²² Căci numărul anilor mei se apropie de sfârşit
    şi mă voi duce pe un drum fără întoarcere.

¹¹ Zilele mi-au trecut, planurile mi s-au risipit
    şi chiar şi dorinţele inimii mele.

⁶ Deşi răsare dimineaţa, ea trece iute,
    aşa încât seara este veştejită şi se usucă.

¹¹ Zilele îmi sunt ca umbra înserării
    şi mă usuc ca iarba.

¹⁵ Cât despre om, zilele lui sunt ca iarba.
    Înfloreşte ca floarea de pe câmp,

⁴ Omul este ca un abur,
    iar zilele lui sunt ca umbra care trece.

¹² Locuinţa îmi este smulsă şi luată
    precum cortul unui păstor.
Îmi simt firul vieţii înfăşurat ca de un ţesător
    care m-ar tăia de la războiul de ţesut;
        până la noapte Tu îmi vei pune capăt.