Iov 32:1-40:14
Nouă Traducere În Limba Română
32 Aceşti trei oameni au încetat să-i mai răspundă lui Iov, pentru că el se considera drept. 2 Atunci Elihu, fiul lui Barachel din Buz, din familia lui Ram, s-a aprins de mânie. El s-a mâniat pentru că acesta se îndreptăţea pe sine înaintea lui Dumnezeu. 3 S-a aprins de mânie şi pe cei trei prieteni ai lui Iov pentru că aceştia nu mai găseau nimic de răspuns şi totuşi îl condamnau pe Iov.[a] 4 Elihu aşteptase să-i vorbească lui Iov la urmă, pentru că aceştia erau mai în vârstă decât el. 5 Dar, văzând că cei trei oameni nu mai au nimic de zis, s-a mâniat. 6 Elihu, fiul lui Barachel din Buz, i-a zis:
„Eu sunt tânăr,
iar voi sunteţi în vârstă;
de aceea m-am temut
şi n-am îndrăznit să vă spun ce ştiu.
7 Mi-am zis: «Să vorbească bătrâneţea,
anii cei mulţi să ne înveţe înţelepciunea!»
8 Dar există un duh[b] în om,
suflarea Celui Atotputernic, care-i dă pricepere.
9 Nu vârsta te face înţelept,
nu bătrâneţea te face să înţelegi ce e drept.
10 De aceea zic: «Ascultaţi-mă,
îmi voi spune şi eu părerea!»
11 Am aşteptat în timp ce vorbeaţi,
am ascultat cuvintele voastre înţelepte
în timp ce căutaţi ce să îi spuneţi.
12 V-am ascultat cu atenţie,
dar nici unul din voi n-a dovedit că Iov a greşit,
nici unul nu a răspuns cuvintelor lui.
13 Să nu spuneţi: «Am dat peste înţelepciune[c];
să-l confrunte Dumnezeu, nu un om.»
14 El nu şi-a îndreptat cuvintele împotriva mea
şi nu-i voi răspunde folosind cuvântările voastre.
15 Sunt uimiţi, nu mai au nimic de spus,
au rămas fără cuvinte.
16 Să aştept pentru că ei nu mai vorbesc,
pentru că stau acolo fără să răspundă?
17 Voi răspunde şi eu
şi îmi voi spune părerea.
18 Sunt plin de cuvinte,
duhul din mine nu-mi dă pace;
19 înăuntrul meu este ca un vin care n-are pe unde să iasă,
ca nişte burdufuri noi, gata să plesnească.
20 Voi vorbi ca să găsesc uşurare.
Îmi voi deschide gura şi voi răspunde.
21 Nu voi fi părtinitor,
nu voi linguşi pe nimeni.
22 Nici nu ştiu să linguşesc;
Făcătorul meu m-ar lua într-o clipă.
33 Aşadar, Iov, ascultă cuvintele mele,
ia aminte la tot ce-ţi voi spune!
2 Sunt gata să-mi deschid gura;
cuvintele îmi sunt pe vârful limbii.
3 Cuvintele mele vin dintr-o inimă dreaptă
şi buzele mele spun sincer ceea ce ştiu.
4 Duhul lui Dumnezeu m-a făcut;
Suflarea Celui Atotputernic îmi dă viaţă.
5 Răspunde-mi, dacă poţi,
pregăteşte-te şi confruntă-mă!
6 Înaintea lui Dumnezeu şi eu sunt ca tine,
şi eu am fost făcut din lut.
7 Nu-ţi fie teamă de mine,
nu voi apăsa greu asupra ta.
8 Tu ai vorbit în auzul meu –
am auzit sunetul cuvintelor tale.
9 Tu zici: «Sunt curat, fără greşeală;
sunt curat, nu este nelegiuire în mine,
10 dar Dumnezeu caută să-mi stea împotrivă,
mă consideră duşmanul Lui.
11 Îmi pune picioarele-n butuci
şi îmi urmăreşte toate căile.»
12 Îţi spun că aici n-ai dreptate,
pentru că Dumnezeu este mai mare decât omul.
13 De ce te cerţi cu El
pentru că nu răspunde la nici unul din cuvintele Sale?[d]
14 Căci Dumnezeu vorbeşte când într-un fel,
când în altul, dar omul nu ia seama.
