Add parallel Print Page Options

Iov, mai înainte

29 Iov a luat din nou cuvântul în pilde şi a zis:

„Oh, cum nu pot să fiu ca(A) în lunile trecute,
ca în zilele când mă păzea Dumnezeu,
când(B) candela Lui strălucea deasupra capului meu
şi lumina Lui mă călăuzea în întuneric!
Cum nu sunt ca în zilele puterii mele,
când Dumnezeu veghea ca un prieten(C) peste cortul meu,
când Cel Atotputernic încă era cu mine
şi când copiii mei stăteau în jurul meu;
când mi se scăldau paşii(D) în smântână
şi stânca(E) vărsa lângă mine pâraie de untdelemn!
Dacă ieşeam să mă duc la poarta cetăţii
şi dacă îmi pregăteam un scaun în piaţă,
tinerii se trăgeau înapoi la apropierea mea,
bătrânii se sculau şi stăteau în picioare.
Mai-marii îşi opreau cuvântările
şi îşi puneau(F) mâna la gură.
10 Glasul căpeteniilor tăcea
şi li se lipea limba(G) de cerul gurii.
11 Urechea care mă auzea mă numea fericit,
ochiul care mă vedea mă lăuda.
12 Căci scăpam(H) pe săracul care cerea ajutor
şi pe orfanul lipsit de sprijin.
13 Binecuvântarea nenorocitului venea peste mine,
umpleam de bucurie inima văduvei.
14 Mă îmbrăcam cu dreptatea(I) şi-i slujeam de îmbrăcăminte,
neprihănirea îmi era manta şi turban.
15 Orbului(J) îi eram ochi
şi şchiopului, picior.
16 Celor nenorociţi le eram tată
şi cercetam pricina(K) celui necunoscut.
17 Rupeam falca(L) celui nedrept
şi-i smulgeam prada din dinţi.
18 Atunci ziceam: ‘În cuibul(M) meu voi muri,
zilele mele vor fi multe ca nisipul.
19 Apa(N) va pătrunde în rădăcinile mele,
roua va sta toată noaptea peste ramurile mele.
20 Slava mea va înverzi neîncetat
şi arcul(O) îmi va întineri în mână.’
21 Oamenii mă ascultau şi aşteptau,
tăceau înaintea sfaturilor mele.
22 După cuvântările mele, niciunul nu răspundea
şi cuvântul meu era pentru toţi o rouă binefăcătoare.
23 Mă aşteptau ca pe ploaie,
căscau gura ca după ploaia(P) de primăvară.
24 Când li se înmuia inima, le zâmbeam,
şi nu puteau izgoni seninătatea de pe fruntea mea.
25 Îmi plăcea să mă duc la ei şi mă aşezam în fruntea lor;
eram ca un împărat în mijlocul unei oştiri,
ca un mângâietor lângă nişte întristaţi.

29 Iov şi-a continuat discursul şi a mai zis:

„O! de-aş mai fi ca în lunile trecute,
    ca în zilele când mă păzea Dumnezeu!
Când candela Lui lumina peste capul meu
    şi prin lumina Lui umblam în întuneric!
Când eram în zilele puterii mele,
    când prietenia lui Dumnezeu era peste cortul meu,
când Cel Atotputernic era încă cu mine
    şi copiii mei erau în jurul meu,
când mi se scăldau paşii în smântână,
    iar stânca turna lângă mine pâraie de untdelemn.
Când mergeam la poarta cetăţii,
    când îmi pregăteam scaunul în piaţă,
cei tineri mă vedeau şi se trăgeau înapoi
    şi cei bătrâni se ridicau şi rămâneau în picioare,
conducătorii se opreau din vorbit
    şi-şi puneau mâna la gură,
10 glasul căpeteniilor amuţea
    şi li se lipea limba de cerul gurii.
11 Oricine mă auzea mă vorbea de bine
    şi oricine mă vedea era de partea mea,
12 pentru că scăpam pe săracul care cerea ajutor
    şi pe orfanul care nu avea sprijin.
13 Omul care murea mă binecuvânta;
    făceam inima văduvei să cânte de bucurie.
14 Mă îmbrăcam cu dreptatea precum cu o haină,
    judecata dreaptă îmi era robă şi turban;
15 eram ochi pentru cel orb
    şi picior pentru cel olog;
16 eram tată pentru cel în nevoie
    şi cercetam cauza celui străin.
17 Zdrobeam colţii celui nedrept
    şi smulgeam prada din dinţii lui.
18 Îmi ziceam: «Voi muri în cuibul meu
    şi zilele mele vor fi multe ca nisipul.
19 Rădăcinile mele vor ajunge la apă
    şi roua va sta toată noaptea pe ramurile mele;
20 gloria mea va fi mereu proaspătă,
    iar în mână voi avea întotdeauna un arc nou.»

21 Toţi mă ascultau şi aşteptau,
    tăceau aşteptând sfatul meu.
22 După ce vorbeam, nu mai vorbea nimeni,
    şi cuvântul meu cădea peste ei ca picăturile de ploaie.
23 Ei mă aşteptau cum se aşteaptă ploaia,
    îşi deschideau gura ca după o ploaia târzie[a].
24 Când îşi pierdeau încrederea, le zâmbeam,
    şi seninătatea feţei mele le era scumpă[b].
25 Le alegeam calea şi le eram conducător,
    locuiam ca un rege în mijlocul cetelor sale,
        eram ca unul care îi mângâie pe cei ce se jelesc.

Footnotes

  1. Iov 29:23 Sau: ploaie primăveratică, sezonul ploios în Canaan începând în octombrie şi sfârşindu-se în aprilie
  2. Iov 29:24 Sensul în ebraică al acestui vers este nesigur; sau: şi nu puteau izgoni seninătatea (lumina) de pe faţa mea

回忆昔日的幸福

29 约伯接着说:
“但愿我回到从前的岁月,
回到上帝看顾我的日子。
那时,祂的灯在我头上照耀,
祂的光伴我走过黑暗。
那时,我身强力壮,
上帝是我家的密友;
全能者尚与我同在,
儿女围绕在我身旁;
我用奶油洗脚,
磐石为我涌出橄榄油。

“那时,我去城门口,
到广场就坐,
青年看见我便回避,
老人也起身肃立;
王侯都停止讲话,
用手掩口;
10 权贵都静默无声,
舌头紧贴上膛。
11 听见我的都祝福我,
看见我的都称赞我。
12 因为我拯救求助的穷人,
解救无人援助的孤儿。
13 临终的人为我祝福,
我使寡妇心里欢唱。
14 我以公义为衣穿在身上,
公正是我的外袍和帽子。
15 我做瞎子的眼、
瘸子的脚;
16 我做穷人的父,
为陌生人申冤。
17 我打落恶人的毒牙,
从他们口中救出受害者。

18 “我想,‘我必在家中安然离世,
我的年日必多如尘沙。
19 我的根伸展到水边,
枝子整夜沐浴甘露。
20 我的尊荣永不褪色。
手中的弓常新不败。’

21 “人们期待聆听我的话,
默然等候我的教导。
22 我讲完后,无人再发言;
我的话滋润他们的心田。
23 他们盼我如盼甘霖,
张着口如慕春雨。
24 我的微笑令他们受宠若惊,
他们从不使我脸色不悦。
25 我为他们选择道路,并且做首领,
我就像君王住在军中,
又如伤心之人的安慰者。