel nevinovat^(M) ca şi pe cel vinovat.
²³ Şi dacă biciul ar pricinui măcar îndată moartea…!
Dar El râde de încercările celui nevinovat.
²⁴ Pământul este dat pe mâinile celui nelegiuit;
El acoperă^(N) ochii judecătorilor – de nu El, apoi cine altul?
²⁵ Zilele^(O) mele aleargă mai iuţi decât un alergător;
fug fără să fi văzut fericirea;
²⁶ trec ca şi corăbiile cele iuţi,
ca vulturul^(P) care se repede asupra prăzii.
²⁷ Dacă^(Q) zic: ‘Vreau să-mi uit suferinţele,
să-mi las întristarea şi să fiu voios’,
²⁸ sunt îngrozit^(R) de toate durerile mele.
Ştiu că nu mă vei scoate nevinovat^(S).
²⁹ Şi dacă voi fi judecat vinovat,
pentru ce să mă mai trudesc degeaba?
³⁰ Chiar dacă^(T) m-aş spăla cu zăpadă,
chiar dacă mi-aş curăţi mâinile cu leşie,
³¹ Tu tot m-ai cufunda în mocirlă,
de s-ar scârbi până şi hainele de mine!
³² Căci El nu^(U) este un om ca mine, ca să-I pot răspunde
şi să mergem împreună la judecată.
³³ Nici nu^(V) este vreun mijlocitor între noi,
care să-şi pună mâna peste noi amândoi.
³⁴ Să-Şi tragă^(W) însă varga deasupra mea
şi să nu mă mai tulbure spaima Lui.
³⁵ Atunci voi vorbi şi nu mă voi teme de El.
Altfel, nu sunt stăpân pe mine.

10 M-am dezgustat^(X) de viaţă! Voi da drum slobod plângerii mele,
voi vorbi^(Y) în amărăciunea sufletului meu.
² Eu zic lui Dumnezeu: ‘Nu mă osândi!
Arată-mi pentru ce Te cerţi cu mine!
³ Îţi place să chinuieşti,
să dispreţuieşti făptura mâinilor Tale,
în timp ce faci să-Ţi strălucească bunăvoinţa peste sfatul celor răi?
⁴ Oare ai ochi de carne,
sau vezi^(Z) cum vede un om?
⁵ Zilele Tale sunt ca zilele omului şi anii Tăi ca anii lui,
⁶ ca să cercetezi fărădelegea mea
şi să cauţi păcatul meu,
⁷ când^(AA) ştii bine că nu sunt vinovat
şi că nimeni nu mă poate scăpa din mâna Ta?
⁸ Mâinile^(AB) Tale m-au făcut şi m-au zidit,
ele m-au întocmit în întregime…
Şi Tu să mă nimiceşti!
⁹ Adu-Ţi aminte^(AC) că Tu m-ai lucrat ca lutul!
Şi vrei din nou să mă prefaci în ţărână?
¹⁰ Nu m-ai^(AD) muls ca laptele?
Nu m-ai închegat ca brânza?
¹¹ M-ai îmbrăcat cu piele şi carne,
m-ai ţesut cu oase şi vine;
¹² mi-ai dat bunăvoinţa Ta şi viaţa,
m-ai păstrat cu suflarea prin îngrijirile şi paza Ta.
¹³ Iată totuşi ce ascundeai în inima Ta,
iată, ştiu acum ce aveai de gând:
¹⁴ că, dacă păcătuiesc, să mă^(AE) pândeşti
şi să nu-mi ierţi fărădelegea.
¹⁵ Dacă sunt vinovat, vai^(AF) de mine!
Dacă sunt nevinovat^(AG), nu îndrăznesc să-mi ridic capul,
sătul de ruşine şi cufundat în ticăloşia mea.
¹⁶ Şi dacă îndrăznesc să-l ridic, mă urmăreşti^(AH) ca un leu,
mă loveşti cu lucruri de mirat,
¹⁷ Îmi pui înainte noi martori împotrivă,
Îţi creşte mânia împotriva mea
şi mă năpădeşti cu o droaie de nenorociri.
¹⁸ Pentru ce^(AI) m-ai scos din pântecele mamei mele?
O, de aş fi murit, şi ochiul să nu mă fi văzut!
¹⁹ Aş fi ca şi cum n-aş fi fost,
şi din pântecele mamei mele aş fi trecut în mormânt!
²⁰ Nu sunt^(AJ) zilele mele destul de puţine?
Să mă lase^(AK) dar, să plece^(AL) de la mine şi să răsuflu puţin
²¹ înainte de a mă duce, ca să nu mă mai întorc,
²² în ţara^(AM) întunericului şi a umbrei^(AN) morţii,
în ţara negurii adânci,
unde domnesc umbra morţii şi neorânduiala
şi unde lumina este ca întunericul!’ ”