15 Într-un vis, într-o vedenie de noapte,
când oamenii sunt cuprinşi de un somn adânc,
când ei dorm în paturile lor,
16 atunci El le deschide urechile
şi îi înştiinţează prin învăţăturile Lui,
17 ca să-l întoarcă pe om de la faptele lui
şi să-l ferească de mândrie,
18 să-i cruţe sufletul de groapă[e]
şi viaţa de loviturile sabiei[f].
19 El este mustrat pe un pat al durerii,
cu o luptă neîncetată în oase,
20 aşa că i se face greaţă de pâine
şi chiar şi de cele mai alese bucate.
21 Carnea i se prăpădeşte şi piere
şi oasele lui, care erau cândva ascunse, se pot vedea.
22 Sufletul i se apropie de groapă
şi viaţa sa de cei ce aduc moartea.
23 Dar dacă se găseşte un înger pentru el, un mijlocitor,
unul dintr-o mie, care să-l înştiinţeze pe om ce este drept,
24 care să fie bun cu el şi să zică:
«Cruţă-l, ca să nu se coboare în groapă;
am găsit un preţ de răscumpărare pentru el!»,
25 atunci carnea lui devine fragedă ca cea din copilărie;
el se întoarce la zilele tinereţii sale.
26 Se roagă lui Dumnezeu şi El îi arată bunăvoinţă;
el vede faţa Lui strigând de bucurie,
este adus din nou în starea sa cea dreaptă.
27 Apoi cântă înaintea oamenilor şi zice:
«Am păcătuit şi am pervertit ce era drept,
dar n-am primit ce meritam,
28 ci El mi-a răscumpărat sufletul de la groapă,
iar viaţa mea va vedea lumina.»
29 Dumnezeu face toate aceste lucruri omului,
de două, de trei ori,
30 pentru a-i aduce înapoi sufletul din groapă,
ca să fie luminat cu lumina vieţii.
31 Ia aminte, Iov, şi ascultă-mă!
Taci şi voi vorbi!
32 Dacă ai ceva de zis, răspunde-mi!
Vorbeşte, pentru că vreau să-ţi dau dreptate.
33 Dacă nu, ascultă-mă!
Taci şi te voi învăţa înţelepciunea!“
34 Elihu a continuat:
2 „ Ascultaţi cuvintele mele, înţelepţilor,
ascultaţi-mă, voi cei ce aveţi cunoştinţă!
3 Căci urechea analizează cuvintele,
aşa cum cerul gurii gustă mâncarea.
4 Să alegem ce este drept;
să învăţăm împreună ce este bine.
5 Căci Iov a zis: «Sunt nevinovat,
însă Dumnezeu nu-mi dă dreptate.
6 Deşi sunt drept, sunt considerat mincinos.
Deşi sunt fără vină, săgeţile Lui mă rănesc şi nu mă mai vindec.»
7 Este vreun alt om ca Iov,
care să bea batjocura ca pe apă,
8 care să umble cu cei ce fac răul
şi să se însoţească cu nelegiuiţii?
9 Căci el a zis: «Nu e de nici un folos omului
să-şi găsească desfătarea în Dumnezeu.»
10 De aceea voi, oameni pricepuţi, ascultaţi-mă!
Departe de Dumnezeu fărădelegea
şi de Cel Atotputernic nedreptatea!
11 El răsplăteşte omului după faptele lui
şi dă fiecăruia după purtarea lui.
12 Dumnezeu nu poate săvârşi fărădelegea,
Cel Atotputernic nu poate perverti dreptatea.
13 Cine I-a încredinţat pământul?
Cine I-a supus întreaga lume?
14 Dacă ar fi vrut
să-Şi retragă duhul[g] şi suflarea,
15 toată omenirea ar pieri
şi omul s-ar întoarce în ţărână.
16 Dacă ai pricepere, ascultă-mă,
ia aminte la ce îţi voi spune!
17 Poate stăpâni cel ce urăşte dreptatea?
Îl vei condamna tu pe Cel Drept şi Puternic,
18 Care zice împăraţilor: «Ticăloşilor!»,
Care zice prinţilor: «Răilor!»,
19 Care nu părtineşte pe domnitori,
nici nu face deosebire între bogat şi sărac,
pentru că toţi sunt lucrarea mâinilor Sale?
20 Ei îşi pierd viaţa într-o clipă, la miezul nopţii;
poporul se clatină şi piere.
Cel puternic piere fără amestecul vreunei mâini.
