31 Am încheiat un legământ cu ochii mei,
    să nu-mi aţintesc privirea asupra unei fecioare.
² Dar ce parte am de la Dumnezeu de sus
    şi moştenire de la Cel Atotputernic din înălţimi?
³ Oare necazul nu este pentru cel nedrept
    şi dezastrul pentru cei ce săvârşesc fărădelegea?
⁴ Oare nu vede El căile mele
    şi nu numără El toţi paşii mei?

⁵ Dacă am umblat în minciună
    şi paşii mei s-au grăbit să înşele,
⁶ atunci să mă cântărească Dumnezeu într-o cumpănă dreaptă
    şi-mi va cunoaşte curăţia!
⁷ Dacă paşii mi s-au abătut de pe cale,
    dacă inima mi-a urmat ochii
        şi dacă mi s-au pângărit mâinile,
⁸ atunci alţii să mănânce ce am semănat
    şi roadele mele să fie smulse din rădăcini.
⁹ Dacă mi-a fost atrasă inima de vreo femeie
    şi dacă am pândit la uşa vecinului meu,
¹⁰ atunci soţia mea să macine pentru altul
    şi alţii să se culce cu ea.
¹¹ Aceasta ar fi fost o nelegiuire,
    ar fi fost un păcat ce ar fi trebuit judecat.
¹² Ar fi fost un foc ce ar fi mistuit până la Nimicire,
    ce mi-ar fi ars până la rădăcină tot secerişul.

¹³ Dacă n-am făcut dreptate sclavului sau sclavei mele,
    atunci când s-au plâns împotriva mea,
¹⁴ ce voi face când se va ridica Dumnezeu?
    Ce voi răspunde când va cerceta El?
¹⁵ Cel Ce m-a făcut pe mine în pântece, nu i-a făcut şi pe ei?
    Oare nu Acelaşi ne-a întocmit în pântecele mamelor noastre?

¹⁶ Dacă n-am dat celui sărac ce-mi cerea
    sau dacă am făcut să se mâhnească ochii văduvei,
¹⁷ dacă mi-am mâncat pâinea de unul singur,
    iar cel orfan nu a mâncat din ea, –
¹⁸ eu care, din tinereţe, l-am crescut ca un tată
    şi de când m-am născut am călăuzit pe văduvă, –
¹⁹ dacă am văzut pe cel nenorocit lipsit de haine
    sau pe cel nevoiaş fără îmbrăcăminte,
²⁰ iar inima lui nu m-a binecuvântat
    atunci când l-am încălzit cu lâna oilor mele,
²¹ dacă mi-am ridicat mâna împotriva orfanului
    pentru că aveam sprijinul celor de la poarta cetăţii,
²² atunci să-mi cadă umărul de la locul lui
    şi să-mi fie smulsă mâna din încheietură.
²³ Dar pentru că m-am temut de nenorocirile lui Dumnezeu
    şi îmi era frică de măreţia Sa, n-am putut face astfel de lucruri.

²⁴ Dacă mi-am pus încrederea în aur
    sau am zis aurului curat: «Tu îmi dai încredere!»
²⁵ sau dacă m-am bucurat de marea mea avere
    şi de bogăţia pe care mâinile mele au adunat-o,
²⁶ dacă am privit soarele în strălucirea sa
    sau luna mişcându-se în splendoarea ei
²⁷ şi mi s-a amăgit în taină inima,
    dacă mâna mea le-a dat sărutări,
²⁸ aceasta ar fi fost o nelegiuire de judecat,
    pentru că aş fi fost necredincios Celui Preaînalt.

²⁹ Dacă m-am bucurat de nenorocirea celui ce mă ura
    sau dacă mi-a părut bine când a venit necazul peste el,
³⁰ dacă mi-am lăsat gura să păcătuiască
    cerând blestem peste vieţile lor,
³¹ dacă oamenii din cortul meu n-au zis niciodată:
    «Cine nu s-a săturat din carnea lui?»,
³² – străinul însă n-a rămas în drum peste noapte
    şi uşa mea a fost întotdeauna deschisă călătorului, –
³³ dacă mi-am ascuns păcatele cum fac oamenii^[a],
    zăvorându-mi nedreptatea în inimă
³⁴ pentru că m-aş fi temut de mulţime,
    iar dispreţul clanurilor m-ar fi înspăimântat,
        tăcând şi neîndrăznind să ies afară …
³⁵ Oh! De-aş găsi pe cineva să mă asculte!
    (Iată, îmi semnez acum apărarea! Să-mi răspundă Cel Atotputernic!
        Să Îşi scrie plângerea Cel Ce mă acuză.
³⁶ O voi pune pe umăr,
    o voi purta ca pe o coroană.
³⁷ Îi voi da socoteală de toţi paşii mei,
    mă voi apropia de El ca un prinţ.)

³⁸ Dacă pământul meu a strigat împotriva mea
    şi dacă brazdele lui au plâns împreună,
³⁹ dacă i-am mâncat roada fără să plătesc
    sau dacă i-am dat la moarte pe proprietarii lui,
⁴⁰ atunci să crească pe el spini în loc de grâu
    şi neghină în loc de orz!“