Trupul îmi este acoperit de viermi şi de coji pământii;
    pielea îmi crapă şi supurează,
zilele mele sunt mai iuţi decât suveica ţesătorului
    şi se sfârşesc fără nădejde.

Adu-Ţi aminte, Dumnezeule, că viaţa mi-e doar o suflare!
    Ochii mei nu vor mai vedea niciodată fericirea.

Read full chapter