21 Ochii Săi cunosc căile oamenilor;
El le vede fiecare pas.
22 Nu există loc întunecos sau întuneric adânc
unde să se ascundă cei ce fac răul.
23 Căci nu de om depinde
vremea în care să vină la judecată înaintea lui Dumnezeu.[h]
24 Îi scutură pe cei puternici fără cercetare
şi-i pune pe alţii în locul lor.
25 Pentru că le cunoaşte faptele,
îi răstoarnă noaptea şi sunt zdrobiţi;
26 îi loveşte pentru răutatea lor
înaintea ochilor tuturor,
27 pentru că nu L-au mai urmat
şi nu le-a mai păsat de nici una din căile Lui.
28 Ei au făcut ca strigătul celui sărac să ajungă înaintea Lui,
aşa că El a auzit strigătul celui în necaz.
29 Când tace, cine-L poate condamna?
Când Îşi ascunde faţa, cine-L poate vedea?
La fel se poartă fie cu un neam, fie cu un om.
30 Aşa că cel lipsit de evlavie nu va domni, ca să nu fie o cursă pentru popor.
31 I-a spus cineva vreodată lui Dumnezeu:
«Am răbdat pedeapsa, dar nu voi mai păcătui.»?
32 Învaţă-mă ceea ce nu văd!
Dacă am făcut nedreptate, nu voi mai face!»
33 Ar trebui El să îndrepte ceea ce a făcut pentru că tu protestezi?
Tu trebuie să hotărăşti, nu eu!
Deci spune ceea ce ştii!
34 Oamenii pricepuţi vorbesc ca mine,
iar omul înţelept care mă aude, spune şi el:
35 «Iov vorbeşte fără să cunoască,
cuvintele lui sunt lipsite de chibzuinţă.»
36 Să fie încercat mai departe,
pentru că vorbeşte ca un om rău.
37 El adaugă răzvrătire la păcatul său,
bate din palme între noi
şi îşi înmulţeşte cuvintele împotriva lui Dumnezeu.“
35 Elihu a mai zis:
2 „Crezi că lucrul acesta este drept?
Tu zici: «Sunt drept înaintea lui Dumnezeu.»
3 Însă mai spui: «Ce folos am[i]
şi ce câştig dacă nu păcătuiesc?»
4 Îţi voi răspunde ţie
şi prietenilor tăi.
5 Uită-te la ceruri şi vezi;
priveşte cât sunt de sus norii faţă de tine!
6 Dacă ai păcătuit, ce rău Îi faci Lui?
Dacă ai greşit de multe ori, ce-I faci Lui?
7 Dacă eşti drept, ce-I dai Lui?
Ce primeşte El din mâna Ta?
8 Răutatea ta nu dăunează decât semenului tău
şi dreptatea ta nu e de folos decât fiilor oamenilor.
9 Oamenii strigă din cauza asupririlor grele;
ei cer izbăvire de sub mâna celui puternic,
10 dar nimeni nu zice: «Unde este Dumnezeu, Făcătorul meu,
Care ne dă cântări de veselie noaptea,
11 Care ne învaţă prin[j] animalele pământului
şi ne face înţelepţi prin[k] păsările cerului?»
12 El nu răspunde când oamenii strigă,
din cauza mândriei celor răi.
13 Într-adevăr Dumnezeu nu ascultă strigătul lor în van;
Cel Atotputernic nu-i dă atenţie.
14 Cu atât mai mult deci când zici că nu-L vezi,
că pricina ta este înaintea Lui şi că trebuie să aştepţi,
15 că mânia Sa nu pedepseşte niciodată
şi că nu-I pasă prea mult de nelegiuire[l].
16 Prin urmare, Iov îşi deschide gura degeaba
şi spune o mulţime de vorbe fără cunoştinţă.“
36 Elihu a continuat:
2 „Mai rabdă-mă puţin şi-ţi voi arăta
că mai sunt lucruri de spus în favoarea lui Dumnezeu.
3 Îmi voi aduce cunoştinţa de departe
şi voi arăta dreptatea Făcătorului meu.
4 Fiţi siguri că vorbele mele nu sunt mincinoase;
unul desăvârşit în cunoaştere este cu voi.
5 Dumnezeu este puternic, dar nu dispreţuieşte pe nimeni;
este puternic, ferm în scopurile Sale.
6 Nu-l ţine în viaţă pe cel rău,
dar îi face dreptate celui în suferinţă.
