37 La auzul acestor lucruri îmi tremură inima de tot
şi sare din locul ei.
² Ascultaţi, ascultaţi trăsnetul tunetului Său,
bubuitul care iese din gura Lui!
³ Îl rostogoleşte pe toată întinderea cerurilor
şi fulgerul Lui luminează până la marginile pământului.
⁴ Apoi se aude un bubuit^(A), tună cu glasul Lui măreţ,
şi nu mai opreşte fulgerul de îndată ce răsună glasul Lui.
⁵ Dumnezeu tună cu glasul Lui în chip minunat;
face lucruri^(B) mari pe care noi nu le înţelegem.
⁶ El zice zăpezii^(C): ‘Cazi pe pământ!’
Zice acelaşi lucru ploii, chiar şi celor mai puternice ploi.
⁷ Pecetluieşte mâna tuturor oamenilor,
pentru ca toţi să se recunoască^(D) de făpturi ale Lui.
⁸ Fiara sălbatică se^(E) trage într-o peşteră
şi se culcă în vizuina ei.
⁹ Vijelia vine de la miazăzi
şi frigul, din vânturile de la miazănoapte.
¹⁰ Dumnezeu, prin suflarea^(F) Lui, face gheaţa
şi micşorează locul apelor mari.
¹¹ Încarcă norii cu aburi
şi-i risipeşte scânteietori;
¹² mişcarea lor se îndreaptă după planurile Lui,
pentru împlinirea^(G) a tot ce le porunceşte El pe faţa pământului locuit.
¹³ Îi face să pară ca o nuia^(H)
cu care loveşte pământul^(I)
sau ca un semn al^(J) dragostei Lui.
¹⁴ Iov, ia aminte la aceste lucruri!
Priveşte^(K) liniştit minunile lui Dumnezeu!
¹⁵ Ştii cum cârmuieşte Dumnezeu norii
şi cum face să strălucească din ei fulgerul Său?
¹⁶ Înţelegi^(L) tu plutirea norilor,
minunile Aceluia a cărui ştiinţă este^(M) desăvârşită?
¹⁷ Ştii pentru ce ţi se încălzesc veşmintele
când se odihneşte pământul de vântul de miazăzi?
¹⁸ Poţi tu să întinzi^(N) cerurile ca El,
tari ca o oglindă turnată?
¹⁹ Arată-ne ce trebuie să-I spunem.
Căci suntem prea neştiutori ca să-I putem vorbi.
²⁰ Cine-I va da de veste că Îi voi vorbi?
Dar care este omul care-şi doreşte pierderea?
²¹ Acum, fireşte, nu putem vedea lumina soarelui care străluceşte în dosul norilor,
dar va trece un vânt şi-l va curăţi.
²² De la miazănoapte ne vine aurora
şi ce înfricoşată este măreţia care înconjoară pe Dumnezeu!
²³ Pe Cel Atotputernic nu-L putem ajunge^(O),
căci este mare în^(P) tărie,
dar dreptul şi dreptatea deplină El nu le frânge.
²⁴ De aceea, oamenii trebuie să se teamă^(Q) de El;
El nu-Şi îndreaptă privirile spre cei ce se cred^(R) înţelepţi.”