² „Să rămână această năvală de cuvinte fără răspuns
şi să creadă limbutul că are dreptate?
³ Vor face vorbele tale deşarte pe oameni să tacă?
Şi-ţi vei bate joc de alţii, fără să te facă cineva de ruşine?
⁴ Tu zici^(AO): ‘Felul meu de a vedea este drept
şi sunt curat în ochii Tăi.’
⁵ Ah, de ar vrea Dumnezeu să vorbească,
de Şi-ar deschide buzele să-ţi răspundă
⁶ şi de ţi-ar descoperi tainele înţelepciunii Lui,
ale înţelepciunii Lui nemărginite,
ai vedea atunci că nu-ţi^(AP) răsplăteşte totuşi după fărădelegea ta!
⁷ Poţi spune tu că poţi pătrunde^(AQ) adâncimile lui Dumnezeu,
că poţi ajunge la cunoştinţa desăvârşită a Celui Atotputernic?
⁸ Cât cerurile-i de înaltă: ce poţi face?
Mai adâncă decât Locuinţa morţilor: ce poţi şti?
⁹ Întinderea ei este mai lungă decât pământul
şi mai lată decât marea.
¹⁰ Dacă^(AR) apucă, dacă închide şi cheamă El la judecată, cine-L poate opri?
¹¹ Căci El^(AS) cunoaşte pe făcătorii de rele,
vede uşor pe vinovaţi.
¹² Omul^(AT), dimpotrivă, are minte de nebun
şi s-a născut ca mânzul unui măgar sălbatic!
¹³ Tu, îndreaptă-ţi^(AU) inima^(AV) spre Dumnezeu,
întinde-ţi^(AW) mâinile spre El.
¹⁴ Depărtează-te de fărădelege
şi nu lăsa nedreptatea^(AX) să locuiască în cortul tău.
¹⁵ Şi atunci^(AY), îţi vei ridica fruntea fără teamă,
vei fi tare şi fără frică;
¹⁶ îţi vei uita^(AZ) suferinţele
şi-ţi vei aduce aminte de ele ca de nişte ape care s-au scurs.
¹⁷ Zilele tale vor străluci mai tare^(BA) decât soarele la amiază,
întunericul tău va fi ca lumina dimineţii.
¹⁸ Vei fi plin de încredere şi nădejdea nu-ţi va fi zadarnică.
Te vei uita în jurul tău şi vei vedea că te poţi odihni^(BB) liniştit.
¹⁹ Te vei culca şi nimeni nu te va tulbura,
şi mulţi vor umbla după bunăvoinţa ta.
²⁰ Dar ochii^(BC) celor răi se vor topi;
ei n-au loc de scăpare:
moartea, iată nădejdea lor!”

² „S-ar putea zice, în adevăr, că neamul omenesc sunteţi voi
şi că odată cu voi va muri şi înţelepciunea!
³ Am^(BD) şi eu minte ca voi, nu sunt mai prejos decât voi.
Şi cine nu ştie lucrurile pe care le spuneţi voi?
⁴ Eu sunt de batjocura^(BE) prietenilor mei
când^(BF) cer ajutorul lui Dumnezeu:
dreptul, nevinovatul, de batjocură!
⁵ ‘Dispreţ în nenorocire!’ – iată zicerea celor fericiţi:
dă brânci cui alunecă cu piciorul!
⁶ Jefuitorilor li se lasă corturile în pace^(BG),
celor ce mânie pe Dumnezeu le merge bine,
măcar că Dumnezeul lor este în pumn.
⁷ Întreabă dobitoacele, şi te vor învăţa;
păsările cerului, şi îţi vor spune;
⁸ vorbeşte pământului, şi te va învăţa
şi peştii mării îţi vor povesti.
⁹ Cine nu vede în toate acestea
dovada că mâna Domnului a făcut asemenea lucruri?
¹⁰ El ţine în mână^(BH) sufletul a tot ce trăieşte,
suflarea oricărui trup omenesc.
¹¹ Nu deosebeşte^(BI) urechea cuvintele,
cum gustă cerul gurii mâncărurile?
¹² La bătrâni^(BJ) se găseşte înţelepciunea
şi într-o viaţă lungă e priceperea.
¹³ La Dumnezeu^(BK) este înţelepciunea şi puterea;
sfatul şi priceperea ale Lui sunt.
¹⁴ Ce dărâmă^(BL) El nu va fi zidit din nou;
pe cine-l închide^(BM) El, nimeni nu-l va scăpa.
¹⁵ El opreşte^(BN) apele, şi totul se usucă;
El le dă^(BO) drumul, şi pustiesc pământul.
¹⁶ El^(BP) are puterea şi înţelepciunea;
El stăpâneşte pe cel ce se rătăceşte sau rătăceşte pe alţii.
¹⁷ El ia robi pe sfetnici
şi tulbură^(BQ) mintea judecătorilor.
¹⁸ El dezleagă legătura împăraţilor
şi le pune o frânghie în jurul coapselor.
¹⁹ El ia robi pe preoţi;
El răstoarnă pe cei puternici.
²⁰ El taie^(BR) vorba celor meşteri la vorbă;
El ia mintea celor bătrâni.
²¹ El varsă^(BS) dispreţul asupra celor mari;
El dezleagă brâul celor tari.
²² El descoperă^(BT) ce este ascuns în întuneric,
El aduce la lumină umbra morţii.
²³ El face^(BU) pe neamuri să crească şi El le nimiceşte;
El le întinde până departe şi El le aduce înapoi în hotarele lor.
²⁴ El ia mintea căpeteniilor poporului,
El îi face^(BV) să rătăcească în pustiuri fără drum,
²⁵ unde^(BW) bâjbâie prin întuneric şi nu văd desluşit;
El îi face să se clatine^(BX) ca nişte oameni beţi.