7 Nu-Şi ia ochii de la cei drepţi,
ci îi aşază pe tron împreună cu împăraţii
şi îi înalţă pentru totdeauna.
8 Dacă oamenii sunt legaţi în lanţuri
şi ţinuţi în legăturile suferinţei,
9 El le spune ce-au făcut –
că s-au mândrit şi au păcătuit.
10 El le deschide urechile spre a se îndrepta
şi le porunceşte să se întoarcă de la nedreptate.
11 Dacă Îl ascultă şi-L slujesc,
îşi vor sfârşi zilele în fericire
şi anii lor în mulţumire sufletească.
12 Dar dacă ei nu ascultă, vor pieri de sabie[m]
şi vor muri fără cunoştinţă.
13 Cei nelegiuiţi nutresc mânie;
nu strigă după ajutor nici chiar atunci când El îi leagă.
14 Ei mor în tinereţe,
sfârşesc printre cei ce se prostituează[n].
15 Dar pe cei suferinzi El îi scapă prin suferinţa lor
şi le deschide urechea prin asuprire.
16 Tot aşa te-ar fi scos şi pe tine din necaz,
la un loc larg, departe de strâmtorare
şi ar fi pus pe masa ta bucate alese.
17 Dar tu te-ai umplut cu judecata celui rău;
judecata şi dreptatea te cuprind.
18 Fii atent ca nimeni să nu te amăgească prin bogăţii[o]
şi nu lăsa ca un dar bogat să te abată de pe cale!
19 Te-ar putea feri de necaz bogăţia
sau toate eforturile pe care le faci?
20 Nu tânji după noapte,
ca să smulgi popoarele din locul lor[p].[q]
21 Ai grijă! Nu te întoarce spre nedreptate;
căci se pare că ai ales-o mai degrabă pe aceasta decât suferinţa.
22 Iată, Dumnezeu este înălţat în puterea Sa;
care învăţător este ca El?
23 Cine I-a rânduit căile
sau cine-I poate spune: «Ai greşit!»
24 Nu uita să-I preamăreşti lucrarea
pe care oamenii au lăudat-o în cântare.
25 Toţi oamenii au văzut-o;
fiecare priveşte la ea de departe.
26 Ce mare este Dumnezeu, dincolo de înţelegerea noastră!
Numărul anilor Lui nu poate fi pătruns.
27 El ia picăturile din apă
şi preface ceaţa în ploaie,[r]
28 pe care norii o lasă să cadă
şi care picură din plin peste oameni.
29 Cine poate înţelege ruperea norilor,
tunetele cortului său?
30 El Îşi răspândeşte fulgerul în jurul Lui
şi acoperă adâncurile mării.
31 În acest fel judecă[s] El popoarele;
El le dă hrană din belşug.
32 Îşi umple mâinile cu un fulger
şi-i porunceşte unde să lovească.
33 Tunetul său Îi vesteşte sosirea,
iar furtuna anunţă mânia Sa aprinsă.[t]
37 În faţa acestor lucruri, inima îmi tremură
şi saltă din locul ei.
2 Ascultaţi! Ascultaţi tunetul glasului Său
şi bubuitul care iese din gura Sa!
3 Îşi desfăşoară fulgerul sub cerul întreg
şi-l trimite până la marginile pământului.
4 Apoi se aude vuietul glasului Său;
El tună cu glasul Său măreţ.
Când I se aude glasul,
El nu opreşte fulgerele.
5 Vocea lui Dumnezeu tună într-un mod deosebit;
El face fapte măreţe, dincolo de înţelegerea noastră.
6 El spune zăpezii: «Cazi pe pământ!»
şi ploii: «Fii o ploaie puternică!»
7 El îl opreşte pe orice om din lucrul lui,
pentru ca toţi oamenii să recunoască lucrarea Lui[u].
8 Atunci animalele se duc la adăpostul lor
şi rămân în vizuinile lor.
9 Vijelia iese din odaia sa
şi frigul din vânturile cele năprasnice.
10 Suflarea lui Dumnezeu face gheaţa
şi îngheaţă apele mari.
11 El încarcă norii grei cu umezeală;
împrăştie norii cu fulgerul Său.
12 Ei se mişcă după călăuzirea Lui
şi fac tot ceea ce le porunceşte pe faţa întregului pământ.
13 El aduce norii ca să-i pedepsească pe oameni
sau să ude pământul Său şi să-Şi arate îndurarea[v].
