Cel flămând îi mănâncă secerişul,
    adunându-l chiar dintre spini,
        iar cel însetat râvneşte bogăţia lui.
Pentru că nenorocirea nu iese din ţărână
    şi necazul nu răsare din pământ.
Totuşi omul e născut pentru necaz,
    după cum scânteia e născută pentru zbor.

Read full chapter