14 Iov, ia aminte la aceasta!
Stai şi cugetă la minunile lui Dumnezeu!
15 Ştii tu cum conduce Dumnezeu norii
şi cum face să strălucească fulgerul Său?
16 Ştii tu cum plutesc norii?
Înţelegi tu minunile Celui Desăvârşit în cunoştinţă?
17 Ştii tu de ce ţi se încălzesc hainele,
când pământul se odihneşte de vântul dinspre sud?
18 Poţi tu să întinzi cerurile ca El,
tari ca o oglindă turnată?
19 «Învaţă-ne ce trebuie să-I spunem!
Din pricina întunericului nu ştim să[w] ne apărăm cauza.»
20 Cine Îi va spune că vreau să-I vorbesc?
Va vrea cineva să-I vorbească ca să fie înghiţit?
21 Nimeni nu poate privi
cum străluceşte soarele în ceruri,
după ce vântul le-a înseninat.
22 El vine din nord într-o splendoare de aur;
împrejurul lui Dumnezeu este o măreţie înfricoşătoare.
23 Cel Atotputernic este dincolo de înţelegerea noastră. Este măreţ în putere,
în judecată şi în dreptate. El nu va asupri.
24 De aceea oamenii se tem de El;
da, toţi cei cu inima înţeleaptă se vor teme de El[x].“
Domnul vorbeşte
38 Domnul i-a răspuns lui Iov din mijlocul furtunii:
2 „Cine este cel ce-Mi întunecă sfatul,
prin cuvântări lipsite de cunoştinţă?
3 Încinge-ţi mijlocul ca un bărbat,
ca Eu să te întreb şi tu să Mă înveţi.
4 Unde erai când am aşezat temeliile pământului?
Spune, dacă ai pricepere!
5 Cine i-a hotărât măsurile? Ştii?
Cine a întins sfoara de măsurat peste el?
6 Pe ce îi sunt sprijinite temeliile
şi cine i-a pus piatra din capul unghiului,
7 atunci când stelele dimineţii cântau împreună
şi toţi fiii lui Dumnezeu[y] strigau de bucurie?
8 Cine a închis marea cu porţi,
când a ţâşnit din pântece,
9 când i-am făcut îmbrăcăminte din nori
şi am înfăşat-o în întuneric gros,
10 când i-am pus hotare,
zăvoare şi porţi,
11 când i-am zis: «Până aici să vii, să nu treci mai departe,
aici să se oprească mândria valurilor tale!»?
12 Ai poruncit tu vreodată dimineţii
sau ai arătat zorilor locul lor,
13 ca să prindă pământul de margini
şi să-i scuture pe cei răi de pe el?
14 Pământul ia forma lutului sub o pecete;
înfăţisarea lui este ca cea a unei haine.
15 Lumina este luată de la cei răi
şi braţul lor cel ridicat este zdrobit.
16 Ai fost tu la izvoarele mării
sau te-ai plimbat[z] tu prin adâncurile ei?
17 Ţi-au fost arătate porţile morţii
sau ai văzut tu porţile umbrei morţii[aa]?
18 Pricepi tu cât de larg este pământul?
Vorbeşte dacă ştii toate aceste lucruri.
19 Unde este calea către locuinţa luminii
şi unde este locuinţa întunericului?
20 Poţi să le duci tu la hotarul lor
şi cunoşti tu căile către casa lor?
21 Cu siguranţă, ar trebui să ştii, căci doar erai deja născut!
Şi numărul zilelor tale este mare!
22 Ai intrat tu în cămările zăpezii
sau ai văzut tu cămările grindinei,
23 pe care Eu le-am păstrat pentru vreme de necaz,
pentru ziua de luptă şi de război?
24 Unde este calea către locul de unde iese fulgerul[ab]?
De unde este împrăştiat vântul de răsărit pe pământ?
25 Cine deschide o cale pentru ploaie
şi o cărare pentru trăsnet,
26 ca să ude pământul nelocuit,
deşertul în care nu trăieşte nimeni,
27 ca să adape pământul pustiit
şi să facă să încolţească iarba?
28 Are ploaia tată?
Sau cine dă naştere picăturilor de rouă?
29 Din care pântece iese gheaţa
şi cine naşte bruma cerului
30 când apele se fac tari ca piatra
şi când îngheaţă faţa adâncului?
31 Poţi tu lega lanţul Pleiadelor[ac]
sau poţi să dezlegi frânghiile Orionului?
32 Poţi face să răsară constelaţiile[ad] la vremea lor
sau poţi să călăuzeşti Ursul cu puii săi?
33 Cunoşti tu legile cerului?
Poţi hotărî stăpânirea Lui[ae] asupra pământului?
34 Poţi să-ţi înalţi glasul până la nori
şi să te acoperi cu un şuvoi de apă?
35 Poţi tu trimite fulgere ca astfel ele să plece?
Îţi spun ele: «Iată-ne»!
36 Cine a pus înţelepciunea în locuri lăuntrice
şi a dat pricepere minţii[af]?
37 Cine are înţelepciune să numere norii?
Cine poate vărsa burdufurile cerurilor,
38 pentru ca praful să se facă noroi
şi bulgării de pământ să se lipească laolaltă?
39 Poţi tu vâna prada pentru leoaică
sau poţi să potoleşti pofta leilor tineri,
40 când stau ghemuiţi în viziunile lor
sau când stau la pândă în culcuşul lor?
41 Cine pregăteşte corbului hrana,
când puii lui strigă către Dumnezeu
şi rătăcesc din lipsă de hrană?
39 Ştii tu când nasc caprele de munte?
Vezi tu când zămislesc cerboaicele?
2 Numeri tu lunile în care sunt însărcinate,
ştii tu vremea când trebuie să nască?
3 Ele se pleacă şi-şi fată puii
şi durerile lor se sfârşesc.
4 Puii lor se întăresc şi cresc în sălbăticie;
se duc şi nu se mai întorc la ele.
5 Cine a lăsat liber măgarul sălbatic?
Cine i-a desfăcut legăturile?
6 I-am dat pustia drept casă,
ţinutul sărat[ag] drept locuinţă.
7 Râde de zarva din cetate;
nu aude glasul celui ce mână.
8 Străbate munţii pentru păşune
şi caută tot ce este verde.
9 Vrea bivolul sălbatic să te slujească?
Stă el noaptea la ieslea ta?
10 Îl poţi lega cu funii ca să tragă la brazdă,
va grăpa el bulgării din văi pentru tine?
11 Te încrezi tu în el pentru că puterea lui este mare,
vei lăsa în seama lui lucrul tău cel greu?
12 Crezi tu că se va reîntoarce
şi că-ţi va strânge el grâul în aria ta?
13 Aripile struţului bat cu bucurie,
deşi nu se compară cu aripile şi penele berzei.
14 El îşi lasă ouăle în pământ,
le lasă să se încălzească în nisip,
15 uitând că piciorul cuiva le poate sparge
şi că un animal sălbatic le poate călca în picioare.
16 Se poartă aspru cu puii lui, ca şi cum n-ar fi ai lui,
nu-i pasă că truda lui poate fi în zadar,
17 pentru că Dumnezeu nu i-a dat înţelepciune,
nici nu i-a făcut parte de pricepere.
18 Când se ridică şi fuge,
râde de cal şi de călăreţul lui.
19 Îi dai tu calului putere?
Îi îmbraci tu gâtul cu o coamă?
20 Îl faci tu să sară ca o lăcustă
şi să răspândească groază cu nechezatul lui măreţ?
21 Mândru de puterea lui, el scurmă valea
şi se aruncă asupra celor înarmaţi.
22 Râde în faţa fricii, nu se teme de nimic;
nu se dă înapoi dinaintea sabiei.
23 Tolba cu săgeţi zăngăne pe el,
lancea şi suliţa strălucesc.
24 Fierbe de aprindere, mănâncă pământul,
n-are astâmpăr când sună trâmbiţa.
25 La sunetul trâmbiţei el nechează.
De departe adulmecă bătălia,
tunetul comandanţilor şi strigătul de luptă.
26 Prin înţelepciunea ta zboară şoimul
şi îşi întinde aripile spre sud?
27 La porunca ta se înalţă vulturul
şi îşi face cuibul pe înălţimi?
28 El are casa pe stâncă, acolo îşi are locuinţa,
pe vârful stâncilor şi pe întărituri.
29 De acolo caută prada,
ochii lui o văd din depărtări.
30 Puii lui îi beau sângele;
unde sunt stârvuri, acolo e şi el.“
40 Domnul i-a mai zis lui Iov:
2 „Cel ce se ceartă cu Cel Atotputernic Îi va da Lui învăţătură?
Acela care Îl mustră pe Dumnezeu trebuie să-I răspundă!“
3 Atunci Iov I-a răspuns Domnului:
4 „Iată, eu sunt neînsemnat! Ce-aş putea să-Ţi răspund?
Îmi pun mâna la gură.
5 Am vorbit o dată şi nu voi răspunde;
de două ori, dar nu voi mai zice nimic.“
6 Domnul i-a vorbit lui Iov din mijlocul furtunii astfel:
7 „Încinge-ţi mijlocul ca un bărbat,
ca Eu să te întreb şi tu să Mă înveţi.
8 Vei nesocoti oare dreptatea Mea?
Mă vei condamna pentru a te îndreptăţi tu?
9 Ai tu un braţ ca al lui Dumnezeu
şi poate tuna glasul tău ca al Lui?
10 Împodobeşte-te cu splendoare şi onoare,
îmbracă-te cu frumuseţe şi slavă.
11 Varsă-ţi şuvoiul mâniei tale,
uită-te la toţi cei mândri şi umileşte-i.
12 Uită-te la toţi cei mândri şi doboară-i,
zdrobeşte-i pe cei răi acolo unde stau,
13 ascunde-i pe toţi împreună în ţărână,
îngroapă-le faţa în întuneric.
14 Şi Eu voi recunoaşte atunci
că mâna ta dreaptă te poate salva.
Footnotes
- Iov 32:3 TM; o tradiţie scribală ebraică antică: lui Iov şi, astfel, Îl condamnau pe Dumnezeu.
- Iov 32:8 Sau: Duhul; şi în v. 18
- Iov 32:13 Sau: Este prea înţelept pentru noi
- Iov 33:13 Sau: pentru că nu răspunde la întrebările omului?
- Iov 33:18 Sau: de mormânt; şi în vs. 22, 24, 28, 30
- Iov 33:18 Sau: şi viaţa ca să nu treacă Râul, cu referire la un râu mitic care ar despărţi lumea celor vii de lumea celor morţi
- Iov 34:14 Sau: Duhul
- Iov 34:23 Sau: Dumnezeu nu are nevoie să cerceteze un om prea mult / ca să-l aducă la judecată înaintea Lui
- Iov 35:3 Sau: ai
- Iov 35:11 Sau: ne învaţă mai mult decât pe
- Iov 35:11 Sau: ne face mai înţelepţi decât
- Iov 35:15 Sensul termenului în ebraică este nesigur
- Iov 36:12 Sau: vor trece râul (vezi nota de la 33:18)
- Iov 36:14 Termenul se referă la bărbaţii care practicau prostituţia sacră în temple
- Iov 36:18 Sensul termenului în ebraică este nesigur; sau: să nu te instige la batjocură
- Iov 36:20 Sau: căci atunci sunt smulse popoarele din locul lor
- Iov 36:20 Sensul în ebraică al acestor versete este nesigur
- Iov 36:27 Sau: El ia vaporii din apă / şi îi transformă în ploaie
- Iov 36:31 Sau: hrăneşte
- Iov 36:33 Sensul versetului în ebraică este nesigur; sau: Tunetul Său vesteşte apropierea furtunii; / până şi turmele îi simt apropierea
- Iov 37:7 Sau: să recunoască că sunt lucrarea Lui
- Iov 37:13 Vezi nota de la 10:12
- Iov 37:19 Sau: Suntem prea neştiutori / ignoranţi ca să
- Iov 37:24 Sensul în ebraică al acestui vers este nesigur; sau: de El, / iar El îi nesocoteşte pe cei cu inima înţeleaptă, expresia cei cu inima înţeleaptă fiind înţeleasă în sens peiorativ
- Iov 38:7 TM; LXX: îngerii
- Iov 38:16 Sau: ai cercetat
- Iov 38:17 Sau: întunericului
- Iov 38:24 Ebr.: de unde se împarte (distribuie) lumina
- Iov 38:31 Sau: stălucitoarele Pleiade
- Iov 38:32 Ebr.: Mazarot; termenul se poate referi atât la constelaţii (probabil cele 12 constelaţii ale zodiacului) cât şi la stele sau planete; sensul este nesigur
- Iov 38:33 Sau: lor
- Iov 38:36 Sau: Cine a oferit înţelepciune ibisului / şi cine a dat pricepere cocoşului?
- Iov 39:6 Sau: ţinutul fără vegetaţie
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.